Mărioara Vlioncu: Mircea Eliade – radiografia propriei identităţi sau dimensiunea eului în proza autobiografică

Literatura autobiografică a generat, de-a lungul timpului, numeroase controverse, mai ales în ceea ce priveşte apartenenţa literară a unui gen cum este cel al jurnalului. Pentru că literatura autobiografică eliadescă este reprezentată de Memorii şi Jurnalul portughez, se impune o trecere în revistă a câtorva dintre opiniile pe care le-am considerat pertinente în ceea ce priveşte funcţiile estetice ale jurnalului. Astfel, dacă G. Călinescu apreciază jurnalul intim ca pe o adevărată prostie, Eugen Ionescu vorbeşte despre un gen literar în adevăratul sens al cuvântului. Între aceste opinii, bazate pe studiul aprofundat al acestui gen de scriitură, jurnalul intim pare să-şi definească un statut estetic meritat.

Opiniile contradictorii nu fac altceva decât să semnaleze mai întâi, negând sau susţinând apartenenţa estetică, existenţa în sine a acestui gen, ignorat până la cea de-a doua generaţie de critici, cea a lui Nicolae Iorga, a lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Dragomirescu şi Eugen Lovinescu. Merită menţionată părerea lui Eugen Ionescu, cel care consideră jurnalul superior romanului, tragediei sau poemei, deoarece el reprezintă o formă netrucată de reproducere a vieţii, cu rezerva că, utilizat fără talent, ca, de altfel, orice formă de literatură aşa-zis subiectivă, poate naşte mediocritate, ducând la decăderea acestui gen sau a oricărui altuia: Jurnalul (jurnalul intim sau reportajul) nu este numai preferabil romanului, tragediei, poemei şi celorlalte genuri literare, pentru că e mai complet (în sensul că nu e nevoie să alegi) şi mai adevărat (în sensul că nu elimină realităţile care luminează, de fapt, sensurile), dar jurnalul este genul originar literar, genul tip, iar romanul, tragedia, poema etc. sunt pervertiri ale jurnalului pur. Jurnalul este adevăratul gen literar (Ionescu 1991: 191). >>>

Colocviile de Marţi

colocviile de martiColocviile de Marţi 18 decembrie 2011, ora 17, Calderon 39, București

Tema: Al 13-lea baktun cu Fraţii Grimm

 „Spieglein, Spieglein an der Wand, /wer ist die Schönste im ganzen Land?” Cu două sute de ani în urmă, Fraţii Grimm şi-au publicat cartea cărţilor de basme. Altă poveste: cel de-al 13 baktun, ultimul, din calendarul precolumbian: 21.12.2012, 13.00 GMT. Vom trăi fericiţi începând al 14 baktun, alte 144.000 zile, plus încă de 12 ori pe atât, pentru plinirea altui ciclu. Satya Yuga. Altfel, în Ciuma roşie/The Scarlet Plague(1912) de Jack London se menţioneză numirea de către Boardul Magnaţilor a lui Morgan the Fifth ca preşedinte al SUA, cu un an înainte de răspândirea Morţii roşii / Red Death. Calendar românesc pe >>>

George Petrovai – Fantasticul, magicul și fabulosul în cultura română

Incontestabil că fundamentele gândirii și culturii românești sunt alimentate de izvoarele curate și bogate ale culturii sale populare. De aici decurge specificul culturii noastre, sau ceea ce definea Lucian Blaga prin „matricea spirituală a poporului român”.

Acuma sigur că sunt voci care se arată nemulțumite ba de specificul culturii românești, ba de neîmplinirile ei, ba de amândouă deodată. „Căci”, spun aceste voci, „o cultură atât de impregnată de folclor ca cea românească, are toate șansele să fie receptată de culturologii străini, în speță cei occidentali, ca o cultură interesantă în exotismul ei, dar are puține șanse să părăsească periferia culturii universale. Poți foarte bine, susțin nemulțumiții, să menții specificul național, dar în același timp să te apropii de marea cultură universală, singura modalitate prin care pot fi atinse cele două mari aspirații ale oamenilor de cultură: înfrățirea culturală și recunoașterea internațională. Dar pentru asta, noi, românii, trebuie să renunțăm la autarhismul cultural datorat folclorului, suficienței și influențelor pernicioase alimentate de vitregiile istoriei naționale. Nu în acest mod au procedat Eminescu, Blaga sau Mircea Eliade, cu toții trecuți prin universitățile Apusului?” >>>

,,Colocviile de Marţi” din 27 noiembrie 2012 – amfitrion prof. dr. George Anca

Primăria Sectorului 2 București a organizat marţi, 27 noiembrie, la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională, evenimentul cultural ,,Colocviile de Marţi”, cu tema „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Au susţinut intervenţii numeroşi invitaţi, dornici să aprofundeze fascinanta temă a vieţii veşnice şi a tinereţii fără bătrâneţe:
Sorana Georgescu-Gorjan: „Aşa e arta, tinereţe fără bătrâneţe…” (Brâncuşi)
Dumitru Dinulescu: Poveşti Caragiale
George Anca; Advaita
Adina Dumitrescu: Culegătorul de poveşti
Bianca Beatrice Michi: Principiul plenitudine-utopie-heterotopie
Mihai Teodorescu: Psihosociologia totalitarismului
Nicolae Bulz: Romulus Vulcănescu bătrân >>>

MIhail Sadoveanu

Sadoveanu Mihail (5 noiembrie 1880, la Paşcani-Verşeni, comuna Miroslăveşti, Iaşi -19 octombrie 1961, Bucureşti) povestitor, nuvelist, romancier, membru al Academiei Române. Locuitor frecvent al Mănăstirii Neamţ în perioadele 1906-1936 şi 1944-1961. A  mai petrecut numeroase vacanţe la Tarcău, Poiana Teiului, Borca etc. Vizitează pentru prima dată, mănăstirile din jurul oraşului Tg. Neamţ în 1906. La Mănăstirea Neamţ face cunoştinţă cu părintele Ambrozie, cu care va rămâne prieten toată >>>

Festivalul București, mon amour

► București este capitala cu cei mai mari poeți europeni: George Bacovia, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Vasile Voiculescu și Ileana Mălăncioiu.

