Osemintele mitropolitului Visarion Puiu vor fi aduse la schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ

Visarion PuiuAsociaţia „Visarion Puiu“ din Roman a început, în urmă cu trei ani, demersurile pentru aducerea în ţara noastră a osemintelor mitropolitului Visarion Puiu. Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, întrunit pe 5 martie 2013, a binecuvântat ca rămăşiţele pământeşti ale fostului mitropolit al Bucovinei să fie aduse la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ. La Vovidenia, mitropolitul Visarion Puiu şi-a ridicat în anul 1937 o casă de odihnă pentru bătrâneţile sale, pe care şi le dorea cât mai liniştite şi cât mai retrase de zbucimul lumii. Locuinţa ierarhului a fost între anii 1947-1961 casă de creaţie, iar apoi a fost amenajat un muzeu pentru scriitorul Mihail Sadoveanu, muzeu >>>

Sorin Ullea (3 mai 1925 – 11 martie 2012) – O personalitate surprinzătoare: in memoriam

IMGSorin Ullea[1] a fost „o personalitate surprinzătoare” – se poate spune, parafrazând titlul unuia dintre cele mai cunoscute studii ale sale. A fost un om de mare voință şi un împătimit al artei şi istoriei medievale a românilor. Cu toate acestea, Sorin Ullea spunea că nu a avut voinţă, ci doar pasiune – mărturiseşte doamna Simona Ioanovici, care cu deosebită amabilitate ne-a pus la dispoziţie un bogat material privind tumultoasa viaţă şi activitate ştiinţifică ale unuia dintre cei mai importanţi medievişti şi cunoscători români ai artei bizantine. Pentru contribuţia sa, îi exprimăm doamnei Ioanovici recunoştinţa membrilor Sectorului de artă veche românească al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române.

Pe linie paternă, Sorin Ullea descindea dintr-o familie de boieri moldoveni înrudită la mijlocul secolului al XIX-lea, prin Dumitru Stoika, cu o familie de români înnobilaţi din Transilvania – Stoika sau Sztojka de Alsó-Venicze (de la Veneţia de Jos, azi în judeţul Braşov)[2]. Stabilit la Iaşi, Dumitru Stoika a activat ca profesor de limbi clasice la Academia Mihăileană, lăsând în urmă şi o Gramatică latină, publicată în 1852. Fiica sa Iulia s-a căsătorit cu un urmaş al familiei de boieri moldoveni Ullea, cu Dumitru, şef de gară la Ungheni, fiul postelnicului Gheorghe Ullea. Traian, unul dintre cei şase copii ai lor – tatăl viitorului istoric de artă Sorin Ullea – a fost cavalerist, apoi magistrat militar, colonel, preşedintele Tribunalului militar din Iaşi, iar între 1945-1948, şeful cenzurii presei din Bucureşti. Vânător şi autor al unor scrieri de vânătoare, Traian Ullea (1900-1987) a fost prieten cu Mihail Sadoveanu[3] şi Păstorel Teodoreanu. Un frate al lui Traian Ullea, Octav, ofiţer, a fost maestru de ceremonii al Casei Regale în vremea lui Carol al II-lea şi a Regelui Mihai. >>>

Eugenia Bojoga – Mihail Sadoveanu despre Basarabia la 1919

Anul acesta (2012) se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. Dincolo de atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de actul istoric de la 1812 şi investirea sa cu o conotaţie pozitivă sau, dimpotrivă, cu una negativă, acest eveniment a marcat profund provincia noastră. Astăzi ştim că tratatul semnat de turci şi ruşi în data de 16 mai 1812 s-a repercutat profund asupra destinului acestui colţ de ţară, având consecinţe nu doar de ordin politic, social şi economic, ci mai ales de ordin cultural şi identitar. Ceea ce nu ştim însă este modul în care au comunicat şi s-au raportat unii la alţii basarabenii şi „fraţii” lor de peste Prut în toată această perioadă de înstrăinare şi cum s-au perceput ei reciproc după reîntregirea din decembrie 1918. >>>

Sihaştrii taumaturgi de la Pocrov vindecau bolnavi

pocrovAproape de Mănăstirea Neamţ, sub Muntele Chiriacu,  într-o poiană înaltă de o privelişte ale cărei frumuseţe şi linişte l-au făcut pe Mihail Sadoveanu să o asemene cu “Poiana Raiului”, se află un schit deosebit, Pocrov. Este mai nou decât alte schituri din zonă, fiind ridicat prin anul 1714 de Sfântul Ierarh Pahomie, dar a jucat un rol foarte important în aceste trei secole ca loc al înălţării duhovniceşti. >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Dinu Zarifopol şi Maria Economu

,.O pasionantă şi onorantă istorie a elitei romaneşti a secolelor XIX-XX se întrevede dinspre aceste familii Culianu-Nanu-Zarifopol. Iar acum – cu o incredibilă restituire documentară Eminescu, o „bombă“ care va stârni – fără îndoială – mari ecouri’’: Dialog – Christina ZARIFOPOL-ILLIAS (Fiica lui Dinu Zarifopol) – Ion Bogdan Lefter

      Dinu Zarifopol

 Mereu m-a interesat biografia scriitorului Dinu Zarifopol. Firesc, pentru că ne-am născut în aceeaşi localitate – Cârligi, judeţul (astăzi) Bacău. ,,Astăzi’’ fiindcă iniţial Cârligiul făcea parte din desfiinţatul judeţ Roman.

