Ioan Miclău – Între lupii Daciei

Ioan_MiclauÎntre lupii Daciei ştiu că mă facusem om. Şi erau vremurile acelea, îmi amintesc bine, când munţii cei tineri, pe spinarea cărora aveau să crească pădurile, erau încă în clocot în burta Terrei. Ştiu ce zic, – şi nu pentru că doar citim azi în istoria scrisă despre acea istorie nescrisă -, ci prin faptul că eram de faţă cu haita mea de lupi. ŞI nu-i totuna când vezi cu ochii, sau numai auzi cu urechile, fiindcă auzim multe în lume de care te poţi şi îndoi că sunt adevărate. Dar, în cazul de faţă, nu văd ce ar câşiga cineva să se îndoiască de vorba mea, că dacul a fost un lup. Cinstiţi să fim, la alte popoare oamenii susţin că se trag din elefanţi, şoimi, tigri, lei, maimuţe. Sunt eu greşit? Ba încă să se fi auzit ce urlete scoteam când ne răzbea foamea. A ne sfâşia între noi, chiar lupi fiind toţi, nu era ceva neobişnuit. >>>

Reclame

Mihail Ciupercescu – versuri

Ziua Poeziei

Ar fi momentul azi să-ți spun cum te gândesc,
capodoperă ce n-ai fost încă pusă
pe piedestal, pe ape, pe firmament ceresc,
pe pânză sau într-o anume spusă.
 
În fața ta de basm romanticii-amuțesc,
natura însăși intră-n umbră și-i sedusă,
admiratori de-a valma se îngrămădesc
iubirea să ți-o pună caldă în mănușă.
 
Nu am stare, stau singur doar să te tânjesc;
cum de te-aș culege ca să te pun în vers
când curgi sau zbori ca nimenea lumesc
poemul meu de suflet devine un eres. >>>

Maria Diana Popescu – Vin soldații

Comisia Europeană nu renunţă la poziţia „pe loc repaus” faţă de disputele „made în Ungaria”, semn că rolul comisiei este al unui taraf de urechişti,  care ar avea mai mult succes pe marginea şanţului, aplaudat de nişte nuntaşi tămîiaţi. Unde le scapă linia melodică, improvizează, fiecare după cum îl taie vocea, pentru că dirijorii, la rîndul lor,  alţi urechişti preocupaţi să intoneze propriul imn, ignoră faptul că un stat suveran, naţional şi unitar, nu poate avea două limbi oficiale şi două drapele. Rămîne ca şi rromii să ceară acelaşi lucru şi uite-aşa reuşim să scriem cele mai ruşinoase pagini ale istoriei postdecembriste! Ar fi bine ca ambele tabere să calmeze reacţiile disproporţionate. Deşi agentul loviturii de stat din 1989 îl pune la zid pe tînărul premier, tonul său diplomatic rămîne echilibrat şi în interesul României. >>>

Sihaştrii taumaturgi de la Pocrov vindecau bolnavi

pocrovAproape de Mănăstirea Neamţ, sub Muntele Chiriacu,  într-o poiană înaltă de o privelişte ale cărei frumuseţe şi linişte l-au făcut pe Mihail Sadoveanu să o asemene cu “Poiana Raiului”, se află un schit deosebit, Pocrov. Este mai nou decât alte schituri din zonă, fiind ridicat prin anul 1714 de Sfântul Ierarh Pahomie, dar a jucat un rol foarte important în aceste trei secole ca loc al înălţării duhovniceşti. >>>

Petre Iosub – O Europă, doamnă suverană

M-am săturat de hoţi şi de „mardele”
De tunuri date României mele;
De-acest satanic chip-el Horroroso
Ţinut în jilţ de alt dement-Barroso
Şi de o fâţă acră ce-n amurg
Ea face trotuarul în Strasbourg.
Dar mă înspăimântă încă altceva
Că în curând le vom găsi pe eba
Şi macovei înscrise în anale
În loc să-şi plimbe ursul prin canale. >>>

Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „În copilărie, pomul de Crăciun era pentru mine sacru”