► Bucureștiul este orașul în care au locuit și locuiesc cei mai mari romancieri români: de la Hortensia Papadat Bengescu și Camil Petrescu, la Marin Preda și Nicolae Breban, de la Augustin Buzura la Dumitru Radu Popescu

 Între 18 și 20 octombrie 2012, la București, s-a desfășurat Festivalul București, mon amour, deschis cu Gala Premiilor Contemporanul de Aura Christi, Nicolae Breban și Augustin Buzura. Printre laureații de până acum ai revistei Contemporanul – publicație de cultură, politică și știință – se află personalități marcante ale literaturii, culturii și publicisticii române, între care Octavian Paler, Augustin Buzura, Radu G. Țeposu, Ion Mureșan, Eugen Negrici, Ștefan Borbély, Călin Căliman, Constantina Raveca Buleu, Alex Ștefănescu, Marian Victor Buciu, Silvia Radu, Marta Petreu, Sorin Roșca Stănescu. >>>

Muzeul Literaturii Române Iași – Lansare carte Gh. A. M. Ciobanu

Această prezentare necesită JavaScript.

Este o mare onoare acum pentru Editura Muşatinia, pășind în citadela culturii moldave – Iașiul atâtor personalități, trecute şi actuale,  ale  culturii, de a fi prezenţi aici printre invitați de marcă ai artelor romanești şi în faţa publicului ieșean iubitor de frumos.

Cu zece ani în urma o idee a distinsului poet Daniel Corbu a devenit fapt împlinit şi acum dintre cele aproape o suta de apariții editoriale ale editurii Muşatinia cele mai multe dintre ele poartă semnătura eseistului romașcan Gh. A. M. Ciobanu. >>>

Regal cultural la Muzeul de Artă din Roman, lansare de carte, autor Gh. A. M. Ciobanu

Sâmbătă 29 septembrie 2012 la Muzeul de Artă din Roman, într-o ambianţă culturală deosebită au fost lansate volumele „Mecena medic şi misionar Teodorescu” şi „Portrete printre rame” semnate de publicistul romaşcan Gh. A. M. Ciobanu. Au fost prezenţi la manifestare primarul de Roman prof. Dan Laurenţiu Leoreanu, publicistul Gh. A. M. Ciobanu, criticul de artă Valentin Ciucă, arhidiaconul Ciprian Ignat din partea ÎPS Ioachim Băcăuanul episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, pictorul Nelu Grădeanu, editoarea volumelor Emilia Ţuţuianu,  muzeograf Mihaela Ciobanu. Din publicul prezent la manifestare amintim pe dna. Elena Ciobanu, soţia Maestrului Ciobanu, dna. dr. Sofia David, prof. Vasile Ursachi, prof. Minodora Ursachi, prof. Cecilia Bănică Pal, dr. Larisa Schuster, poeta Violeta Lăcătuşu, poetul Mircea Bostan, pictorul Florin Mircea Zaharescu, pictorul  Iosif Haidu, ing. Toader Dumitrache. >>>

Eveniment cultural european: Au apărut primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Cantemir”

Sub coordonarea scriitorului Constantin Barbu, într-o ediţie de lux, au văzut lumina tiparului primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Dimitrie Cantemir”, primul set fiind achiziţionat chiar de către Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, care a aprobat scanarea documentelor aflate de sute de ani în Arhivele din Moscova. Vă prezentăm mai jos interviul pe care l-am realizat cu scriitorul Constantin Barbu, cel despre care filosoful Constantin Noica spunea că este „excepţional de înzestrat pentru lucrări de erudiţie şi istorie literară”. Interviul a fost înregistrat chiar înainte de plecarea la Moscova, unde, împreună cu sponsorul acestei întreprinderi culturale, Paul Tudor, urmează să aducă în ţară fotocopiile următoarei tranşe din ediţia acestei integrale Cantemir. >>>

Istoria literaturii ca ecritură a disperării şi a iubirii de semeni

După cum se ştie, George Călinescu a publicat, în 1941, monumentala lucrare, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (cu ediţia secundă, din 1982, îngrijită de fostul său asistent universitar, Al. Piru), rod al unei munci titanice, pe măsura doar a omului de geniu. Întâmplarea a făcut ca, după 65 de ani, unul dintre foştii săi studenţi din cumplitul debut al epocii staliniste / proletcultiste, prof. univ. dr. Ion Rotaru, să realizeze o lucrare impresionant-asemănătoare, evident, pe un mai mare segment temporal, de la „originile dacice“ ale Valahimii (Dacoromânimii), ori, şi mai exact spus, de la Ovidiu (Publius Ovidius Naso, născut la Sulmona-Italia, în 20 martie 43 î. H., exilat în Dacia Sud-Dunăreană, la Tomis / Constanţa, unde a murit în anul 17 d. H.), şi până în orizontul anului 2006, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent (Bucureşti, Editura Dacoromână TDC, 2006, pagini mari, 240 x 310 mm, „A-3“: 1336). >>>

Criticul literar Ion Rotaru

Între oamenii de seamă ai judeţului Neamţ din domeniul literar, criticul şi istoricul literar Ion Rotaru ocupă un loc important. Deşi comuna în care s-a născut (la 11 septembrie 1924), Valea lui Ion, face acum parte din judeţul Bacău, dom’ profesor se considera nemţean. Cîndva, Valea lui Ion era în judeţul Neamţ.

