Emilia Ţuţuianu – Cu plecăciune în faţa Maestrului, La mulţi ani domnule Ciobanu!

         Un romaşcan de talie planetară ne este domnul Gh. A. M. Ciobanu, un spirit viu şi efervescent la cei optzeci şi opt de ani, care îi împlineşte acum, căruia îi dorim încă mulţi ani de acum încolo pentru a ne îmbogăţi cu spiritul Domniei Sale.

        Jovial şi zâmbitor, un partener distins şi destins, căruia conversaţia şi jocul minţii îi sunt prime şi inegalabile pasiuni şi plăceri. Cuvintele rostuite şi glăsuite de Domnia Sa ne poartă în universul creaţiei minţii umane, cu o inegalabilă putere de  făptuire şi o imaginaţie debordantă. Amintiri cu rost, întâmplări la care a fost părtaş, cu oameni pe măsura staturii

Radu Baltasiu – Teribilul Tricolor de la încheietura Carpaţilor

A veni cu tricolorul de ziua Ungariei la un liceu din Covasna, unde populaţia este totuşi în bună măsură de etnie română (30%), este „un incident copilăresc şi un gest de teribilism” – susţine inspectorul şef Keresztely Irma din jud. Covasna. Cei care au ameninţat-o cu moartea pe eleva care a îndraznit respectivul gest … lipsesc din comunicatul doamnei inspector. Nu există (vezi Comunicatul Inspectoratului Covasna din 21 martie 2013). „Trebuie să vedem care sunt motivele” … (Mediafax, 20 martie, 22 martie 2013). Ca să vii cu tricolorul într-un liceu din Covasna îţi trebuie un mobil, un scop vecin cu făptuirea împotriva legii. În consecinţă, trebuie cercetat. Este sfidarea la adresa unei ordini care nu suportă alteritatea, darămite să-i recunoască demnitatea însemnelor. Înţelegem acum mai

„Pământul care doare”…

 Integrată propriei naţiuni, libertatea unui om se opreşte acolo unde se opreşte libertatea poporului său. Conştiinţa naţională, devenită în ultimele două secole o adevărată religie a modernităţii, a creat în rândul oamenilor o mistică a iubirii şi sacrificiului pentru patrie, pentru propria naţiune. Victoriile sau înfrângerile patriei sunt bucuriile şi dramele noastre. Trăim într-o identificare aproape perfectă cu idealurile patriei, cu istoria ca reprezentare, ca participantă la construcţia naţiunii.

Cu asemenea sentimente am încheiat lectura cărţii Marianei Cristescu, „Pământul care doare – Cealaltă Românie”, apărută recent la Editura Nico. „Pământul care doare” este o carte despre teritoriile care azi nu mai aparţin statului român, care s-au pierdut la sfârşitul perioadei interbelice, Basarabia,  nordul Bucovinei  şi  Cadrilaterul, cedate fără ca România

Antonie Plămădeală – ,,Exemplul Faptei”

Provin dintr-o parte de ţară care nu se mai află azi în rotundul alcătuirii statului românesc. M-am născut în Basarabia, localitatea Stolniceni, jud. Lăpuşna (azi raionul Hânceşti din RepublicaMoldova), în 17 noiembrie 1926. Acolo mi-am petrecut copilăria, alături de ceilalţi cinci fraţi ai mei, şi acolo am terminat clasele primare.

În 1937, răspunzând unui imbold lăuntric şi ascultând şi de sfatul părinţilor, m-am înscris la Seminarul teologic „Gavriil Bănulescu Bodoni“, din Chişinău. Întâmplându-se însă ca, în 1940, Basarabia să fie ocupată de trupele sovietice, cursurile Seminarului au fost suspendate, iar eu care nu apucasem să le termin (eram în anul III), m-am înscris la Şcoala Pedagogică din Chişinău. care mai rămăsese în funcţiune. Am terminat aici primul an şi m-am înscris în cel de-al doilea, când Basarabia a revenit la sânul patriei-mame şi eu m-am reînscris la Seminarul teologic din Chişinău. Dar nici acum n-am avut norocul să-mi finalizez studiile dat fiind faptul că, apropiindu-se, în 1944, linia frontului de Chişinău, m-am refugiat, cu toată familia la Işalniţa, lângă Craiova. M-am înscris, în toamna acelui an, la Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti pe care l-am absolvit pe un loc fruntaş, în 1945.

Constantin Frosin: ,,Eliade văzut de pairii săi”

Întrebat de ce scrie literatură, Eliade afirma, la un moment dat, că scrie pentru că nu poate altfel, şi pentru a-şi păstra sănătatea şi echilibrul sufletesc. Pornind de la acest element, să-i zicem, autobiografic, ne propunem să urmărim imaginea pe care Eliade a lăsat-o în mintea şi memoria contemporanilor săi, s i n g u r a care contează, pentru că acei semeni i-au fost aproape, l-au cunoscut mai bine decât cei care-şi dau acum cu presupusul şi dezgroapă morţii, în căutare de potcoave de cai verzi…

Octavian D. Curpaş – ,,Portrete din cioburi” de Ligia Seman – un roman complex despre existenţă

În ,,Portrete din cioburi” Ligia Seman reia teme din cărţile sale precedente şi compune un roman arborescent, în două volume. Cartea sa este o analiză a eşecului şi triumfului în dragoste, o poveste despre convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, dar şi fresca unei lumi, a societăţii româneşti de dinainte şi după momentul Decembrie 1989. În construcţia sa, romanul “Portrete din cioburi” îmbină componente de roman creştin, roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Romanul poate fi privit şi drept unul intelectual.

Mariana Cristescu – Vernisaj Raluca Moisoiu

 „Visează-te pe tine însuţi, ca să  poţi să fii, când te trezeşti”…

…„Dar mai înainte de toate,
noi suntem seminţele şi ne pregătim
din noi înşine să ne azvârlim în altceva
cu mult mai înalt, în altceva…
care poartă numele primăverii…
A fi înlăuntrul fenomenelor, mereu
înlăuntrul fenomenelor.
A fi sămânţă şi a te sprijini
de propriul tău pământ.”