Mariana Gurza – poesis

Mariana GurzaUimită privesc…

uimită privesc
cum lumea încet
coboară
fără tăgadă
în adâncuri.

Dorința de a capta
universul
dezlănțuit
de răutatea din noi.
Purtăm încă povara
neîmplinirilor
a iubirilor risipite
în troiene de aur
pentru a stăpâni
ceea ce nu vom avea niciodată… >>>

,,Optzecismul merită un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămîne o mare poezie” – Al. Cistelecan în dialog cu Adrian Alui Gheorghe

„Un stagiu de bibliotecă pe poeţii interbelici “din raftul doi” ar diminua mult sentimentul inovaţiei de azi…”

– Domnule Al. Cistelecan, sînteţi unul dintre cei mai crezuţi critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciaţi unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa ? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute?Dar în raport cu potenţialitatea „duhului” din limba română?
– Îndurare ori măcar puţintică răbdare, stimabile şi stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sînt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemenţe, care m-ar pune de îndată într-o situaţie de incompetenţă eroică, vreţi să începem? Sau poate gîndul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sînt chiar atît de închipuit şi nici atît de sclifosit încît să mă aventurez senin, ca şi cum mi s-ar cuveni, pe urmele unor asemenea întrebări absolute. Rezon! Pe urmă, oricît de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce aţi spus, mă simt ridiculizat

>>>

Scara divină, urcuș în poezia lui Teo Cabel

Coperta2MOTTO: “Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.” Vasile Voiculescu

Poetul Teo Cabel (Cabel Ștefan Teodor) un buzoian ce face cinste locului. Nu întâmplător am ales ca motto, un citat din Vasile Voiculescu, ,,medicul fără de arginți,, și marele poet isihast al Rugului Aprins, un sfânt plecat în veșnicie, iubitor al meleagurilor buzoiene. Poate și dedicația autorului m-au determinat să mă opresc “pe un strop liric” ajuns pe “malurile Begăi”. >>>

Ion Ionescu Bucovu – Mitul Eminescu sau de la om la geniu

Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. El a început să se prefigureze cu ultimii ani ai vieții și primii ani de după moarte, substituindu-se figurii poetului mitul „tânărului geniu” (das junge Genie), de origine romantică germană. Romantismul a fost deosebit de productiv la capitolul mituri. Geneza mitului „das junge Genie” a urmat schema constituirii altor mituri romantice. Născut în Germania la finele secolului al-XVIII-lea, figura „tânărului geniu” s-a transformat spontan, fără nicio reticiență, pe teritoriul spiritual românesc. Eminescu a fost o figură ideală pentru a o întrupa. Nu încape îndoiala că transmutația s-a făcut prin ștergerea trăsăturilor concrete și prin adoptarea tacită a modelului constituit. Căpătând forță autonomă, figura eminesciană s-a abstractizat, depășind marginile istorice. Mitologizarea s-a făcut prin trecerea în umbră a detaliului și prin aspirația spre arhetip. Novalis și Kleist ne par exemplele celebre în acest sens. Descriind personalitatea geniului, >>>

Constantin Enianu – poezie

panoptic de vieţi

plecarea ta a stins acele angoase
adunate în mine să mă prefacă-n sort
panopticum de forme din ale mele oase
trecând ca vremea unui banal transport
azi nu mai este nimeni ca să ceară
sortimente varii din corpul prelucrat
căci au rămas vânzării picuiri de ceară
din lacrimile mele precum un lut uscat
unde te-ai dus plăcerea ţi se pare
însăşi fericirea care puteai salva
dacă a ta fire dă sens la separare
e nulă orice vină din purtarea ta
azi numai lucruri tu alinţi sub mână
fiindcă fericirea vezi cum se amână >>>

Petruș Andrei, poetul

     Poetul Petruș Andrei este membru al Uniunii Scriitorilor  din România, este autorul a paisprezece volume de poezii dintre care amintim volumul de debut ”Descântece de inima rea” (Editura Panteon, Piatra Neamț în 1995) și volumele apărute  în 2011: ”Oul fermecat” Editura Sfera, Bârlad; ”Și vremea nu mă vremuiește” Editura Sfera, Bârlad; ”Cumpănind cuvinte” Editura Tipo Moldova, Iaşi. În 2012 a apărut volumul ”Fântâna și izvorul” la Editura Sfera , Bârlad.