Viitorul universitar urmează Şcoala Normală din Bacău (1936-1944) şi, concomitent, cursul superior al Liceului “Principele Ferdinand” din aceeaşi localitate, luîndu-şi bacalaureatul în anul 1947. Este învăţător în şcolile din Cîndeşti şi Vădurele din judeţul Neamţ, între anii 1946-1848. Îşi continuă studiile la Facultatea de filologie a universităţii bucureştene (1948-1952). În paralel cu pregătirea doctoratului devine colaborator extern la Istitutul de Lingvistică al Academiei. Îşi susţine doctoratul în 1964 cu teza “Eminescu şi poezia populară”, lucrare care a fost tipărită în anul următor. Este cooptat în anul 1953 la catedra de literatură română a facultăţii de filologie a Universităţii din Bucureşti, trecînd prin toate gradele didactice, pînă la cea de profesor. Se pensionează în anul 2001. Între anii 1968 şi >>>

Ion Irimescu

Inspiraţie, rafinament, spirit, artă. O simfonie a formelor înmugurind idei. Creaţie ce trece dincolo de timp şi spaţiu, dând bineţe divinităţii. Un artist: Ion Irimescu.

     Ion (Nicu) Irimescu (n. 27 februarie 1903, sat Arghira, comuna Preotești – d. 28 octombrie 2005, Fălticeni) a fost un sculptor român, profesor și membru al Academiei Române. A fost fiul lui Petre Irimescu, proprietar și al Mariei Cazaban, pedagogă; a fost căsătorit cu Eugenia Melidon, profesoară. >>>

Lansare de carte şi expoziţie de pictură la Muzeul de Artă Roman

Publicistul romașcan Gheorghe A.M. Ciobanu va lansa, în luna septembrie, cele mai recente volume- “Mecena, Medic și Misionar -Teodorescu” și “Portrete dintre rame”, ambele apărute la Editura “Mușatinia”.

 Primul volum este dedicat doctorului bîrlădean Constantin Teodorescu, prietenul profesorului Gheorghe A.M. Ciobanu, cel care a înființat cîteva publicații în orașul Bîrlad și fundația culturală ce îi poartă numele, sub patronajul căreia a inițiat și organizat zeci de evenimente culturale de cea mai >>>

Centrului Cultural Irlandez din Phoenix : Un adevărat castel irlandez – Leagăn de cultură în capitala Arizonei

În inima capitalei statului Marelui Canion, pe Central Avenue, a apărut recent un edificiu în formă de castel irlandez. Originala clădire construită pe patru nivele, sediul unei superbe biblioteci irlandeze, a costat – potrivit declaraţiei doamnei Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez din Phoenix – nu mai puţin de 3,5 milioane de dolari, sumă acoperită în totalitate din donaţii private. >>>

Constantin Noica – Pagini despre sufletul românesc

 

Constantin Noica (12 iulie 1909, Vitănești, jud.Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniș, jud. Sibiu)

Pare că e un lucru foarte uşor să desprinzi din volumaşul Pagini despre sufletul românesc al lui Constantin Noica, apărut prima oară în 1944 şi întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul „culturii minore” („Noi ştim că sîntem ceea ce se numeşte „o cultură minoră””), acesta schiţează un gest de revoltă faţă de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză „România eternă” a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualităţii: „tocmai aceasta ne nemulţumeşte azi: că am fost şi sîntem – prin ce avem mai bun în noi – săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta – agravată nu numai prin faptul că sîntem conştienţi de ea, >>>

Strămoşul domnului Paleologu

O carte editata si raseditata este „Bunul simt ca paradox“ a celui mai dezinvolt, sigur si aristocratic eseist român: Alexandru Paleologu. N-am idee a câta editie este aceasta de la Polirom din 2011, în cei 39 de ani de la prima ei aparitie (1972). Primele doua însusiri din prima propozitie, „dezinvolt si sigur“, îi sunt atribuite „Conului Alecu“, chiar din titlu, de catre Sorin Lavric, probabil cel mai subtil lector si analist al cartilor atipice din literatura contemporana: al celor cu o „filozofie“ implicita ori la vedere. „Aristocrat“ care „nu-si supravegheaza gesturile, pastrându-si decenta chiar în situatii care tradeaza o crasa dovada de badaranie“, „nobil“, caruia „îi sta bine oricum, chiar în posturi care, pentru altii, >>>

Afrodita Carmen Cionchin – Interviu în exclusivitate cu Bianca Valota Cavallotti, nepoata lui Nicolae Iorga. Despre italieni şi cultura română

„Între provincialism, superficialitate şi interese politice”.

„În Italia, specialiştii calificaţi în istoria română sunt foarte puţini. Istoria şi istoriografia română sunt destul de puţin şi deficitar cunoscute”. Este viziunea critică a nepoatei lui Nicolae Iorga, Bianca Valota Cavallotti, cunoscut specialist în istoria Europei Orientale, autoarea unor importante volume ca: Storia dell’Europa Orientale (Istoria Europei Orientale, Jaca Book, Milano, 1993) şi Pronipoti di Traiano: Roma, l’Italia e l’immagine di se dei Romeni (Strănepoţii lui Traian: Roma, Italia şi imaginea de sine a românilor, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000).

