Ce mai faceţi, Codrina Pricopoaia?

Codrina Pricopoaia”De cîte ori merg la un concert rock, posibilitatea revenirii la adolescenţă îmi înfloreşte în suflet şi zîmbesc ca o bunică încîntată în faţa strănepoţilor”. Ce mai faceţi este un proiect jurnalistic de salut.
Cu ce vă ocupaţi în 2013 ?
Codrina Pricopoaia : Ca o adevărată româncă verde, nu pot să răspund altfel decât  « ce să fac, bine ». Până la urmă tot un fel de « ça va, ça va, et toi ? ». Dar în faţa ochilor atenţi şi a urechilor îngăduitoare, continui…ce să fac, bine. Sondez în fiecare zi ce înseamnă iubirea maternă, mă minunez de fetiţa mea, sunt obosită, o iau de la capăt, fac planuri în cap, petreceri cu prietenii, preţuiesc momentele când mă duc la teatru, la concerte, sunt frustrată şi uimită cînd încerc să văd, la Paris, filmul Django Unchained şi e complet şi azi şi mâine… În 2013…încerc să mă ocup cu continuitatea. Să continui să joc Amalia respire profondément, de Alina Nelega, în regia lui Bobi Pricop. să continui să scriu acea piesă cu >>>

scriitorul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Populaţia nu prea ştie ce să facă cu puterea, puterea nu prea ştie ce să facă cu populaţia”

Butnaru LeoEşti printre primii scriitori de Basarabia care şi-au făcut, imediat după revoluţia din 1989, prieteni de condei în România. Care au fost primele impresii despre cei pe care, o bună bucată de vreme, i-ai cunoscut doar prin scris?

– Să ştii că, la început de septembrie 1987, la Bucureşti, în casa actorului şi poetului Arcadie Donose, de stirpe pruto-nistrean, l-am cunoscut pe Matei Vişniec. Iar peste vreo două săptămâni de la radio „Europa liberă” am aflat că tânărul scriitor român ceruse azil politic în Franţa. Anul acesta i-am expediat una din fotografii în care ne regăsim, Matei întrebându-se: „Să fi fost noi atât de tineri pe atunci?” Ei bine, până la acea primă permisiune de a trece Prutul – oricum, eram în plină perestroika – mi s-a întâmplat ca la o şedinţă a cenaclului „Eminescu” de la redacţia ziarului „Tinerimea Moldovei” din Chişinău să-l cunosc – pe cine crezi? – pe inveteratul promotor al criticismului sociologist Mihai Novicov, aflat în vizită în RSSM. Era pe la mijlocul lunii februarie a anului 1971. Nu ştiu cu ce ocazie se afla Novicov la Chişinău, >>>

Istoria literaturii ca ecritură a disperării şi a iubirii de semeni

După cum se ştie, George Călinescu a publicat, în 1941, monumentala lucrare, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (cu ediţia secundă, din 1982, îngrijită de fostul său asistent universitar, Al. Piru), rod al unei munci titanice, pe măsura doar a omului de geniu. Întâmplarea a făcut ca, după 65 de ani, unul dintre foştii săi studenţi din cumplitul debut al epocii staliniste / proletcultiste, prof. univ. dr. Ion Rotaru, să realizeze o lucrare impresionant-asemănătoare, evident, pe un mai mare segment temporal, de la „originile dacice“ ale Valahimii (Dacoromânimii), ori, şi mai exact spus, de la Ovidiu (Publius Ovidius Naso, născut la Sulmona-Italia, în 20 martie 43 î. H., exilat în Dacia Sud-Dunăreană, la Tomis / Constanţa, unde a murit în anul 17 d. H.), şi până în orizontul anului 2006, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent (Bucureşti, Editura Dacoromână TDC, 2006, pagini mari, 240 x 310 mm, „A-3“: 1336). >>>

Matei Vişniec: „…Eu încerc să scap de definiţii şi de frontiere, de etichete şi de clasificări

– Stimate domnule Matei Vişniec, aş porni dialogul nostru de la o idee cunoscută. Caragiale apropia teatrul de arhitectură şi nu de literatură, opinând că dramaturgul este un constructor, nu un scriitor în adevăratul sens al cuvântului. Cum priviţi dumneavoastră relaţia teatru-literatură şi care este specificul dramaturgiei în raport cu poezia şi proza, ştiut fiind faptul că aţi încercat toate aceste genuri? >>>

Monica Joiţa: „Torino 2012. Un moment radical pentru literatura română în Italia”

Monica Joiţa, director adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, coordonează îndeaproape participarea din acest an a României ca ţară invitată de onoare, alături de Spania, la cea de a XXV-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte de la Torino, care va avea loc între 10 şi 14 mai. Interviul pe care îl publicăm în avanpremiera acestui eveniment de excepţie propune o perspectivă complexă şi aprofundată asupra strategiei elaborate pentru organizarea participării României la cea mai importantă manifestare de acest fel din Italia, dar şi asupra motivaţiilor şi obiectivelor care vizează „transformarea acestei ediţii într-un moment radical pentru prezenţa, respectiv promovarea culturii şi literaturii române în Italia”. >>>

Salonul Internațional de Carte de la Torino: 10-14 mai 2012

România va fi, pentru prima oară, ţară invitată de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, cea mai importantă manifestare de profil din Italia. Cea de-a XXV-a ediţie, desfășurată în perioada 10-14 mai 2012, va fi celebrată, tot în premieră, prin prezenţa a două ţări invitate de onoare: România şi Spania, precum şi prin alegerea unei teme contemporane: Vivere in rete: le mutazioni indotte dalle tecnologie digitali / A trăi în rețea: modificările impuse de tehnologiile digitale.

Prezența României la Salonul Internațional de Carte de la Torino este coordonată de Institutul Cultural Român, prin Centrul Naţional al Cărţii şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, și include un amplu program de manifestări culturale, focalizat pe promovarea literaturii române, a traducerilor şi a politicilor editoriale din România. Partenerii Institutului Cultural Român sunt colectivul de limba şi literatura italiană din cadrul Universităţii Bucureşti şi Asociaţia Italiană a Româniştilor. >>>