 Invitație la lectură

    Am recitit zilele acestea volumul de poezii „ Fântâna și izvorul „ al poetului Petruș Andrei. Deşi eram la a doua lectură, am rămas profund impresionată de noutatea expresiei, de muzicalitatea rimelor bogate, de îndrăzneala gândurilor. Din punct de vedere structural, volumul este alcătuit din șapte capitole toate având ca temă tarele societății contemporane. >>>

Paştele din sufletul creştinului

„El iubirea şi-o arată pentru nişte păcătoşi/ Care-ar fi ucis nu unul, ci o mie de Hristoşi…/ Nu murea: fiu pentru tată, tată pentru fiu, sub spini,/ Ci murea – să-i învieze – un străin pentru străini/ Dar Străinul de pe Cruce, sub ocară fiecui,/ Îi iubea mai mult cât tatăl şi-ar iubi copiii lui!/ Numai limbă îngerească ar putea cândva să spuie/ Cât de mari dureri îndură Sfântul pironit în cuie:/ De la creştet la călcâie, carnea Lui cu oase sfinte/ Rabdă chinuri ce nu omul le-ar putea grăi-n cuvinte./ Dar mai mult decât îndură trupul Său Iisus îndură/ Pentru că iubirea-I Sfântă I se răsplătea cu ură!…!, scrie Vasile Militaru în poezia „Iartă-le lor, Doamne…” >>>

Mădălina Corina Diaconu – De vorbă cu Munir Mezyed, poetul poeziei absolute

“Nu am ales poezía. Ea m-a ales pe mine!” 

 L-am cunoscut de curând pe Munir Mezyed şi i-am simţit puterea cuvintelor când l-am ascultat recitând o poezie pe care o compunea chiar în acele momente, atunci, când mă număram printre norocoşii aflaţi în jurul lui! Recita în arabă, dar acest lucru nu m-a impiedicat să înţeleg versurile, sau mai bine spus magia acelor cuvinte pe care Munir le-a împreunat cu atâta naturaleţe! Aveam să aflu ca este un poet originar din Palestina, care s-a stabilit în România cu 8 ani în urmă! Nu m-am mirat! M-am bucurat! M-am bucurat pentru că oraşul meu a devenit căminul unui om minunat, unui om care aduce zi de zi bucurie prin poezie. Am citit câteva din poeziile lui şi mi-am dorit să aflu mai mult, să aflu direct de la el. Am avut onoarea să pot împărtăşi cu el câteva momente în care am pătruns puţin în universul lui! Îi mulţumesc în mod public pentru acest dar, pentru această oportunitatea de a sta de vorbă şi de a avea acum posibilitatea de a reda rândurile de mai jos! >>>

Ioan Miclău – Un vers a lui Eminescu…!

Un vers a lui Eminescu mi-a patruns in fiinta mea de copil. Acum am pasit pragul celor 73 ani, si inca imi amintesc cu emotie sentimentul care l-am incercat. Cite-am din poeziile  lui Eminescu, “Pe aceeasi ulicioara”. Si acum sa o iau in ordine.  Profesorul nostru de Limba Romana  Parghel Constantin -Dumnezeu sa-l odihneasca fiindca a trecut de mult in lumea Dreptilor – avea  pretentia ca noi elevii clasei a 7-a, inaintea inceperii orei, sa scriem pe tabla cuvintele  noi, pe care nu le intelegeam din cartile pe care le citeam noi in timpul liber! Domnia sa la intrarea in clasa primul lucru pe care il facea  era sa ne explice deci  insemnatatea, sensul etimologic al  fiecarui cuvant notat de  elevi  cu creta pe tabla! >>>

Alex Ştefănescu – Departe, tot mai departe de Eminescu…

Este foarte mare şi nemeritat norocul pe care îl avem de a cunoaşte limba în care a scris Eminescu. Un francez sau un german trebuie să se chinuiască multă vreme ca să înveţe această limbă şi tot nu e sigur că va avea acces la toate subtilităţile poeziei eminesciene. Iar noi, norocoşii, ne batem joc de darul pe care ni l-a făcut soarta şi nu-l citim pe marele poet, iar limba română o vorbim tot mai prost. 

Eminescu a contat cândva foarte mult pentru noi şi dacă nu mai contează nu este pentru că poezia sa s-ar fi demodat, ci pentru că am decăzut noi din punct de vedere cultural şi nu mai suntem la înălţimea ei. Ce răsunet să aibă în conştiinţa unor iubitori de manele o simfonie de Beethoven? >>>

Ioan Miclău – Eminescu și spiritualitatea românească de azi!