Zoe.Dumitrescu.Busulenga.foto.mihai-tapliga-agerpres-În numărul 37/2008, România literară a publicat, cu generozitate, a doua parte a unui interviu cu doamna academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, realizat în toamna lui 2005. Cea care avea să devină Maica Benedicta fusese de acord cu înregistrarea pe bandă a povestirii autobiografice. Din păcate, nu am ajuns să imprimăm decât o scurtă parte a bogatelor amintiri, presărate cu configurări de portrete care mai de care mai interesante şi mai vii. Memoria ei fabuloasă recompunea atmosfera timpului interbelic în care s-a format, începând cu momentele luminoase, calde, pline de haz ale copilăriei. În 2006, Zoe Dumitrescu-Buşulenga-Benedicta avea să treacă în veşnicie. Regretul imens pentru pierderea irevocabilă a mărturiei unei vieţi întru totul alese – cea a doamnei academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga-Benedicta – ne va urmări întotdeauna. Nimeni, niciodată, nu va mai putea evoca, prin detalii atâtde revelatoare, printr-un farmec deosebit al povestirii, un parcurs biografic şi spiritual unic. >>>

La Roman, cea mai veche catedrală ortodoxă din Moldova

Una dintre cele mai vechi catedrale din spaţiul ortodox românesc este cea de la Roman. Având în vedere că marea catedrală creştin ortodoxă de la Iaşi, care are trei hramuri, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Gheorghe şi Întâmpinarea Domnului, este din secolul al XIX-lea, iar cea din Rădăuţi din secolul XX, cea din Roman, fiind din secolul al XV-lea pare a avea întâietate.

Începuturile catedralei din acest oraş sunt anterioare înfiinţării Episcopiei Romanului, înainte de perioada 1408-1413, probabil încă din perioada domniei lui Roman I (1931-1934). Primul lăcaş de cult, menţionat în documente ca “Sfânta Vineri”, funcţiona în vremea lui Alexandru cel Bun, care la 1408 îi dăruia două sate, deoarece aici era înmormântată mama sa, “cneaghina Anastasia”. Ulterior, la 1415, acelaşi Alexandru cel Bun s-a îngrijit pentru zugrăvirea lăcaşului. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, >>>

Portrete foto: Radu Cristian Nema

 Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare

Taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. >>>

Adrian Erbiceanu – poeme

Spre ce tărâmuri

E greu când sui; poteca-i rătăcită. 
N-am cum răzleţe clipe să înnod. 
Din vreascuri către ţel cum să faci pod, 
Când vremea nu se lasă prăduită? 

Magie-i totul; prag de eşafod… 
Decapitate visuri, de-o clipită… 
Reîncarnare într-o stalagmită… 
Un glas în tremur pe un gând schilod. 

Spre ce tărâmuri mi-e tocmit luntraşul, 
Săltând din val în val, neostoit, 
Când cere şi nu vreau să-i dau răvaşul  >>>

Ion Creangă – un etern paradox?

Intrigat de varietatea receptării, în timp, a operei lui Ion Creangă, Adrian Dinu Rachieru a elaborat un eseu atipic, spumos şi plin de savoare (Ion Creangă, spectacolul disimulării, Timişoara, Editura David Print, 2012), prin care încearcă a stabili un nou echilibru, imponderabil, în perceperea cât mai aproape de realitate a acesteia. Prin realitate, natural, înţelegem, întâi de toate, realitatea literară, universul adânc al ficţionalităţii, apt să strabată vremea pe deasupra tuturor legendelor şi anecdotelor ce s-au tot ţesut, încă din timpul vieţii marelui nostru clasic, pe seama sa şi a operei sale. >>>

Violeta Lăcătuşu – Tante Janine

Violeta Lacatusu – prozator, pictor, Roman

Pe tanti Janine, sora mai mică a bunicii mele, am cunoscut-o când eram în clasa a II- a, căci tata fusese mutat la Galaţi, oraş în care ea se stabilise înainte de război, imediat după căsătorie. Nu auzisem vorbindu-se despre această mătuşă, poate şi din cauză că bunica mea, o fire cam rece, nu prea făcea caz de rude. Tanti Janine avea pe atunci puţin peste patruzeci de ani şi părea, mai degrabă, sora cea mare a mamei.