>>>

Nicolae Steinhardt- Centenar

Miercuri, 4 iulie 2012, începând cu ora 10.00, la Academia Română (Calea Victoriei nr. 125), va avea loc o sesiune de comunicări dedicată Centenarului Nicolae Steinhardt (1912–1989). Evenimentul este organizat de Fundaţia „Nicolae Steinhardt” şi Academia Română (Secția de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie). Vor lua cuvântul: Acad. Ionel Haiduc (Președintele Academiei Române), P. F. Părintele Daniel (Patriarhul României), I. P. S. Mitropolitul Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului, P. S. Justin Sighețeanul (Președintele Fundației „N. Steinhardt”), Acad. Alexandru Surdu (Presedintele Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie Academiei Române), C.S.I Dr. Nicolae Mecu (Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), Pr. Conf. Univ. Dr. Stefan Iloaie (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Conf. Univ. Dr. Florian Roatiș (Universitatea de Nord Baia Mare), Lect. Univ. Dr. George Ardeleanu (Universitatea din București). >>>

Octavian Curpaș- “Phoenix Public Library”din Arizona

“Biblioteca este cea mai democratică instituţie, e simbol al  democraţiei americane”– susţine doamna Toni Garvey, directorul “Phoenix Public Library” din Arizona.

Am trecut de mai multe ori în ultimul an pe Central Avenue,  din inima capitalei Arizonei şi nu o dată mi-a atras atenţia o clădire impozantă, care se distinge prin maiestuozitatea ei dar mai ales prin destinaţia pe care o are: biblioteca centrală „Phoenix Public Library”. Cum aproape de fiecare dată eram însoţit de prietenul meu, Dumitru Sinu – sibian de origine, plecat din România în anul 1948 şi pe care îl însoţeam de la reşedinţa sa la hotelul pe care îl deţine pe First Street, în downtown-ul Phoenixului – şi dialogurile noastre erau canalizate de multe ori spre lumea cărţilor, mi-a venit ideea să scriu despre acest edificiu. Am solicitat o întrevedere cu directorul instituţiei, doamnaToni Garvey, cu care am avut plăcerea să port un dialog interesant. >>>

Sergiu Celibidache, omul care credea că în muzică nu e nimic de ințeles

Ce e in partitura? Totul! Mai putin esentialul…

Sergiu Celibidache, dirijor

Solomon Marcus (academician si matematician), despre Sergiu Celibidache

 „Am primit de la fiul lui Sergiu Celibidache confirmarea ca Celibidache a urmat un timp un timp Matematica la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. E pacat ca aceasta informatie importanta nu apare deloc in prezentarea biografiei sale, dupa cum nu apare nici faptul ca el a studiat si Filosofia la Universitatea din Bucuresti, in anii ’30.  >>>

Sergiu Celibidache s-a întors acasă

În ziua împlinirii a o sută de ani de la nașterea muzicianului romașcan Sergiu Celibidache, fiul său, Serge Ioan Celibidache, a fost prezent la un eveniment emoționant desfășurat la Roman: un bust al compozitorului Sergiu Celibidache a fost dezvelit joi, în piața ce îi poartă numele. “Am avut privilegiul de a fi alături de tatăl meu timp de 28 de ani. Acum, el s-a întors acasă“, a spus, vădit emoționat, fiul compozitorului. UNESCO a declarat anul 2012 “Anul Celibidache”, iar Google l-a omagiat joi pe compozitorul romașcan printr-un logo special.

>>>

Sergiu Celibidache- „Trăiţi muzica! Trăiţi sunetul! Trăiţi-vă visul!”

Magdalena Popa Buluc în dialog cu regizorul Serge Ioan Celibidache

(Trailer  al filmului regizat de Serge-Ioan Celibidache, „Gradina lui Celibidache”)

Universul lui Celibidache. Dirijor de notorietate mondială, celebru profesor şi compozitor, Sergiu Celibidache s-a născut pe 28 iunie 1912, în Roman. A început studiile de pian, a terminat şcoala şi a început să studieze muzica, filosofia şi matematica la Universitatea de Arte din Iaşi. La 23 de ani, Sergiu Celibidache părăsea Iaşiul pentru a-şi urma visul de a deveni compozitor. Ajunge la Berlin şi se înscrie la Academia de Muzică (Berliner Hochschule für Musik) şi la Universitate, unde urmează cursuri de filosofie. Până în 1945 studiază intens cu Heinz Tiessen, Hugo Distler şi Walter Gmeindl. În 25 august 1945 are loc primul concert cu Orchestra Filarmonică din Berlin, care cunoaşte un succes răsunător. În 1946 este numit dirijor al Orchestrei Filarmonice din Berlin, unde a susţinut 414 concerte. În 28 noiembrie 1954 i se conferă distincţia “Crucea de Merit” a Republicii Federale Germania şi dirijează ultimul său concert la pupitrul OFB. În urma numirii lui Herbert von Karajan ca director, părăseşte Berlinul. >>>

Există o viață muzicală și dincolo de Prut…

Cultura muzicală de la est de Prut, alături de cea din întreg teritoriul românesc, reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului băștinaș. În ea se reflectă sufletul fiecărui basarabean și tot ea înseamnă profunzime muzicală, temperament, omagiu adus strămoşilor, libertatea gândirii muzicale, cântec de leagăn al mamei, şi nu în ultimul rând un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a câteva zile din istoria neamului.

