Maria Diana Popescu – „Mihai-Viteză” urmărit cu „Pobeda” şi cu două avioane

Maria Diana PopescuSă înceteze odată pentru totdeauna campania de spălarea la faţă a fostului rege! A mai rămas să găsim în cutiile poştale pliante cu „Happy king-day”, astfel, încît unii din neştiinţă, alţii de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, să ne pună în spinare alţi trîntori, scrobiţi la pălării şi manşete, şi mai costisitori şi mai lacomi. La ce-i foloseşte regatul în capitalism? N-a fost răsplătit cu două avioane şi o medalie de către Stalin, pentru că l-a scutit de un efort important de război în 1944 şi pentru că a deschis drumul Glorioasei Armate Roşii să ocupe România şi să o subordoneze U.R.S.S.? La sfîrşitul lui iunie 1945, ziarele bucureştene anunţau că Stalin şi Guvernul U.R.S.S. dăruiseră regelui două avioane şi publicau telegrama sa de mulţumire. Pe 6 iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a adoptat Decretul pentru acordarea ordinului „Victoria” regelui Mihai, fiind cea mai înaltă decoraţie de război sovietică, acordată doar cîtorva personalităţi, printre care generalul american D. Eisenhower şi generalu britanic B. Montgomery. Motivaţia era menită să-i satisfacă regelui orgoliul. Un fel de mită post-factum. La fel ca şi nostalgica expunere a fotofantomelor pe simezele Bibliotecii Naţionale. Pe cine interesează cum a huzurit în „exil”? Care exil, de fapt? Pe măsură ce apar noi versiuni ale photoshop-ului, vor apărea alte „fotografii inedite”, trucate regeşte. Mai potrivită ar fi fost organizarea unei expoziţii cu fotografiile celor care au furat şi distrus România după lovitura de stat din 1989. Prin găselniţa „Regele în dosarele Securităţii”, C.N.S.A.S. a primit ordin să-l transforme din trădător de Ţară, în victimă. Şi cît a mai îndurat bietul de el în exil? Poate ne spune şi nouă aşa-zisa casă regală (a Republicii România) cînd are de gînd să restituie valoroasele tablouri, scoase din ţară în noiembrie 1947, cînd a plecat la Londra, cu gînd să nu se mai întoarcă. L-a făcut să se răzgîndească doar Churchil, care i s-a adresat: „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. Halal curaj! >>>

Vavila Popovici: Recunoştinţa – ,,Miezul dragostei”

Vavila Popovici„Recunoștința este miezul dragostei față de cei care ne iubesc,
a dragostei față de semenii noștri, de la care ne vin multe ocrotiri,
și binefaceri nespus de plăcute.” – Silvio Pellico

Recunoştinţa este un sentiment de mulţumire însoțit de bucurie, ca răspuns la primirea unui dar. Este o manifestare a curățeniei și nobleței sufletului omenesc care încununează multe virtuți. Având un conținut spiritual creștin, o găsim prezentă în ideea de mulțumire pe care fiecare dintre noi o cunoaște din rugăciunile zilnice. Tradusă din textul latinesc – grația, redă gratitudinea omului pentru binefacerile pe care le conștientizează. Existența recunoştinţei ca sentiment, ca atribut moral, demonstrează că lumea poate avea un sens pozitiv, că pot fi îmbunătățite relațiilor dintre oameni.
Cel stăpânit de acest sentiment se exprimă funcție de fondul lui psihologic, de nivelul de conştiinţă, de religiozitatea avută în suflet. De fapt, omul alege între bine și rău, între a recunoaște și a fi mulțumit de ceea ce primește sau de a se opune prin respingerea darului primit, a se crede neîndreptățit sau a constata că totul îi provoacă repulsie, revoltă, starea putându-i duce pașii la găsirea rușinoasei porți a trădării, despre care nuvelista italiană Elza Morante spunea: „Cea mai mare ticăloșie este trădarea. Dacă însă cel trădat este propriul tău părinte, propriul tău superior, ori un prieten, atunci se ajunge la josnicia cea mai demnă de dispreț”. >>>