Era frumoasă şi exuberantă, ne povestea fel de fel de „nostimade”,     n-aveai cum să n-o îndrăgeşti. >>>

Adria-Alexandra Pamfil-Almăjan: In memoriam

 Sâmbătă noaptea, pe 25 August 2012, pe la orele 11, s-a stins din viaţă aceasta, la vârsta de aproape 88 de ani, aşa, ca două infinituri, şi a trecut la viaţa următoare, veşnică, aşa cum credem noi, Adria-Alexandra Pamfil-Almăjan.

Vă întrebaţi, probabil, cine să fi fost această doamnă, pentru că timpul ei a rămas undeva în urmă şi numai generaţiile 60, 70, 80, 90 mai au cum să-şi amintească de ea.

A fost actriţa „esenţială” a Teatrului Tineretului Piatra-Neamţ o lungă perioadă (de timp, cea sugerată de şirul de generaţii menţionate mai sus); asta, dacă am ţine cont de formula actuală de CV.

Dar, dincolo de schemele în care ne chinuim să încăpem, am să vă spun care este scurta ei poveste a trecerii prin această lume. Înainte de a aşterne rândurile acestea, care nu au cum să cuprindă viaţa unui om, trebuie să vă spun că doamna Adria Pamfil-Almajan este şi va rămâne, dincolo de stingerea ei din această viaţă, Cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, chiar dacă acest titlu nu-i poate conferi, post mortem, nici măcar dreptul la un loc de veci. Cu recunoştinţă pentru Lucian Strochi şi Ioan Munteanu, prefect la vremea anului 2003. Şi fără recunoştinţă pentru actualii cârmuitori. >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu -un poet enciclopedist: La mulţi ani!

Pe Dorel Mihai Gaftoneanu îl cunosc de mai bine de două decenii, de pe vremea când făcea parte din prestigiosul colectiv de inovatori de la Electrocontact. Am aflat despre pasiunea sa pentru literatură în 1994. Mi-a arătat atunci nişte creaţii literare şi i-am şi publicat un text în Actualitatea botoşăneană. Iată că Dorel Mihai Gaftoneanu a perseverat în anii ce au urmat, şi-a perfecţionat arta poetică şi s-a aruncat  în vârtejul concursurilor literare. Urmarea? În anul care s-a încheiat, botoşăneanul a cucerit vreo 10 premii literare la diverse concursuri organizate la nivel >>>

Monumente funerare boiereşti în Cimitirul „Eternitatea” din Roman

Vechi familii boierești își dorm odihna veșnică în Cimitirul “Eternitatea” din Roman. Cripte și capele de dimensiuni impresionante sugerează statulul pe care îl aveau marii boieri, intelectuali de prim rang ai țării.

 În absența unei monografii care să vorbească despre oamenii ce au  marcat timpul lor, doar criptele acestora, în care își duc somnul etern, mai pot fi punctul de plecare în reconstituirea unor pasaje din trecutul municipiului Roman. Nu de puține ori ne-am întrebat, intrînd în cimitirul orașului, care este povestea din spatele monumentelor funerare ce ascund cîteva generații din vechile familii boierești ce au trăit pe teritoriul municipiului sau în comunele din zonă. Ca și în aceste vremuri, aceste cripte arată  starea >>>

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

>>>

Castelul Bouillon din Belgia

Cocoţat pe trei vârfuri stâncoase, cu vedere la râul Semois, Castelul Bouillon, cu labirintul de coridoare şi sălile imense boltite, este considerat relicva cea mai veche şi cea mai interesantă a feudalismului din Belgia. Castelul este situat în oraşul belgian cu acelaşi nume, provincia Luxemburg din regiunea valonă. Fortăreaţa a fost construită pentru a proteja ducatul Basse-Lotharingie, strategic amplasat pe axa Reims-Liège-Aix-la-Chapelle. >>>

Misterele Brâncușiene de la Târgu Jiu

Poarta Sarutului (english: The Gate of the Kis...

