Alin Cucuruzan – „Versuri eftine şi bune”

Glasul Tău, Ioane

Mi-e greu de glasul tău, Ioane.
Căci glasul tău e plâns de ţară.
Mi-e Dunărea puţină şi murdară.
Mi-i strâmtă ţara şi mă doare.

Mi-s ochii stinşi de plâns şi jeluire.
Mă înec c-un dumicat de pâne-amară.
Şi-ndur ocările. A câta oară?
Şi-un clopot prinde glas de tânguire.

Citeşte, Ioane, din Pravila Sfântă,
O rugă spre Tatăl cu toţi să-nălţăm.
Ascultă-ne, Doamne. Genunchii plecăm
Şi pavăză ţinem o cruce la grindă. >>>

Reclame

16 Mai 1812 – Primul rapt al Basarabiei

conferinta-basarabia-1812-chisinau-iasi-2012-ziaristi-online„Un steag nu fâlfâia în aer şi o oaste nu stătea supt arme…”

 Motto: „Lucrăm către neîntârziata trezire a neamului întreg. Neînţelegerea de sus şi neputinţa inculturii sărăciei de jos vor trebui să înceteze. Nu vom cruţa nicio silinţă pentru ca să ajungem acolo.” (Nicolae Iorga, Bucureşti, 16 mai 1912)

 În număr de şase, în perioada 1711-1812, Războaiele ruso-turce au însemnat o adevărată calamitate pentru poporul român. Dintr-o descriere a cronicarului Ioan Neculce, la 1736, aflăm că ruşii jefuiseră atât de crunt Moldova, încât supravieţuitorii refugiaţi în mănăstiri mureau acum de foame. În mod paradoxal, salvarea a venit de la tătari, care au adus ceva grâu. >>>

Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Muntele Athos

stefan-cel-mare-si-sfantDin câte s-au spus de către oamenii care merită să fie apreciaţi – zicea Părintele Iachint al Putnei –, Ştefan cel Mare a creat o epocă pentru întreaga Europă. A creat valori şi a ştiut să apere valori. De aceea poporul nostru, încă de pe vremea sa şi mai târziu, l-a numit mare şi sfânt“.

 Aniversarea strămutarii la veşnicele locaşuri a marelui voievod constituie pentru orice român ce gândeşte şi simte româneşte un prilej binecuvântat de a medita asupra rolului providenţial determinant pe care l-a jucat Ştefan cel Mare şi Sfânt – acest atlet al lui Hristos, în salvarea Ortodoxiei în general, dar şi a celei româneşti şi athonite în special. >>>

Aurul românesc

La 24 mai 2005, Dumitru Prunariu, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Federația Rusă, după numai un an de mandat în această funcţie de stat, la solicitarea Ministrului de Externe (pe atunci MRU) a fost chemat în ţară de către Preşedintele României, Traian Băsescu, pentru că emisese demersuri către guvernul Federaţiei Ruse, privind restituirea Tezaurului Românesc aflat la Moscova. (Ion Măldărescu)

„Rusia continuă politica în a nega existența tezaurului românesc >>>

Reperele sociale ale emigrarii fortate, prin ochii unui personaj “unic, inconfundabil”

“Exilul romanesc la mijloc de secol XX – „Pasoptisti” romani in Franta, Canada si Statele Unite” (carte scrisa de Octavian D. Curpas) reprezinta surprinderea unui fenomen cu efecte complexe atat la nivel de comunitate umana, cat mai ales la nivel de individ, si anume – exilul, ca forma de evadare dintr-o Romanie in care “protagonistii” nu se mai regaseau.

 Cartea este atat o prezentare desavarsita a fenomenului de “emigrare”, cu tot ce implica el, mai ales la nivel sufletesc, cat si o sinteza a unor intamplari, istorisiri despre oameni care au avut curajul de a se dezradacina, de a lua drumul strainatatii. Dumitru Sinu – personajul cheie, fara de care nu ar fi existat savoarea acestei carti – ne invita, prin intermediul scriitorului, sa ii cunoastem colegii si prietenii de-o viata, partasi la exil. >>>

O enigmă istorică: romanizarea

Istoria noastră este plină de întrebări și umbre, cărora cercetătorii refuză să le dea contur. Romanizarea, de pildă, este un exemplu foarte incomod: se vorbește cu convingere numai despre rezultatele sale – limba și poporul român -, dar, dacă vrem să cercetăm felul în care dacii au fost romanizați, ne prăbușim în cea mai adâncă gaură neagră a istoriei noastre.

 Ce este romanizarea?

 Indiferent cât de mult au construit, investit și civilizat romanii >>>

Cuvânt moldovenesc: Cine-s moldovenii? (Chișinău, mai 1913)

Cuvânt moldovenesc. Revistâ de literaturâ și științâ practicâ. Numărul 1. Mai 1913

„Cine-s moldovenii? (din istoria neamului)

Eu cred, că mulți cetitori s-or mira, cetind întrebarea aceasta. Dar să nu vă mirați, oameni buni! Eu sânt bine încredințat, câ chiar din acei moldoveni, care știu carte bine și au învățăturâ mai mare, sânt foarte puțâni, care sâ poatâ răspunde la întrebarea aceasta, adecâ, cine-s moldovenii? Puțâni dintr-înșii știu, din ce neam să trag, cine au fost strămoșii lor, prin ce împrejurări a trecut neamul lor, de a ajuns la starea de astâz. >>>