Arta muzicală basarabeană se prezintă ca una cu rădăcini adânci milenare care a evoluat de-a lungul veacurilor odată cu trecerea timpului istoric, încadrându-se în unele sisteme culturale majore, cum ar fi Imperiul Otoman, Imperiul Țarist sau URSS. Cele mai vechi creaţii muzicale autohtone sunt cântecele de muncă şi cele ritualice: colindele, cântecele de pahar, bocetele de nuntă, bocetele de înmormântare, etc. Baladele au ajuns până astăzi din timpuri străvechi. Acestea reflectă lupta poporului contra cotropitorilor străini şi boierilor feudali. Un loc important în cultura tradiţională basarabeană îl ocupă cântecele lirice şi cele cu caracter de protest social, printre care se află doina, apărută în perioada feudalismului timpuriu, dar şi colindele – cântece ritualice, înrudite oarecum și cu „koliada” popoarelor slave. >>>

Ben Todică- Între două lumi (IV)

Încrucişare

Cuvântul ne trezeşte conştiinţa.

 Platon odată a propus ca toţi scriitorii şi poeţii să fie alungaţi din Atena pentru că, a zis el, sunt foarte periculoşi. Ei se joacă cu idei pe care le îmbracă în emoţii şi, aceste idei sunt asimilate emoţional de către cei din jur, prind rădăcini în sufletul omului şi din acest motiv îi vrea afară din oraş.

Scriitorii, poeţii, artiştii, … de orice natură ar fi ei, sunt oameni periculoşi pentru că ei iau idei şi le înfaşă în experienţe emoţionale creând lucrări de artă care devin metafora vieţii. Metafora care ne transformă felul de a gândi şi vedea. Ideile sunt mai pătrunzătoare decât sfaturile politicianului sau ale conducătorului de grup-de orice natură ar fi acelea. >>>

Vasile Alecsandri-biografie

Vasile Alecsandri (născut la 21 iulie 1821, sau 14 iunie(1818 sau 1819), la Bacău- se stinge din viață la 22 august 1890, la Mirceştijudeţul Roman), poet şi dramaturg, membru fondator al Academiei Române, om politic, diplomat. Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Lui Alecsandri i-a fost oferit tronul Moldovei însă acesta l-a refuzat pentru a înlesni calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul unui domn mai puţin criticat de politica vremii. Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor. >>>

Cine salvează muzeul “I.I. Mironescu” de la Tazlău?

   Judeţul Neamţ nu este printre cele din urmă în ţară din punct de vedere al muzeelor, şi asta doar dacă avem în vedere casele care au aparţinut scriitorilor: casa Creangă de la Humuleşti, casa Veronica Micle de la Tîrgu Neamţ, casa Vlahuţă de la Agapia. Toate sînt funcţionale, iar turiştii le caută cînd trec prin zonă. Cîndva era şi Casa Sadoveanu de la Neamţ…. >>>

Zilele EMINESCU, 14-16 iunie – Botoşani – Ipoteşti – Putna

În perioada 14 – 16 iunie 2012 se desfăşoară la Botoşani, Vorona, Ipoteşti şi Putna „Zilele Eminescu”, organizate de Consiliul Judeţean Botoşani, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani, Fundaţia Culturală „Hyperion – Caiete botoşănene” Botoşani, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni şi Societatea Culturală „Raluca Iuraşcu” Vorona, cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoşani.   >>>

Ben Todică- Între două lumi (III)

Dragul Meu Poet

 Emoţia şi orgoliul meu pentru versul tău se aştern acum în faţa ochilor tăi pentru a te răsplăti nemăsurat.

Sunt unul dintre acei ce îţi savurează lucrările şi trebuie să recunosc că eşti printre puţinii poeţi care au curajul să observe cu tuş nedreptăţile din sânul sufletelor neajutorate.

Din prima clipă am înţeles că eşti un instrument ales şi mi-ai trezit dorinţa de a explora lumea cuvintelor. Elogiul versurilor  şi tehnica de a prezenta condiţia umană,  în efect se reflectă pur în oglinda poemelor tale. >>>

Artur Silvestri- „Nu suntem singuri”: lansarea volumului la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2012

Salonul Internațional de Carte BOOKFEST 2012 a găzduit sâmbătă, 2 iunie 2012, în spațiul special pentru evenimente Scena AGORA, lansarea volumului de convorbiri literare cu Artur Silvestri „Nu suntem singuri”, Ediția a IIa, îngrijită de scriitoarea Mariana Brăescu. >>>

Valeriu D. Cotea- Dumitru Irimia. Mi-ar fi putut fi prieten…

„Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale.”

Jean D’Ormesson

Cu profesorul Irimia mă întâlneam rareori – de obicei, în spaţiul din zona Universităţii, uneori la Academie, în vreo duminică întârziată de toamnă, în deal la Copou, când îl zăream plimbându-se, cu Cristina (soţia – n.n.) alături. Ne opream puţin, schimbam câteva vorbe, aproape convenţionale, dincolo de care însă simţeam, amândoi, căldura unei posibile apropieri, a unui anumit fel – acelaşi, mi-ar plăcea să cred – de a vedea, de a gîndi, de a ne raporta la lumea din jurul nostru.

Preocupările noastre diferite, acelaşi program de viaţă încărcat, o anumită – discretă – rezervă, ne-au oprit pe amîndoi să ne apropiem mai mult/au împiedicat o mai caldă apropiere între noi. Ne erau însă de ajuns – şi cred că nu greşesc – scurtele, rarele întâlniri, ne făcea bine tăcerea asumată, odihnitoare, care consfinţea parcă neîntâmplata noastră prietenie. >>>

Proiecţii de filme, expoziţii foto şi concerte, la TIFF Art Cluj-Napoca

Mai multe proiecţii de filme, expoziţii de fotografie, concerte vor avea loc la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în cadrul TIFF Art, proiect care se va desfăşura, între 1 şi 10 iunie, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

 Conform unui comunicat de presă transmis, joi, de organizatorii TIFF, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca va deveni, în perioada 1-10 iunie, un spaţiu dedicat artelor în diferite forme, fostul Meeting Point TIFF reinventându-se ca TIFF Art.