„Dacă aţi şti ce vă las!” a exclamat Constantin Brâncuşi la ultima despărţire de ţara natală, sugerând astfel că vestitul ansamblu sculptural de la Târgu Jiu ascunde mistere ce nu puteau fi încă dezvăluite pe la mijlocul veacului trecut. A venit vremea ca aceste taine profunde să fie străluminate.
Cercetând de foarte mulţi ani capodoperele brâncuşiene, am aflat sensurile lor şi ca neaşteptate dar şi ca aşteptate. Cele mai multe dintre lucrările acestui artist absolut sugerează că el a absolvit Şolomanţa, misterioasa şcoală a nu mai puţin misterioşilor Solomonari, a căror ştiinţă a fosit încrustată în tăbliţele de la Sinaia. >>>

Petruș Andrei : Virgil Răzeșu – O carte de învățătură

,,Ce ne facem, doamnelor?” (Editura ,, Răzeșu”, Piatra Neamț, 2012) este un caleidoscop dar și ,,O carte de învățătură” în același timp, pentru toate vârstele. Maniera de creație a scriitorului Virgil Răzeșu este asemănătoare celei folosite de poeți în fabulă, ,,un sistem de fapte în ordinea lor temporală și cauzală, folosit ca material de scriitor într-un text narativ ( în raport cu trama sau ordinea artificial- artistică în care acestea sunt prezentate)” ( DEX, Editura ,,Arc Gunivas”,2007) Motto-ul și cu partea finală a fiecărei scrieri ar constitui morala pe care trebuie să o aibă fiecare operă de artă. Spre exemplificare ne poate servi chiar prima scriere intitulată ,,Clipa de grație”, atât de invocată de poeți. Motto-ul sună astfel: ,,Oricât ne-am frământa, lucrurile se petrec doar când le vine vremea.” Fabula sau povestirea este în legătură cu distincția ce i s-a oferit autorului de către Fundația ,,Drept credinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” din Piatra Neamț și, în concluzie, scurtă pledoarie  în favoarea trăirii bucuriilor simple și a clipelor ,,pline de demnitate și frumusețe.” >>>

Mihail Kogălniceanu, orator şi literat

Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu şi-a legat numele de trei momente fundamentale pentru devenirea României moderne: revoluţia din 1848, Unirea de la 1859 şi Reforma agrară din 1864. Nu a fost iertat pentru asta. Cercurile ostile revoluţiei pînă tîrziu în interbelic concedeau să-l tolereze pe Kogălniceanu pentru moderaţia sa a „căii graduale” în comparaţie cu radicalii munteni (Bălcescu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti). Dar pentru contribuţia sa esenţială la reforma agrară, înfăptuită ca un act al loviturii de stat, datorată îndărătnicei împotriviri a moşierimii din Corpurile legiuitoare, dizolvate de Cuza, la îndemnul primului său ministru, >>>

Statul de drept și corupția la români

Romanii aniverseaza un secol de cand tezaurul lor se afla la Moscova, doua secole de cand rusii au obtinut de la turci dreptul de a-i proteja, de ai avea subordonati pe ortodocsii moldo-valahi si un mileniu de cand au fost fortati sa prea o ierarhie ortodoxa greco-slava, straina de limba si originea lor. Altfel le taia popa limba. Duhovniceste si soborniceste romanii ortodocsi sunt din 1054 in tabara crestinilor orientali si din 2007 in cea occidentala, UE / NATO, ceea ce creaza confuzii. >>>

Ion Creangă: Ion Roată și Cuza-Vodă

Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Și moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său. >>>

Ben Todică- Interviu cu Veronica Balaj

Ben Todică: De mult mă gândesc s-o intervievez pe doamna Veronica Balaj, însă știind câtă experiență are în domeniul jurnalisticii, radioului și a cuvântului scris am concluzionat că trebuie să viu cu ceva mai diferit de interviul clasic luat profesioniștilor, omului academic, omului rutinat în ale lumii artelor și literaturii și de aceea am hotărât să folosesc o formulă mai excentrică, ”o călătorie”, în a construi personajul mult cunoscut și admirat al Banatului și nu numai, și atunci am intrat ”în direct”:  Ascultați cu plăcere radioul? >>>

Mariana Gurza- Scrisoare către tata

Copiilor, ascultaţi de părinţii voştri întru Domnul, căci aceasta este drept. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta — care este cea dintâi poruncă cu făgăduinţă — ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ” (Ef 6,l-3).