  EminescuSe spune si cred cu convingere, ca cea mai frumoasa etapa a istoriografiei literaturii romane a fost perioada  in care Vasile Alecsandri dupa o lunga si rodnica creatie literara, dand literaturii noastre o valoroasa opera, apunea, iar la zenitul nou al literaturii romanesti aparea ca un luceafar Mihai Eminescu. 

Zic cea mai frumoasa etapa, pentru ca acum idea ierarhizarii valorilor literare devenea o chestiune tot mai discutata la agenda zilei. Spiritele vremii se agitau, grupari scriitoricesti se inchegau, noi orientari si curente emancipau  gandirea, cat mai ales legarea poeziei de realitatea vietii cotidiene. Asta insemna desigur si un apus al romantismului. Lirismul profund a lui Mihai Eminescu, asa cum il constata Titu Maiorescu, era totusi mai putin romantic, tindea spre realismul lui Stendhal, insa prin profunzimea filosofica din care Eminescu isi scoate ideile inspiratoare, ideile  social-economice si istorico-politice, se producea o dislocare completa a poeziei spre a fi redata interesului general, de emancipare nationala. >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Portrete printre rame: EmiliaȚuțuianu – ,,Un nume ce reprezintă o ființă planetară deosebită..”

Dacă, pe parcursul acestei mini-galerii de „creionări”, în „allegretto”, a câtorva oglindiri contemporane, am întâlnit unele „personalități accentuate”, iată acum și o „rara avis”, ce ar putea constitui o altă grupare psihologică, pe care s-o denumim acum, „pro domo”, cu atributul de „paralongată”. Un „para” ce te poartă cu gândul la cele trei surori Brontë, din care una orbitează în jurul corelației noastre, chiar și prin prenume – Emily. O Emilia bucovineancă, devenită, apoi, romașcancă, roman-vodistă, ca universitate, ieșeancă și, în prezent, de aproape un deceniu, o „dirijoare” sensibilă de condeie literare, primul, ca poetă și eseistă ce este, iar secondo, ca „his master’s voice” a Editurii Mușatinia, unde se întâlnesc autori din toată țara. >>>

Alex Ștefănescu – Poezia dată în dar

IONITA-Daniel-TESTAMENTA trecut vremea când o antologie era expresia dorinţei unui cititor pasionat (eventual profesionist) de a da şi altora ocazia de a citi poeziile care l-au încântat pe el. Acum o antologie se alcătuieşte din ambiţia unui critic literar de a se prezenta în faţa opiniei publice ca o instanţă supremă sau din nerăbdarea unei noi generaţii de poeţi de a se impune, după înlăturarea necruţătoare a celei dinainte. Ceva din farmecul culegerilor, crestomaţiilor, florilegiilor de altădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleşit de nostalgie ca Eminescu în Epigonii, predecesorilor noştri: „Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”. >>>

Ileana Costea: La Melbourne am întâlnit un român special, Ben Todică

Ben face parte din lanţul de descoperiri care mă preocupă pe mine de ani de zile: prezenţa românească surpriză în străinătate. Ben, imigrantul australian care izbucneşte în plâns când aterizează înapoi la Melbourne dintr-o călătorie în Taiwan (simte că Australia este ţara lui). Ben românul, a căror priviri şi simţiri sunt veşnic îndreptate spre români şi România. Ben jurnalistul, reporterul. Ben autorul unor minunate, delicate şi puternice filme documentare (şi multe, 260 pe YouTube; unele premiate, stilul lui studiat într-o universitate americană). Ben tatăl (trei copii) şi soţul iubitor. Ben sudorul. >>>

Mariana Cristescu: Cartea cea bună – Abecedar liric

Literatura/poezia pentru copii este un gen literar ce se adresează unui anumit segment de vârstă, respectiv celor aflaţi la anii copilăriei sau ai adolescenţei (de la 1 an până la 18 ani). Este un gen literar care s-a născut destul de târziu, în secolul al XIX-lea, şi a cunoscut o extindere abia în secolul al XX-lea. Aşa scrie în Dicţionar, şi aşa şi este. Numai că…

A scrie pentru copii este extraordinar de greu, dacă nu eşti… copil. Sau, mai ales, dacă ai încetat să fii copil. În fond, ce şi mai ales cum devenim când nu mai suntem copii? Nici nu vreau să mă gândesc măcar, la modul serios. Poate, de aceea, oricât de ninse ne-ar fi sufletele, nu încetăm niciodată să să ne refugiem în visul din poveşti şi, mai ales, să credem în el. E motivul pentru care prima specie a literaturii pentru copii o constituie basmele. >>>

Garabet Ibrăileanu

“..Iluzionară, luna este ,,amica” visătorilor, a deficitarilor nervoşi, a romanticilor, a ,,lunaticilor”– şi a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist şi unul, ca şi adevărul. ,,Midi, roi des étés”– obiectul şi expresia– nu existăpentru ele. 