 Astfel, în incinta Muzeului de Artă vor avea loc vernisaje şi expoziţii de fotografie, proiecţii de filme, concerte, teatru. TIFF Art va găzdui Ziua Diversităţii, cu un program variat dedicat promovării înţelegerii interetnice, precum şi evenimente din cadrul Zilei Maghiare. Tot la Muzeul de Artă va staţiona, în perioada 1-17 iunie, şi studioul mobil de film FILM-Y din Danemarca, unde copiii vor putea crea propriile filmuleţe, în cadrul EducaTIFF. >>>

Tudor Arghezi- in memoriam

Testament

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă. >>>

Adrian Alui Gheorghe- Cultura e o chestiune de morală

O înşiruire de nume, de titluri de cărţi sau chiar de idei “goale” nu ţine loc de cultură. Pentru că, conform definiţiei unanim acceptate, “cultura e ceea ce îţi rămîne după ce ai uitat totul”. Adică: produsul culturii este educaţia. Cultura o vezi pe stradă, în magazine, în curte, pe scara blocului…

1. “Sîntem deştepţi rău…!”

Pe la începutul secolului al XIX-lea, filosoful C. Rădulescu-Motru făcea o culpă românului şi cu precădere intelectualului, pentru acel ―”aer de superioritate” păgubos pe care şi-l arborează atunci cînd e vorba de cultura sa, de locul său între celelalte naţii megieşe, de locul său în Europa. ―Sîntem deştepţi rău…! par să spună semenii noştri uitîndu-se de la o presupusă înălţime spre naţiile care au (ne)şansa să ne fie contemporane. ―Sînt inculţi!, declară ritos cîte un profesoraş căzut în autoadmiraţie după ce află că vreun partener întîmplător din Vest nu ştie cine sînt Grigorescu, Enescu, Eminescu…! Adică, zice românul, eu ştiu de Voltaire, de Camus, de Sartre, iar el e atît de ignorant că nu a auzit de celebrităţile române? E un afront, e un act de barbarie comis împotriva culturii române care e admirabilă…! O înşiruire de nume, de titluri de cărţi sau chiar de idei ―goale nu ţine loc de cultură. Pentru că, conform >>>

Norman Manea, între Proust şi Kafka

Pe 14 mai 2012, la invitaţia revistei Observator cultural şi a Editurii Polirom, Norman Manea a revenit în ţară, pentru un dialog cu publicul, care a avut loc la Librăria Bastilia. Discuţia a fost moderată de Carmen Muşat, alături de care au participat Ovidiu Şimonca, Paul Cernat, Bianca Burţa-Cernat, Daniel Cristea-Enache şi Claudiu Turcuş. Discuţiile au abordat subiecte precum raportarea scriitorului la România, condiţia de exilat, receptarea lui Norman Manea în anii ’90 în ţară, în comparaţie cu dialogul moderat şi lucid pe care a reuşit să-l stîrnească în străinătate, sistemul de acordare a premiilor în România, factorii care au dus, în cele din urmă, la „dezgheţul“receptării lui Norman Manea în ţară. Scriitorul consideră că aceşti factori sînt: Editura Polirom, prin demersul constant de editare şi reeditare a cărţilor sale, revista Observator cultural şi presiunea străinătăţii, unde avea un anume ecou.

>>>

Maria Iliuţ – o privighetoare a munţilor carpatini

În folclorul nostru există o voce de privighetoare, coborâtă din pieptul munţilor carpatini spre plaiurile cu flori. E o voce inconfundabilă care reprezintă cel mai bine Nordul folcloric, o voce de nivelul Minei Pâslaru şi Sofiei Vicoveanca, dar care nu a avut fericitul prilej de a fi cunoscută în Ţara care ne aparţine, dar de care am fost rupţi trupeşte şi spiritual. >>>

Moldializarea. Cultura basarabeană în România

Declaration of unification of Bessarabia and R...

Actul Unirii Basarabiei cu Romania din 1918

RO + RM = ?

În afară de O-Zone, ce mai ştim despre cultura basarabeană? Exact! Nu ştiu la ce a folosit „podul de flori de peste Prut“, dar trafic cu produse culturale nu prea s-a făcut. A existat retorica patriotică postdecembristă, au existat, poate, şi sentimente sincere de dragoste, dar interesul a murit repede şi nimeni nu s-a preocupat să-l stîrnească cu adevărat şi, mai ales, să-l întreţină. Nici măcar din punct de vedere politic.