Dragă tată, azi a fost o zi specială. Mai specială decât multe altele. Îndrăznesc să te deranjez din acea lume necunoscută mie, pentru a-ţi transmite dorul meu. Şi-l rog fierbinte pe Tatăl Ceresc să-ţi facă loc printre cei drepţi. >>>

Vasile Danci-Moroșanu: Fărâme de suflet..

jurnalist, poet, Roman

Cînd îngerii coboară din vise…

Povestioară inspirată de tradiţia românească legată de „Moşii de iarnă”, când se dă de pomană de sufletul celor adormiţi întru Domnul

 Potop de-ar fi, în fiecare an, în sîmbăta de dinaintea lăsatei secului a Postului Învierii Domnului se duce să-şi dea pomelnicul la biserică şi să împartă „poale-n brîu”, vin şi alte bucate despre care mereu spune că „le-a plăcut pe lumea asta morţilor”. Niciodată nu s-a întors din drum. >>>

Mariana Gurza- UNDE EŞTI BUNICULE ? În amintirea moşilor mei implicaţi în evenimentele de la Fântâna Albă..

 UNDE EŞTI BUNICULE ?

Unde eşti bunicule, uitat printre străini
aruncat într-un colţ de pământ,
ţi-o fi pus cineva o cruce,
fiind român,
sau te-au batjocorit
şi te-au făcut scrum?
Ridică-te din mormânt şi spune,
ce haină e haina în ţara-nstrăinată,
strigă cât poţi să te-audă
Ardealul , Banatul,
ce moş bucovinean ar fi avut Regatul!
De ce te-au schingiuit, biet român
şi tălpile bătute ţi-au fost,
fără hrană, fără apa,

cu capu-n jos?
Ridică-te şi povesteşte-mi,
ce ţi-a făcut străinul
de ce ne-am îndepărtat din nou?
Ce-ţi spun sfinţii în adâncuri,
ce mai face Cernăuţiul? >>>

1 aprilie 1941– masacrul de la Fântâna Albă

Mărturii: Șirul nemulțumirilor populației s-a acumulat treptat și a dus în final la declanșarea dramei de la Fântana Alba din 1 aprilie 1941. Atmosfera din rândul populației din zonă în primavăra 1941 reiese din informațiile culese de la martori. Vom prezenta concluziile scriitorului Vasile Levințchi din Carapciu, el însuși participant la marșul în cauză. Acesta sintetiză astfel, în 1991, cauzele hotărârii oamenilor de pe valea Siretului Mic și a Siretului de a emigra cu orice preț în România: >>>

Anni Lorei- Visele Doamnei Pachet

poetă, Germania

VISELE DOAMNEI PACHET nr. 74/ un vis cu cheie….

sunt tot la incubatorul de oameni

încetul dinspre coajă şi gălbenuşul cuvintelor >>>

Hedir al-Chalabi: Șoptind suspine mute- poeme

Hedir Al-Chalabi- poetă

Vă cânt și aștept 

Trupul meu miroase-a vers

Dar frunzele v-acoperă urechile

Nu m-auziţi! >>>

Angela Baciu -aniversare

scriitor, Galați

“Cât de mult mi-ar fi plăcut să mă nasc la Ibrail”

O.C.- Unde v-ati nascut si petrecut copilaria?

A.B.- M-am nascut si mi-am petrecut copilaria intr-un oras, asezare veche pe malul stang al Dunarii, in orasul lui Panait Istrati, in care puteai sa te identifici cu Nerantule si Chire Chiraline, cu oameni, de >>>

Andreea Teliban – poezie

poetă, Suceava

am dormit în ploaie o sută de ani

pielea s-a încrețit pe mine

am dormit în ploaie o sută de ani

și am uitat pentru ce am venit >>>

Maria Diana Popescu – Deratizare şi dezinsecţie

Se spune că ploaia aduce belşug. Dar nu şi atunci cînd cade prin cupola Parlamentului, la propriu. Nu e prima dată cînd plouă în uriaşa clădire. În 2005 aleşii votau la butoane sub umbrelă. S-a mai îndulcit un pic vremea şi vor apărea inundaţiile odată cu „prima colonie a zonei euro”: Grecia. >>>