Eu, deşi sunt născut acolo, n-am nici un fel de amintiri din sat, pentru că familia mi s-a mutat la Roman când eram foarte mic. Totuşi, se poate face o punte de legătură între mine şi scriitorul Dinu Zarifopol, în afara faptului că suntem consăteni. Tatăl meu a fost directorul şcolii din Cârligi, şcoală care funcţiona în conacul familiei Zarifopol. Chiar dacă până la Cârligi sunt vreo douăzeci de kilometri de la Roman, am realizat că m-ar putea interesa localitatea natală abia târziu, la peste cincizeci de ani. Coincidenţă, sau nu, ar putea fi o legătură de familie între mama lui Dinu Zarifopol care se numea Mihalcea, şi directorul liceului Roman-Vodă, Gheorghe Mihalcea, născut tot în Cârligi. >>>

Ioan Miclău – Limba mamei!

Fara sa pretind a da acestei povestiri valoare de specialitate sau mie cea de
specialist in cercetarea limbilor vorbite de popoarele lumii, relatez doar aspecte
observate de mine dar care mi s-au parut a fi avand un oarecare sens, si vrednice
a fi redate cititorului! Asadar, incerc a aseza in aceasta scriere cateva realitati cum
s-ar zice, observate pe viu, dar nu sunt nici noutati, ci doar simple realitati pe langa
care trecem zilnic, nepasatori chiar! Trecem pe langa oameni, batrani, adolescenti,
copii, nou nascuti sau nenascuti! Se vorbesc diferite limbi, adica dupa vorba cea
veche si inteleapta, “fiecare cu limba mamei sale”. Se invata si limbile celor din jur,
uneori la adolescenta, in scoli, se insusesc doua, patru, sase limbi vorbite cursiv, si,
totusi “Limba mamei” face o diferenta! Are o ancorare psihica, cum s-ar zice, o
incorporare biologica, chiar de gena in fiinta noastra! >>>

MIhail Sadoveanu

Sadoveanu Mihail (5 noiembrie 1880, la Paşcani-Verşeni, comuna Miroslăveşti, Iaşi -19 octombrie 1961, Bucureşti) povestitor, nuvelist, romancier, membru al Academiei Române. Locuitor frecvent al Mănăstirii Neamţ în perioadele 1906-1936 şi 1944-1961. A  mai petrecut numeroase vacanţe la Tarcău, Poiana Teiului, Borca etc. Vizitează pentru prima dată, mănăstirile din jurul oraşului Tg. Neamţ în 1906. La Mănăstirea Neamţ face cunoştinţă cu părintele Ambrozie, cu care va rămâne prieten toată >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Liviu Rebreanu şi Fanny

    Pe cât de plină de întâmplări nefericite, care poate l-au stimulat să ajungă pe culmile literare visate de orice scriitor, viaţa lui Liviu Rebreanu pare, la prima vedere, plină de tinderi spre perfecţiune doar în scris.

    Era primul dintre cei 14 copii, (dintre care au supravieţuit doar şase), ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi din Beclean (născută Diuganu), amândoi decendenţi din familii de „grăniceri”(ţărani liberi) de pe Valea Someşului. Nu întâmplător, tatăl său îi dorea să ajungă cunoscut (din punct de vedere literar), ca şi George Coşbuc. >>>

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera C

(autor: Constantin Tomşa)           ● Cazimir Otilia ● Ciobanu Gheorghe A. M. ● Ciortan Georgel ● Clipa Gherasim ● Codreanu-Niculescu Ana ● Costea Puiu ● Costin Miron ● Cristoveanu Nicolae C.

>>>

De unde s-a inspirat Sadoveanu pentru romanul “Baltagul”

Parafrază modernă a baladei populare Mioriţa, romanul “Baltagul” este, fără îndoială,  una dintre capodoperile operei sadoveniene. După mărturisile lui Mihail Sadoveanu, la baza acestuia stă un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuţie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban şi despre posibilii făptaşi. Cam la atît se reduce, din cîte cunoaştem – istoricii literari mă pot contrazice – istoria naşterii celui mai popular roman al autorului. Nu ştiu să mai fie şi alte declaraţii complete şi exacte cu privire la evenimentul care a declanşat hotărîrea lui Mihail Sadoveanu de a scrie acest roman despre drama femeii care îşi caută bărbatul mort de mîna unor altor ciobani care l-au tîlhărit pentru oile sale. >>>