Tinerii basarabeni au venit să studieze la facultăţile din România, unii au rămas, după ce au trecut prin peripeţii birocratice, şi au făcut cîte ceva în arta vizuală, în literatură, muzică sau teatru. Despre artiştii rămaşi dincolo de Prut nu ştim însă mai nimic. Aceia reprezintă nu una, ci două, poate chiar trei generaţii pierdute. Scriitorii basarabeni din generaţiile mai vechi nu se găsesc în librăriile româneşti, pentru că editurile nu sînt interesate de ce se scrie în Republica Moldova. Nu se poate ca scriitorii basarabeni să nu călătorească la tîrguri de carte, festivaluri şi colocvii în România sau să nu aibă în bibliotecile şi librăriile de acasă cărţile şi revistele – toate cărţile şi revistele  – tipărite în ţară. Şi viceversa. Nu cred că literatura română îşi permite un asemenea lux: să nu cucerească piaţa basarabeană şi să nu-i folosească resursele creative! >>>

Adrian Alui Gheorghe: Anul Caragiale? O „actualitate” tautologică

„ Petele de pe conştiinţă şi gaura din nădragi au fost prea adesea acoperite, la noi, cu o minciună convenabilă. Caragiale a pus punctul pe i, a pus degetul pe rană atunci cînd nu a pus chiar sare pe rană… „

1. Caragiale, judecat.

Anul acesta e, în toate calendarele culturale, „Anul Caragiale”, ilustrul dramaturg şi creator de „prototip românesc” adunînd vreo sută şi şaizeci de ani de la naştere şi vreo sută de la moarte. Celebrarea lui Caragiale mi se pare, totuşi, în actualele condiţii, o ofensă adusă realităţii… ! Dimpotrivă, mi s-ar părea mult mai logică o judecare a lui Caragiale! Hai, nu vă grăbiţi cu protestele, scoteţi-vă discursurile festiviste din urechi şi încercaţi să-mi daţi dreptate. Toţi spunem că “acest” Caragiale este „extrem de actual”. Nu cumva el a croit o realitate, acum o sută şi mai bine de ani, din care nu mai putem ieşi? Caragiale l-a inventat pe Mitică, o creatură dîmboviţeană care vrea să >>>

Nichita Stănescu sau „Jocul demiurgic”?

„Slujirea poeziei este durere”

          Nimeni, de la Eminescu încoace, admirat sau pizmuit, n-a fost cercetat cu atâta osârdie, învolburând peisajul exegetic (aglomerat) şi omologând, consensual, imaginea serafică a Poetului oracular-sibilinic (devenit model popular), plutind extatic, zeificat şi gelozit, ori căzând în derapaj şi diluţie (fără a-şi diminua gloria) – precum Nichita Stănescu. Abstractizând emoţia, stănescianismul (original, inegal, prolix, iniţiatic, ermetizant, imponderabil, efeminat, fascinant, volatil etc., de >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

  CAPITOLUL I: Trei instantanee cu copii, părinţi şi bunici din   România, la început de secol XX  

  Arizona. Veri fierbinţi, cu frunţile nopţilor mângâiate de adieri pale de vânt şi lumina dimineţilor, limpede şi clară, inundând fiecare colţişor al oraşului moleşit de căldură… Într-una din aceste dimineţi strălucitoare şi calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la >>>

Chemarea prin poezie sau ‘Poezia – mijloc de recuperare a sinelui’

  Am lăsat pentru final un eseu ce s-ar putea intitula: ‘Poezia – mijloc de recuperare a sinelui’, de o mare însemnătate pentru orice creştin preocupat de formele variate ale Chemării lui Dumnezeu, pentru că el luminează splendid locul poeziei în viaţa de zi de zi a condamnatului politic sub comunism, în orice loc de ispăşire s-ar fi găsit el, şi cu cât mai mult a oricărui om înecat sub stivuirile îmbeznate ale materiei, ce-l fac să uite de sorgintea sa cerească. În cele ce urmează, veţi afla despre o faţă inedită a poeziei, după trecerea multor milenii de creare a ei şi de exultare prin ea. >>>

Constantin Tomşa- Episcopul Melchisedec Ştefănescu

Printre personalităţile culturii române din secolul al XlX-lea şi din toate timpurile, la loc de cinste, şi-a înscris numele şi Episcopul Melchisedec (Mihai Ştefănescu, n. în ziua de 16. 02. 1823, la Gîrcina, jud. Neamţ, în familia preotului Petru Ştefănescu), cel care, la douăzeci de ani, a îmbrăcat haina monahală şi care, trecut prin mai „multe şcoli înalte”, a fost profesor la Seminarul de la Socola, director şi profesor la cel din Huşi; a slujit Biserica Ortodoxă Română şi ca membru în diferite delegaţii cu misiuni diplomatice (Petersburg – 1868, Bonn – 1875), ca Episcop al Dunării-de-Jos (1865-1879) si al Romanului (1879 – 1892, anul când a decedat).  >>>

Editura Muşatinia din Roman- 10 ani de activitate (2002-2012)

                    10 ani de activitate şi 100 de apariţii editoriale

  •  Care este momentul aniversar al editurii? 

 Am fondat această editură în mai 2002, la îndemnul  poetului Daniel Corbu iar în luna august am editat prima carte…Am pornit la acest „dificil” dar frumos drum, în colaborare cu publicistul Gheorghe A.M. Ciobanu, filosoful prof.univ.dr. Tudor Ghideanu, poeta Cecila Pal, doamna Felicia Dumbrava şi diaconul Ciprian Ignat.  Deşi tânără, trecută uneori sub tăcere, Editura Muşatinia a reuşit să dea cititorilor opere de mare valoare pentru cultura naţională şi implicit pentru cultura romaşcană. Am editat într-un timp destul de scurt în jur de 26 volume…iar acum în 2012 numărul titlurilor editate a ajuns la cifra simbolică de 100! >>>

Adrian Erbiceanu- Confesiuni pentru două generaţii

poet, Canada

Atâtea

Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium – aprigă chemare –
Ca-n primul tremur – prima sărutare; >>>

Adrian Dinu Rachieru- Cei doi Labiş

,,Clopote grave sunară trezirea /
Generaţiei noastre.
Tragem cugetarea afară din teacă.”

