Octavian D. Curpaș: „Familiile patriarhilor” de Petru Lascău – O carte despre realizări, conflicte şi crize în familie

familiilepatriarhilorMotto: „Dumnezeu este Autorul familei şi a lăsat familii drept model în Sfânta Scriptură, de la care să învăţăm.”
Se pune întrebarea dacă Biblia mai este de actualitate, atunci când ne vorbeşte despre viaţa de familie. Sunt multe persoane care consideră că modelul familiilor expuse în cuprinsul Sfintelor Scripturi aparţine altor timpuri şi de aceea, nu avem de ce să îl luăm în considerare. Este adevărat că Biblia a fost scrisă în perioade şi epoci caracterizate de alte norme sociale decât cele contemporane, însă problemele fundamentale ale omului sunt aceleaşi, iar dificultăţile întâmpinate de cei menţionaţi în Cartea Sfântă rămân identice cu cele ale generaţiei prezente. >>>

Reclame

Legea nr. 334 din 31 mai 2002 privind bibliotecile

                                                                                                                       Republicare*
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
În înţelesul prezentei legi, se consideră:
a)bibliotecă – instituţia, compartimentul sau structura specializată ale cărei atribuţii principale sunt: constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi, publicaţiilor seriale, a altor documente de bibliotecă şi a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere; iniţierea, organizarea şi desfăşurarea de proiecte şi programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorităţi şi instituţii publice, cu alte instituţii de profil sau prin parteneriat public-privat; în cadrul societăţii informaţiei biblioteca are rol de importanţă strategică;
(la data 02-feb-2006 Art. 1, litera A. din capitolul I modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta 26/2006 ) >>>

Radu Baltasiu – Teribilul Tricolor de la încheietura Carpaţilor

Prof. Univ. Dr. Radu BaltasiuA veni cu tricolorul de ziua Ungariei la un liceu din Covasna, unde populaţia este totuşi în bună măsură de etnie română (30%), este „un incident copilăresc şi un gest de teribilism” – susţine inspectorul şef Keresztely Irma din jud. Covasna. Cei care au ameninţat-o cu moartea pe eleva care a îndraznit respectivul gest … lipsesc din comunicatul doamnei inspector. Nu există (vezi Comunicatul Inspectoratului Covasna din 21 martie 2013). „Trebuie să vedem care sunt motivele” … (Mediafax, 20 martie22 martie 2013). Ca să vii cu tricolorul într-un liceu din Covasna îţi trebuie un mobil, un scop vecin cu făptuirea împotriva legii. În consecinţă, trebuie cercetat. Este sfidarea la adresa unei ordini care nu suportă alteritatea, darămite să-i recunoască demnitatea însemnelor. Înţelegem acum mai >>>

Maria Diana Popescu – Trupa de saltimbanci şi sperietoarea pentru lăstuni

Maria Diana PopescuMorişca lumii nu se opreşte, ziarele scriu, hoţii îi învaţă pe morari să macine cu autoritatea celor care împart făina, eu pornesc din nou prin mulţime, e impresionantă viaţa în mijlocul inamicilor. Sub lupa practicienilor chitiţi pe comersanţii de piei, la fel ca privirea unei copile spre primul flăcău chipeş întîlnit, actuali şi foşti parlamentari, cincisprezece la număr, sînt cercetaţi penal pentru „conflict de interese”. Ce muzică uşoară! În plus, reţeaua penalităţilor se îmbogăţeşte cu două exemplare din judecătorie, vîndute pe 150.000 de euro bucata. Culmea Justiţiei, însă, cele două judecătoare înapoiau şpaga inculpatului, dacă acesta nu era eliberat. Precum vedem, corupţia are şi ea morala ei! Somnul omenirii e profund, la doi ani după izbucnirea revoltelor, răvăşită complet, Siria  înregistrează peste 70 de mii de morţi şi peste un milion de refugiaţi. Obama, de frică, vrea >>>

Ovidiu Trifan – Tradiţia spectacolului în cultura romaşcană

Spectacolul, ca gest social şi manifestare artistică organizată, cu scop şi finalitate bine precizate, ocupă un loc important în viaţa culturală a unei comunităţi. Ca origine, coboară până în preistorie, începând cu străvechile ritualuri vânătoreşti ale paleantropilor, ele însele spectacole sincretice, cu caracter magic şi utilitar. Aceste reprezentări şi simboluri culturale, aparţinând practicilor din illo tempore, specifice pentru homo religiosus, au fost, cu timpul, conştientizate şi concretizate de homo cultus în manifestări periodice prilejuite de momentele esenţiale pentru o colectivitate a cărei viaţă o reflectau. Astfel, ele au devenit, la nivelul conştiinţei, reacţii mental-afective la problemele existenţiale cu care se confrunta societatea respectivă. Abia cu două milenii şi jumătate în urmă, începând cu teatrul antic grec, spectacolul s-a transformat într-o activitate artistică elaborată, organizată, permanentă, concepută special pentru delectarea publicului. Spre deosebire de egipteni – care au înălţat monumente ale tăcerii şi ale morţii – şi de romani –care au construit arene dedicate forţei fizice – vechii greci au creat lăcaşuri imense pentru spirit, amfiteatrele, spaţii arhitectonice, acustice şi virtuale, care uimesc şi astăzi. Ei au pus bazele unei tradiţii dramaturgice ale cărei forme de manifestare, tehnici şi mijloace de exprimare s-au menţinut de atunci încoace, dând omenirii opere perene, comparabile cu capodoperele shakespeariene şi arta secolului al XX-lea. >>>