…E târziu. Pe fereastra deschisă intră răcoarea sfârşitului de noapte. Luna în asfinţit stă pe culme cu faţa mare întoarsă spre noaptea pe care o părăseşte.

Azi-dimineaţă am întâlnit pe Adela! E aici de două zile! E cu mama ei şi cu ,,coana Anica”. N-am mai văzut-o de trei ani. În vremea asta s-a măritat şi s-a despărţit. >>>

Cezar Ivănescu – in memoriam

Cezar Ivanescu (6 august 1941 – 24 aprilie 2008)

Către cerul ascuns, către neant, către ceea ce trebuie văzut şi arătat, te înalţ, gând liber, cum liber sunt să te trimit către ceea ce te poate învia sau ucide; tocmai liber fiind, dintre cei liberi, care mor liberi.

Cu ce curaj, din întâmplare fără margini, neruşinat este curajul meu, te voi căuta aruncând duios ucigătoare săgeţi, raze iubitoare către tine; tu, singura atotiertătoare; eşti întocmai neantul

   O libertate aleasă îţi dau, Privire Creatoare!

>>>

Pledoarie pentru poezie

Fragmente din dialogul cu publicul al poeţilor Nichita Danilov şi Ion Mureşan la Salonul Internaţional de Carte Torino 2012.

Nichita Danilov:

Venind aici la târg, am avut ocazia să mă întâlnesc cu poetul Ion Mureşan si cu Ana Blandiana, cu care am avut un schimb de opinii despre poezie. Ion Mureşan a spus că dacă lumea va fi distrusă vreodată, ea ar pute renaşte pentru poezie. Sau dacă un popor va dispărea de pe harta istoriei, va putea renaşte prin poezia care s-a scris până atunci. Pentru că poezia conţine lucrurile esenţiale despre spiritualitatea unui popor. >>>

Alina Manole – Poesis

   Debut în volum de versuri: “Deasupra nopţii”, Editura “Cronica”,  Iaşi, 1998. Apariţie în “Dicţionarul scriitorilor ieşeni contemporani”, ediţia a II-a, 2002. A publicat în volumele colective de cenaclu “Virtualia”, Iaşi. Inclusă în antologia “Time after Time”, The International Library of Poetry, USA, 2000. Colaborări şi semnalări critice în: “Cronica”, “Poezia”, “Convorbiri literare”, “Timpul”, “Atheneum” (Canada), “Symposion”, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

Poemele lui David

a măsura poezia este ca şi cum ai bate la uşa
străinului cu degetele deschide e tânăr îşi rade
barba o dată la două zile iubeşte
o fată cu părul lung mergeau împreuna la şcoală ea
vorbea tare cânta la chitară şi îşi purta umbra sânilor
vertical pe cămaşa umedă el
citea mereu dintr-o carte pe care scria mare
linux şi oh dacă ar şti tata >>>

Mihai Merticaru – repere biografice

   MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Fiul Mariei (n. Chelaru), casnică, şi al lui Vasile Merticaru, agricultor. După ce termină clasele primare (1945-1949) şi gimnaziale (1950 – 1953) în comuna Rediu, urmează cursurile Liceului „Bacovia” (azi, Colegiul Naţional „Ferdinand I”) din Bacău (1953-1956). >>>

Adrian Erbiceanu- Printre silabe

Am avut o zi bună când am primit vestea că pe 21 aprilie 2012, la Montreal a fost lansat volumul de poezii „Printre silabe” (Editura Singur, Târgovişte, 2012), semnat de poetul Adrian Erbiceanu – cunoscut în lumea scriitorilor canadieni nu numai ca poet, ci şi ca preşedinte şi cofondator al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec (ASLRQ) şi ca director al Editurii de limbă română din capitala provinciei. Volumul a inaugurat colecţia celor 50 de volume de versuri cu rimă, din cadrul Proiectului „Întoarcerea poetului risipitor”, sub îndrumarea şi îngrijirea Editurii Singur din Târgovişte. M-a bucurat reîntalnirea  cu  poeziile sale fiindcă ele au puterea să lumineze o zonă sensibilă din câmpul trăirilor frumoase, poezii care  încântă prin dulcele şi nemuritorul stil clasic. >>>

Constantin Enianu- Poetică şi Poezie (decupaje noematice)