Profesorul Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul

Buzatu-_Gheorghe-doliu Fie-i pe veci lumina de odihnă şi cinstire!  –   Maria Diana Popescu

Se aud clopotele în bisericile noastre. O veste grea s-a răspîndit ca un ţipăt sfîşietor din instituţii şi universităţi pînă în zare. S-a stins din viaţă cel mai respectat istoric şi cercetător, de mare probitate ştiinţifică, un corifeu din galeria valorilor de patrimoniu naţional, mare patriot şi iubitor de Ţară, savantul care a luptat toată viaţă de partea dreptăţii şi a adevărului, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, care, deşi a pierdut lupta cu viaţa, a cîştigat-o pe cea cu adevărul. Pentru că din adevăr se îndulcea ca din aghiazmă. Profesorul meu de patriotism şi de curaj, pentru care răspîndirea adevărului istoric însemna hrana zilnică şi iscălitura fiinţei, a plecat ascultător în nemoarte şi nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre, pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la punctul însemnat de Domnul pe harta cerului. >>>

16 Mai 1812 – Primul rapt al Basarabiei

conferinta-basarabia-1812-chisinau-iasi-2012-ziaristi-online„Un steag nu fâlfâia în aer şi o oaste nu stătea supt arme…”

 Motto: „Lucrăm către neîntârziata trezire a neamului întreg. Neînţelegerea de sus şi neputinţa inculturii sărăciei de jos vor trebui să înceteze. Nu vom cruţa nicio silinţă pentru ca să ajungem acolo.” (Nicolae Iorga, Bucureşti, 16 mai 1912)

 În număr de şase, în perioada 1711-1812, Războaiele ruso-turce au însemnat o adevărată calamitate pentru poporul român. Dintr-o descriere a cronicarului Ioan Neculce, la 1736, aflăm că ruşii jefuiseră atât de crunt Moldova, încât supravieţuitorii refugiaţi în mănăstiri mureau acum de foame. În mod paradoxal, salvarea a venit de la tătari, care au adus ceva grâu. >>>

Vavila Popovici – Fragment din cartea „Popasurile vieții”- în pregătire

Statuia lui Mihai Eminescu din satul Noua Sulita, regiunea CernaNoua Suliță –  Hotin

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut.”

Gabriel Jose Garcia Marquez

  Trecutul însemnă timp trăit, prezentul este doar o clipă. De aceea refuz să cred că ceea ce s-a petrecut aparține morții, întrucât trecutul, se răsfrânge asupra clipei prezente și asupra viitorului nostru.
Istoric vorbind, după dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599- 1601, România Mare. >>>

Istoricul cercetărilor privind românii din Covasna şi Harghita

Romani-Covasna-Harghita-Blog-Roncea

Este unanim acceptat ca istoria acestei zone a arcului intracarpatic nu incepe cu colonizarea secuilor, iar dupa acest moment, istoria nu se rezuma doar la cronica unei unice si privilegiate etnii, asa cum incearca sa prezinte lucrurile unii istorici maghiari interesati. Ea inseamna convietuire, interferente, complementaritate si nu in ultimul rand, o zestre comuna de avere materiala, morala si spirituala, o anumita demnitate a dimensiunii istorice legate de un destin comun, care ar trebui sa creeze o permanenta punte de legatura si de apropiere, valori care se impun cu mare forta in constructia viitoarei Europe. >>>

Visarion Puiu, călugărul luptător

Visarion PuiuVisarion Puiu născut la 27 februarie 1879, în Paşcani, jud. Iaşi, decedat la 10 aug. 1964, în Viels-Maison, lângă Chateaul-Thierry, dep. Aisne (înhumat ulterior în cimitirul Montparnasse din Paris). 