Daruri de Moș Neculai pentru copiii de la Centrul de zi „Episcop Melchisedec” din Roman

Aproape o sută de pachețele cu dulciuri, fructe, rechizite și jucării au fost împărțite celor 20 de copii care servesc zilnic masa de prânz la Centrul de zi pentru copii în dificultate „Episcop Melchisedec” din Roman.

De generozitatea PS Ioachim Băcăunaul, cât și a elevilor și profesorilor de la Liceul Tehnologic din Nisiporești, a fost legată și sărbătoarea Sfântului Nicolae, cel care, de peste un mileniu continuă să ofere daruri micuților nevoiași, prin mâinile celor care nu uită să-i ajute pe semenii lor aflați în situații materiale și financiare precare. >>>

Vitalie Sorbală, destinul frânt al unui român din Basarabia

Era în vara anului 1962, când mă pregăteam să plec la Leningrad pentru a-mi încerca norocul la Universitatea de acolo, la limba italiană. Întâmplarea a făcut însă să dau de un anunţ din presă, din care am aflat, cu mare surprindere, dar şi cu uşurare în suflet, că la Universitatea din Chişinău se deschide o secţie de limba spaniolă. Aşa am devenit student şi am învăţat cinci ani de zile limba, literatura, istoria şi cultura Spaniei şi a lumii hispanice. Pe tot parcursul anilor de studenţie primul meu profesor, apoi şef de catedră şi decan al facultăţii a fost neuitatul Vitalie Sorbală, un bun filolog şi un mare român. [1] >>>

Pictura lui Iosif Haidu şi muzica lui Liviu Dănceanu s-au întîlnit la Slănic Moldova

pictura de Iosif Haidu

Pictorul Iosif Haidu realizează ilustrațiile cărții pe care muzicianul intenționează să o lanseze în toamnă la Festivalul Internațional “Zilele Muzicii Contemporane” de la Bacău.

 Pictorul Iosif Haidu se află în vacanță la Slănic Moldova, acolo unde are, de cîțiva ani, un atelier de lucru. Aici, împreună cu prietenul său, romașcanul Liviu Dănceanu, compozitor, dirijor și publicist, realizează ilustrațiile cărții pe care muzicianul intenționează să o lanseze în toamnă la Festivalul Internațional “Zilele Muzicii Contemporane” de la Bacău. >>>

Daniel Dăian- poezie

                       descântecul ultimului părinte

 tatăl meu nu şi-a învăţat braţele drepte

erau doar o altă inconştienţă

care implora viaţa altora

cu oasele normale >>>

Monedă aniversară dedicată memoriei lui Sergiu Celibidache

CASA CELIBIDACHE

În scopul omagierii artistului de renume mondial care a fost Sergiu Celibidache, Banca Naţională a României a decis să pună în circulaţie o monedă de argint cu scop numismatic, hotărîre apărută, de altfel, în numărul de ieri al Monitorului Oficial. >>>

O amplă diversiune de sfârşit (/şi început) de secol: Diversiunea „rrom-român”

  Nici cei mai anti-naţionalişti dintre anti-protocroniştii noştri, nici cei mai naţionalişti dintre naţionaliştii noştri nu au visat că certurile dintre ei vor lua sfârşit odată cu sfârşitul secolului XX. Că toţi românii (din România sau din oricare altă ţară) vor fi scutiţi de problema existenţială «român sau cetăţean al planetei» numai după zece ani de post-revoluţionară diversiune. Ivită probabil din vremea când în Cadrilaterul devenit  bulgăresc  românilor le  era interzisă  limba maternă cu apostrofări de genul „nu vorbi ţigăneşte!”, dar mult perfecţionată peste ani, la răspîndirea diversiunii „rrom-român” au pus umărul în principal străinii(1). >>>

Adrian Dinu Rachieru- „Rădăcinile arheale“ şi „conştiinţa sfâşiată“

Cu aproape zece ani în urmă tipăream la Helicon-ul timişorean o masivă antologie dedicată Poeţilor din Bucovina. Era, indiscutabil, o carte necesară, aducând acasă şi pe cei de „dincolo“, uitaţi – vinovat – atâta vreme. Acum trudesc la un op (masiv şi el), propunând 101 profiluri (critice, negreşit) ale poeţilor basarabeni, venind – cu bucuria re-întâlnirilor – în Casa Mare a literaturii noastre. Vreau însă să atrag atenţia asupra unei chestiuni, de regulă, ocolită (diplomatic). Problema revizuirilor e vitală pentru această ofensivă recuperatoare şi exigentă. Ca şi altădată când, analizând fenomenul literar basarabean, E. Lovinescu aducea în scenă, ca prim argument, interesul cultural, observând că, după un secol de înstrăinare, >>>