Eugen Simion – Creangă în postmodernitate


conferinţă în cadrul Zilelor Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” Neamţ

Reclame

Academicianul Eugen Simion, prezent la Piatra-Neamţ

PREMIILE ASOCIATIEI SCRIITORILOR BUCURESTI* Cunoscutul critic literar va susţine conferinţa “Creangă în postmodernism”
* La eveniment este invitată şi scriitoarea Gisѐle Vanhese din Italia

Astăzi, 12 iunie 2014, la orele 18.00, va avea loc, la Biblioteca Judeţeană ,,G. T. Kirileanu”, conferinţa “Creangă în postmodernism”, susţinută de academicianul Eugen Simion. Acesta va intra în dialog cu un alt invitat special al serii, scriitoarea Gisѐle Vanhese, profesor de literatură română şi franceză la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Calabria, autoarea volumului „Luceafărul de Mihai Eminescu . Potraite d’un dieu obscure” (“Portretul unei zeităţi întunecate”), apărut recent la Dijon, tradus în româneşte de Roxana Patraş.
La eveniment vor participa prof. univ. dr. Vasile Spiridon (Bacău), prof. univ. dr. Antonio Patraş (Iaşi), prof. univ. dr. Bogdan Creţu (Iaşi) şi scriitorul Dan Mircea Cipariu (Bucureşti).Cu acest prilej, va fi lansat şi volumul „Dimineaţa poeţilor”, de Eugen Simion, volum apărut recent la Editura Univers Enciclopedic din Bucureşti.
«Întâlnirea cu acad. Eugen Simion este aşteptată de multă lume, dumnealui are, dacă e să mă exprim în limbaj neacademic, numeroşi fani, din toate generaţiile. Cine nu a învăţat pe manualele şi pe cărţile domniei sale? În cele două zile cât va fi prezent la Piatra-Neamţ, conform programului stabilit, dl. Eugen Simion va participa la o întâlnire cu elevii şi cadrele didactice de la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, va lua act de valorile din Fondul „G. T. Kirileanu”, va vizita muzeele din municipiu. Va fi interesantă întâlnirea cu doamna Giséle Vanhese din Italia, autoarea unei cărţi spectaculoase despre Eminescu, prilej de a vorbi despre europenitatea culturii noastre. Va fi, implicit, prin cei doi conferenţiari, un dialog Eminescu-Creangă. Sperăm ca oferta noastră culturală să satisfacă pe cât mai mulţi dintre pietreni”, a declarat Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu”. >>>

Ion Ionescu-Bucovu – Din iubirile lui Marin Preda

„Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”
( Aurora Cornu)
…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,
M-ai mistui-n văpaia trecătoare…
Aștept, iubite,flacăra albastră
Ciudata flacără care nu moare…
(Aurora Cornu-Flacăra albastră)

Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia. >>>

Ion Ionescu Bucovu – Academicianul și scriitorul Eugen Simion la 80 de ani

Academicianul Eugen Simion a ajuns la vârsta senectuții. La 25 mai împlinește vârsta de aur a vieții, adică 80 de ani. Fiul Sultanei și al lui Dragomir, cu ascendență ardelenească, născut în satul Chiojdenca din județul Prahova, studiază la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, unde a fost coleg de școală cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din București, având mari profesori precum Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Obține titlul de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969). >>>

Istoria literaturii ca ecritură a disperării şi a iubirii de semeni

După cum se ştie, George Călinescu a publicat, în 1941, monumentala lucrare, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (cu ediţia secundă, din 1982, îngrijită de fostul său asistent universitar, Al. Piru), rod al unei munci titanice, pe măsura doar a omului de geniu. Întâmplarea a făcut ca, după 65 de ani, unul dintre foştii săi studenţi din cumplitul debut al epocii staliniste / proletcultiste, prof. univ. dr. Ion Rotaru, să realizeze o lucrare impresionant-asemănătoare, evident, pe un mai mare segment temporal, de la „originile dacice“ ale Valahimii (Dacoromânimii), ori, şi mai exact spus, de la Ovidiu (Publius Ovidius Naso, născut la Sulmona-Italia, în 20 martie 43 î. H., exilat în Dacia Sud-Dunăreană, la Tomis / Constanţa, unde a murit în anul 17 d. H.), şi până în orizontul anului 2006, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent (Bucureşti, Editura Dacoromână TDC, 2006, pagini mari, 240 x 310 mm, „A-3“: 1336). >>>

Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”  ( Aurora Cornu)

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite,flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

 Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”  într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste  au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră. >>>