Vavila Popovici – Fragment din cartea „Popasurile vieții”- în pregătire

„Avem o țară unde au stăpânit odată/ Vitejii daci, bărbați nemuritori./ Și unde stau de veacuri laolaltă/ Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.”
                                                                                                                       Radu Demetrescu Gyr

La Câmpeni, în Transilvania, localitate atestată documentar din secolul al XVI-lea, aflată în județul Alba, la 77 de kilometri distanță de reședința de județ – Alba Iulia, am ajuns împreună cu părinții. Aveam pe atunci vreo trei anișori. Eram trupește și sufletește precum o salcie, un copil sensibil căruia nu-i lipsea însă curajul, curiozitatea pătrunderii în locuri și taine. Unii copii erau mai rigizi, mai egali în acțiunile lor, mai puțin oscilanți, mai reci. Eu, priveam și reacționam sub impulsul inimii mele de copil, primeam mesaje din exterior sub forma unor unde care îmi atingeau intens simţurile.
Deseori mă plimbam, de mână cu părinții, prin acea parte a văii Arieșului, deosebit de pitorească. Am păstrat vie imaginea stălucitoare a râului care curgea fericit pe timpul verii, primind săruturile fierbinți ale soarelui. >>>

Reclame

Mariana Cristescu: Zeno Ghiţulescu – „Imprevizibile maree”

Prietenul nostru, Zeno Ghiţulescu, continuă să ne uimească. Deunăzi, cercetându-mi fişierele pentru a vedea cu certitudine ce fel de Rac este – căci ştiam că la începutul lunii iulie îşi va serba ziua naşterii –, privindu-i mai atent datele biografice, am sesizat, parcă pentru prima oară cu adevărat, de fapt ceea ce ochiul liber nu se vede – şi anume faptul că a sărit de borna celor opt decenii.

S-a născut în ziua de 3 iulie 1929, în comuna Band, judeţul Mureş. Primii ani de învăţătură i-a urmat, între 1936-1940, la Şcoala de aplicaţie din Târgu-Mureş, a continuat primele cinci clase de liceu, în refugiu, la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş, între 1940-1945, ultimele trei, între 1946-1947, făcându-le mai aproape de casă, în citadela târgumureşeană „Al. Papiu-Ilarian” (clasa a şaptea şi a opta de liceu le-a terminat într-un singur an, în 1947). Între 1947-1953 a fost student al Institutului de Medicină Generală din Cluj – actuala Universitate -, la terminarea căruia a fost declarat doctor în medicină generală. >>>

Otilia Cazimir – 119 ani de la naştere

Otilia cazimir

Otilia Cazimir (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu; 12. 02. 1894, Cotu Vameş -8. 06. 1967, Iaşi) s-a născut în familia învăţătorilor Ecaterina (n. Petrovici) şi Gheorghe Gavrilescu. Alte pseudonime: Dona Sol, Magda, Ofelia, Alexandra Casian, după numele bunicului, preotul Casian. Pseudonimul Otilia Cazimir i-a fost ales de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, cu ocazia debutului cu versuri la Viaţa Românească. (1912). Din 1898, se mută la Iaşi, unde va urma toate treptele de şcolarizare, inclusiv Facultatea de Litere şi Filozofie, fără licenţă. Din 1929, este membră a Societăţii Scriitorilor Români. Între 1937 şi 1947, a deţinut funcţia de inspector în Direcţia Generală a Teatrelor, iar din 1946, va colabora permanent cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literaturile rusă şi sovietică. Debutează cu proză (1919) în Însemnări ieşene şi în volum cu Lumini şi umbre – poezii (1923). A mai scris: literatură >>>

MIhail Sadoveanu

Sadoveanu Mihail (5 noiembrie 1880, la Paşcani-Verşeni, comuna Miroslăveşti, Iaşi -19 octombrie 1961, Bucureşti) povestitor, nuvelist, romancier, membru al Academiei Române. Locuitor frecvent al Mănăstirii Neamţ în perioadele 1906-1936 şi 1944-1961. A  mai petrecut numeroase vacanţe la Tarcău, Poiana Teiului, Borca etc. Vizitează pentru prima dată, mănăstirile din jurul oraşului Tg. Neamţ în 1906. La Mănăstirea Neamţ face cunoştinţă cu părintele Ambrozie, cu care va rămâne prieten toată >>>

Romulus Vulpescu, ultimul interviu

Scriitorul, traducătorul şi publicistul  a încetat din viaţă marţi 18 septembrie 2012, după amiază, la vârsta de 79 de ani. Familia scriitorului nu doreşte să facă publice detalii despre motivele decesului lui Romulus Vulpescu şi nici despre înmormântarea acestuia. Citiţi mai jos interviul pe care Romulus Vulpescu îl acorda, în urmă cu aproape doi ani, revistei Q Magazine.

Îi ştim din cărţi. Cele pe care le-au scris ei! Ea stăpîneşte, printre altele, „Arta Conversaţiei”, iar el a avut „Infatuarea” de a spune „Îmi sunt contemporan – şi mi-e de-ajuns”.  În exclusivitate pentru Q Magazine, Ileana şi Romulus Vulpescu coboară de pe bolta autorilor şi devin ei înşişi personaje, într?o extraordinară poveste de viaţă. >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Liviu Rebreanu şi Fanny

    Pe cât de plină de întâmplări nefericite, care poate l-au stimulat să ajungă pe culmile literare visate de orice scriitor, viaţa lui Liviu Rebreanu pare, la prima vedere, plină de tinderi spre perfecţiune doar în scris.

    Era primul dintre cei 14 copii, (dintre care au supravieţuit doar şase), ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi din Beclean (născută Diuganu), amândoi decendenţi din familii de „grăniceri”(ţărani liberi) de pe Valea Someşului. Nu întâmplător, tatăl său îi dorea să ajungă cunoscut (din punct de vedere literar), ca şi George Coşbuc. >>>

Cu pasul prin oraşul Pucioasa

  Motorul maşinii torcea prin oraşul Pucioasa şi s-a oprit în dreptul Hotelului „Ceres”. Înalt, frumos, echipat cu cele necesare, gata pregătit pentru a primii lumea la băi. Am coborât din maşină şi m-am pierdut printre lumea venită la tratament, la odihnă.

  A doua zi, am pornit să colind oraşul interesându-mă cu precădere de partea cultural-educativă a acestuia. Întrucât era >>>

Virgil Petrovici, specialist în lumină și culoare

 Profesorul doctor inginer Virgil Petrovici  s-a afirmat pe plan național și internațional ca un specialist de excepție în domeniul folosirii „luminii și culorii” în spectacol.

 S-a născut la Roman, în 1935, unde a urmat și cursurile liceale – Liceul „Roman Vodă„. A activat, peste patru decenii, la studiourile Televiziunii Române. A fost cel care a inițiat primele spectacole de „sunet și lumină” din țara noastră. >>>