Studii la Seminariile din Roman (1993-1896) şi ,,Veniamin” din Iaşi (1896-1900), la Facultatea de Teologie din Bucureşti (19(X)- 1904), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (ian. 1907-iul. 1908). Tuns în monahism la Roman (22 dec. 1905) şi hirotonit ierodiacon (25 dec. 1905), diacon la catedralele episcopală din Roman (1905-1908) şi Galaţi (1908), hirotonit ieromonah şi hirotestit protosinghel la Galaţi (6 dec. 1908), apoi arhimandrit (1 ian. 1909), şi numit tot atunci vicar al eparhiei Dunării de Jos, director al Seminarului “Sf. Andrei” din Galaţi (1 apr. 1909 – 1 Sept. 1918), apoi director al >>>

Personalităţi romaşcane – Ioan Strat

Ioan_StratIoan Strat (alternativ Ion Strat [1], n. 1836, Roman, judeţul Roman – d. 21 oct. 1879, Bucureşti), jurist, economist, profesor, primul rector al Universităţii din Iaşi, politician, senator, deputat, de două ori ministru al Finanţelor, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, diplomat la Paris şi Constantinopol. A fost un promotor al liberalismului economic.

Originea, studiile. S-a născut la Roman, în familia lui Dimitrie Strat, boier, agă, prefect de Roman şi senator. Mama sa se trăgea la rândul ei dintr-o veche familie de boieri moldoveni. Educaţia primară a primit-o în casa părintească de la Roman şi la moşia familiei din Băcnăşeni (Bacău), sub supravegherea unui profesor german venit de la Heidelberg. După ce a terminat studiile secundare în ţară a plecat la studii în Germania, mai întâi la Heidelberg şi apoi la Universitatea din Berlin, unde a studiat dreptul. >>>

Ioan Miclău: Drumurile artei – restituiri

  …Cand de la paralela 45 a Romaniei, calatoresc  cartile dlui Artur Silvestri, Apocalypsis cum figuris – Sapte nuvele fantastice cu prolog si epilog  si  Artur Silvestri-Fapta culturala  peste Ecuator, peste Tropicul Capricornului pana la paralela 30 sudica a Australiei, putem vorbi de semne bune. Dar cand ma gandesc ca primitorul acestora e nascut tot acolo la paralela 45, mai ales in Zodia Capricornului, miracolul s-ar putea ivi, vorbind literar. Ce-mi doresc acum este sa citesc aceste carti si sa incerc a le intelege. Am citit multe carti ale eruditului Artur Silvestri, deci pot spune ca intuiesc din stilul lui de scriere si expresie cartea care-i apartine din alte zeci de carti ale altor autori. Dar, niciodata nu m-am aventurat a ma apropia de leu inaintea celor ce au batatorit drumurile artei cu mult inainte, cunoscatori ai labirinturilor de execeze si critici literare. >>>

Familia Capri, poveşti romantice despre armeni

biserica-armeneasca

…Ioan Capri devenea, astfel, primul ne­gustor armean înnobilat din Bucovina şi totodată, cel dintîi nobil bucovinean căruia i se recunoştea apartenenţa la starea nobiliară de cavaler al statelor supuse coroanei austriece. Peste cîţiva ani, neamul Capriilor (de acum, Kapri, în documentele oficiale) obţi­nea de la împăratul Leopold al II-lea înălţa­rea la starea nobiliară de baroni galiţieni. (Bucovina a fost circumscrisă din anul 1786 în administrarea Galiţiei)…

Membrii familiei Capri pot fi trataţi ca o dinastie, de la Suceava şi până la Roman, pe proprietăţile pe care le vor cumpăra şi dezvolta putându-se identifica aceleaşi nobile gesturi de implicare în viaţa comunităţilor pe care le dominau. În evul mediu, activitatea economică a Romanului a fost strâns legată şi de existenţa unei numeroase comunităţi armene, ce şi-a adus o importantă contribuţie la stimularea comerţului şi a producţiei meşteşugăreşti sau la facilitarea operaţiunilor financiare. În acest sens, Nicolae Iorga susţine că, în anul 1609, la Roman vieţuiau mai mult de 500 de familii armene, cifră >>>