Aristotel în concepţiile sale estetice, prezentate în tratatul „Despre retorică“, dar mai cu seamă în „Poetica“, refuză separarea sensibilului de inteligibil, detaşându-se astfel de perspectivele esteticii platoniciene. „Poetica“ lui, prima sistematizare ştiinţifică de teorie filosofică a literaturii, descrie : deosebirile dintre arte, în ce priveşte mijloacele cu care acestea săvârşesc imitaţia, diversele feluri de poezie, după formele imitate şi după modul cum realizează imitaţia, împărţind poezia in serioasă şi hazlie. De asemenea, Stagiritul >>>

Bianca Marcovici- Cele opt note ale gamei

Poezia Biancăi Marcovici e numai în aparenţă paharul cu emoţii, paharul pe jumătate gol pe care au rămas amprentele sincerităţii: de fapt e vorba de o construcţie care îndeamnă cititorul la o lectură ciclică, din ce în ce mai profundă. Unităţile poetice se leagă între ele ca notele unei game, dar revenind mereu în altă structură; aparent, un joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: „Dacă nu mi-aş uita versurile/ nu aş mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinaţii/ dai naştere la un fel de loterie/ a simţurilor/ excitate de neputinţa primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu). >>>

George Roca- Un poet ca un văzduh luminos

Am citit de câteva ori cartea de poezie a domnului George Roca, „Evadare din spaţiul virtual” (Florilegiu de poezie), apăruta la editura Anamarol, în anul 2009, pentru că poezia d-lui George Roca îmi făcea bine, fiinţa mea pentru care poezia a fost dintotdeauna elixirul şi respiraţia lui Dumnezeu, avea nevoie de o astfel de poezie. Poezia domnului Roca este o poezie luminoasă, odihnitoarea, aş putea să spun psihoterapeutică… Este o poezie de care, într-o lume bolnavă, aşa cum >>>

Nichita Stănescu sau „Jocul demiurgic”?

„Slujirea poeziei este durere”

          Nimeni, de la Eminescu încoace, admirat sau pizmuit, n-a fost cercetat cu atâta osârdie, învolburând peisajul exegetic (aglomerat) şi omologând, consensual, imaginea serafică a Poetului oracular-sibilinic (devenit model popular), plutind extatic, zeificat şi gelozit, ori căzând în derapaj şi diluţie (fără a-şi diminua gloria) – precum Nichita Stănescu. Abstractizând emoţia, stănescianismul (original, inegal, prolix, iniţiatic, ermetizant, imponderabil, efeminat, fascinant, volatil etc., de >>>

„Întoarcerea poetului risipitor” – Adrian Erbiceanu, Canada

                                  Adrian Erbiceanu – Printre silabe

(Sumar al prezentării făcute de prof. Ortansa Tudor, sâmbătă 21.04.2012, cu ocazia lansării volumului poetului Adrian Erbiceanu, Printre silabe, lansare organizată deAsociaţia Scriitorilor de Limbă Română (ASLRQ), la Centrul Socio-comunitar, 6767 Côte-des-Neiges, Montréal)

 Spunând Adrian Erbiceanu, ne gândim, în primul rând, la cofondatorul şi Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi la Directorul executiv al Editurii de limbă română (ASLRQ) din metropola canadiană Montréal. Dar de data aceasta Adrian Erbiceanu ni se prezintă cu un volum de poeme, carte ieşită proaspăt de sub tipar datorită efortului Editurii SINGUR din Târgovişte. >>>

Radu Gyr – Un munte de suferință, demnitate și disperare

poet, 1905-1975

Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare – acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei >>>

Citind în trenul de Suceava

De la un timp îmi acopăr o parte din singurătate citind cărţi antrenante, pe care, dacă le-ai început, nu le mai laşi din mână. Nu demult, plecând spre Suceava cu treburi şi, grăbit, uitând să-mi iau ceva de citit în tren, am cumpărat de la un vânzător ambulant o carte care, după titlu, mi-a trezit curiozitatea: Mister. Atunci să-l dezvăluim, mi-am zis, începându-mi lectura. Nu ştiu când s-au topit cele cinci-şase ore până în cetatea de scaun a Muşatinilor. Revăd coperta: autorul cărţii de gen feminin, Rodica Elena Lupu. Carte de vacanţă, mi-am zis, şi de drum lung. Aşa şi este, o carte ce te face să te uimeşti de câte se întâmplă în jurul nostru, cât de bogată şi complexă – cu bune şi rele – e viaţa, ce ne dă şi cât ne ia din ce avem pentru noi.

>>>