În splendidul poem „Despre Labiş, data viitoare”, încredinţat lui Adrian Păunescu şi publicat în revistă (Flacăra lui Adrian Păunescu, 15-21 octombrie 2010, p. 11), Ion Gheorghe, reactivat, vorbea despre „viaţa şi lucrarea” arcaşului Nicolae Labiş, acel tânăr Orpheu „petrecut nedrept de români” şi însoţit de o „invidie nebună”. Constatând că despre acest subiect merită „să tot scrii”. Totuşi, bardul de la Florica parcă ar cere o amânare, hotărând finalmente: „Mai departe despre Labiş, data viitoare, când ne vom întoarce cu toţii”.

>>>

„Întoarcerea poetului risipitor” – Adrian Erbiceanu, Canada

                                  Adrian Erbiceanu – Printre silabe

(Sumar al prezentării făcute de prof. Ortansa Tudor, sâmbătă 21.04.2012, cu ocazia lansării volumului poetului Adrian Erbiceanu, Printre silabe, lansare organizată deAsociaţia Scriitorilor de Limbă Română (ASLRQ), la Centrul Socio-comunitar, 6767 Côte-des-Neiges, Montréal)

 Spunând Adrian Erbiceanu, ne gândim, în primul rând, la cofondatorul şi Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi la Directorul executiv al Editurii de limbă română (ASLRQ) din metropola canadiană Montréal. Dar de data aceasta Adrian Erbiceanu ni se prezintă cu un volum de poeme, carte ieşită proaspăt de sub tipar datorită efortului Editurii SINGUR din Târgovişte. >>>

Ioan Alexandru, un poet „transfigurat”

„Poetului i-a fost încredinţat /

Pustia s-o iubească şi străbată”

Un respect muzeal însoţeşte posteritatea lui Ioan Alexandru. Şi puţini vor fi fost cei care au deslegat în lirica de început a lui Ion (pe atunci) Alexandru semnele devenirii sale poeticeşti: de la tulbureala instinctuală şi frăgezimea sufletului adolescentin frământat de neastâmpărul vârstei, la pacea sacrală ce învăluie producţia imnică, crescută pe tipare ritualice. Forţa vizionară a poetului închega cândva tablouri terifiante, răscolite de un secret blestem; Infernul discutabil adâncea convulsiile unui suflet torturat, osândit la o existenţă inautentică, Alexandru fiind – s-a spus cu îndreptăţire – un blagian ce scormonea „depozitele ancestrale”, captând poruncile venite din străfunduri, atent la >>>

Nicolae Steinhardt despre fidelitate

(1912-1989) scriitor, publicist, critic literar, jurist

Dintre virtuţi, fidelitatea (ori credincioşia, cum îi spun de preferinţă poporul şi scriitorii români) e mai puţin evocată decât celelalte. A jura ceremonial ori lăuntric credinţă unui om, unei cauze, unui principiu, unei idei înseamnă a te lega să-i fii întotdeauna leal şi devotat şi oricând gata a-i veni în ajutor. Fidelitatea implică un raport cordial şi personal chiar faţă de o abstracţiune: o statornicie, o nestrămutare, o căldură. Te arăţi demn de încredere absolută în orice împrejurări, la bine şi la rău, în ceasuri de îndoială, în vremuri de restrişte, la mari primejdii, în mlaştină şi pe grohotiş, când se înfiripă clipele deznădejdii. Dacă acel căruia, nepripit, i-ai făgăduit credinţă nu mai crede în el >>>

Adrian Alui Gheorghe- Cine mai are nevoie de cultură?

O definiţie abruptă şi des folosită, atribuită lui Edouard Herriot, un fost prim ministru al Franţei în perioada celei de-a treia Republici, spune despre cultură că este ceea ce rămîne după ce ai uitat totul. Recunoaştem că definiţia e paradoxală şi că generaţii întregi au verificat să vadă cu ce au mai rămas după ce au uitat… totul. În virtutea acestui paradox, putem spune că recunoaştem gradul de civilizaţie al unei societăţi privind pur şi simplu strada. Aici intră comportamentul indivizilor: cum, ce şi cu ce intensitate vorbesc, cum îşi zîmbesc, cum se îmbracă, cum şi ce mănîncă, cum şofează, cum poartă cravata, cum îşi strîng mîinile, cum respectă timpul propriu dar şi pe al celor din preajmă. >>>

Salonul Internațional de Carte de la Torino: 10-14 mai 2012

România va fi, pentru prima oară, ţară invitată de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, cea mai importantă manifestare de profil din Italia. Cea de-a XXV-a ediţie, desfășurată în perioada 10-14 mai 2012, va fi celebrată, tot în premieră, prin prezenţa a două ţări invitate de onoare: România şi Spania, precum şi prin alegerea unei teme contemporane: Vivere in rete: le mutazioni indotte dalle tecnologie digitali / A trăi în rețea: modificările impuse de tehnologiile digitale.

Prezența României la Salonul Internațional de Carte de la Torino este coordonată de Institutul Cultural Român, prin Centrul Naţional al Cărţii şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, și include un amplu program de manifestări culturale, focalizat pe promovarea literaturii române, a traducerilor şi a politicilor editoriale din România. Partenerii Institutului Cultural Român sunt colectivul de limba şi literatura italiană din cadrul Universităţii Bucureşti şi Asociaţia Italiană a Româniştilor. >>>

Deschiderea Bibliotecii Naţionale a României

Biblioteca Nationala a Romaniei va deschide treptat, incepand din data de 23 aprilie, activitatile destinate publicului, in noul sau sediu, situat in Bulverdul Unirii nr. 22, din Bucuresti. >>>