George Petrovai – Istoria românilor scrisă prin procură

     Într-una din verile trecute am avut plăcerea să-l cunosc pe domnul Willy Opstein, cetăţean belgian din zona flamandă. Deoarece cunoaşte foarte bine mai multe limbi străine, printre care franceza şi engleza, ne-am înţeles de minune pe durata şederii lui la Sighetul Marmaţiei. Firesc, am efectuat câteva ieşiri în zonele adiacente: Ocna-Şugatag, Valea-Izei, Săpânţa etc. Toate excursiile noastre s-au bucurat de sincera şi entuziasta lui apreciere : “Aveţi un relief cuceritor. Nici în Elveţia n-am întâlnit peisaje mai fermecătoare…” Şi iar ne opream pentru a-i oferi răgazul să admire şi să filmeze. Ce să mai vorbim de impresia covârşitoare pe care i-au făcut-o locuitorii acestor meleaguri ! Nu mai contenea să se minuneze în faţa dovezilor adorabile de ospitalitate, nu mai prididea cu laude la adresa demnităţii şi căldurii sufleteşti a maramureşenilor. “Şi când te gândeşti că sunt pentru prima dată în România ! Asta şi datorită faptului că în Occident a fost editată o carte în care România este înfăţişată ca un teritoriu periferic şi fragmentat, iar românii drept un popor înapoiat şi invadator.”

            Cum e lesne de înţeles, această dezvăluire a generat vii şi îndelungi dispute… L-am rugat pe Willy să-mi trimită respectiva carte după înapoierea sa în Belgia. Întrucât cartea nu mai sosea, mi-am zis că noul amic o fi uitat de promisiunea făcută. Dar iată că după mai multe luni soseşte un colet cochet cu cartea în cauză. Se numeşte Istoria ţărilor din Estul Europei de la origini până în zilele noastre şi este scrisă în limba franceză de Henry Bogdan, specialist în maghiară, finlandeză, estonă, letonă etc. Scurta prezentare biografică de pe coperta a 4-a, ne destăinuie secretul specializării în maghiară : autorul e născut din mamă franţuzoaică şi tată maghiar! >>>

George Petrovai – Catastrofele care decurg cu necesitate din atotputernicia subumanului

Pentru că am avut şansa să câştig un concurs jurnalistic organizat şi găzduit de revista clujeană Noi, Nu!, redacţia acesteia m-a răsplătit cu două cărţi, ambele apărute la prestigioasa editură Meteor Press: Executaţi prin înfometare a lui Miron Dolot, carte care poartă subtitlul Holocaustul ascuns, şi cartea Heinrich Himmler (Viaţa sinistră a şefului SS-ului şi al Gestapoului) a cunoscuţilor autori Roger Manvell şi Heinrich Fraenkel.

După citirea lor, lesne am putut constata că între cele două cărţi există nu numai deosebiri (prima este cartea cu dureroase amintiri ale autorului din timpul „războiului” nimicitor purtat de Stalin împotriva aşa-zişilor chiaburi ucraineni, cea de-a doua reconstituie profilul şi activitatea unuia dintre cei mai importanţi colaboratori ai lui Hitler), ci şi acea cutremurătoare asemănare care la început a apropiat, apoi a încăierat două dintre cele mai odioase lighioane zămislite vreodată de istorie – bolşevismul şi nazismul, respectiv stalinismul şi hitlerismul. >>>

Părintele Justin Pârvu– Biografia unei biruinţe

Iustin parvu cu familiaPărintele Justin Pârvu s-a născut în 1919 în satul Petru Vodă la 10 Februarie într-o familie de români ortodocşi foarte evlavioşi, şi a fost botezat cu numele Iosif. A iubit de mic frumuseţea credinţei creştine, s-a închinoviat în 1936 în Mănăstirea Durău şi a fost călugărit în 1939, după care începe studiile la Seminarul Cernica, unde deprinde dogmele tâlcuite patristic în formele rânduite pentru liturgică, tipic, psaltică, iconografie, apologetică. Întotdeauna într-o desăvârşită împreună-glăsuire cu Biserica, niciodată nu s-a oprit din sârguinţa de a învăţa, astfel că la 94 de ani încă citea nu doar toate cărţile patristice care apăreau, dar şi cele de cultură, istorie, filozofie şi politică, pătrunzând idei complexe pe care, cu memoria sa extraordinară, le sintetiza uluitor de repede şi de plin de o seninătate milosârdnică (dar totodată şi cu note de umor), ce se pot numi cu adevărat drept apoftegmele cele mai reprezentative spiritului creştin al acestui popor. >>>

Mihai Dascălu – Ţara MOLDOVEI in faţa Adevărului

Moldova”Nihil possumus contra veritatem” (Nimic nu poti face contra adevarului)
                                                                          ***
Daca este adevarat ca la 16 (28) mai, anul 1812, Rusia Tarista a sfasiat Tara Moldovei in doua, atunci –
– jumatatile nu pot fi decat identice;
– Interfluviul Nistru – Prut este tot atat de roman, precum e spatiul dintre Prut-Carpati;
– supozitiile ”stiintifice” ale sovieticilor despre sterila controversa moldoveni – romani sunt mincinoase;
– statalitatea moldoveneasca are o singura continuitate, cea a Principatului Moldova, si nu poate fi combatuta de ”statalitatea socialista moldoveneasca“, instrument veritabil in expansia revolutiei permanente;
– niciodată în istorie Basarabia nu a fost o entitate teritoriala;
– pseudo – „Maldova” de pe malul Bicului constituie o totala aberatie comparativ cu frumoasa legenda a descalecatului Moldovei;
– Romania nu poate avea frontiera la est cu Moldova (? – si viceversa!) – aceasta fiind una din componentele statului;
– la discretia Federatiei Ruse, ”independenta” din 27 august 1991 a satisfacut ambitia personala si de grup a liderilor locali, dar a sacrificat Unirea; in fapt, suntem complicii unui haos; >>>

O nouă apariţie editorială la Editura Muşatinia

3coperta >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Mateiu I. Caragiale, romancier

Am recitit decurând romanul lui Mateiu  I. Caragiale „Craii de Curtea Veche” și am redescoperit o proză proaspătă cu valențe nebănuite, care mi-au scăpat la prima lectură. Mă gândeam apoi la soarta scriitorului, nedorită de tatăl  Caragiale care zicea că „Un tată ar trebui să fie din cale afară denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi, cariera de publicist onest. Douăzeci și patru de copii să am -să mă ferească Dumnezeu!- pe toți i-aș face oameni politici, adică avocați; și dacă unul n-ar fi în stare să învețe măcar atâta, l-aș învăța să prinză câini cu lațul. Hengher, da! da’ literat, nu!” >>>

„Pământul care doare”…

Coperta PAMANTUL JPG

 Integrată propriei naţiuni, libertatea unui om se opreşte acolo unde se opreşte libertatea poporului său. Conştiinţa naţională, devenită în ultimele două secole o adevărată religie a modernităţii, a creat în rândul oamenilor o mistică a iubirii şi sacrificiului pentru patrie, pentru propria naţiune. Victoriile sau înfrângerile patriei sunt bucuriile şi dramele noastre. Trăim într-o identificare aproape perfectă cu idealurile patriei, cu istoria ca reprezentare, ca participantă la construcţia naţiunii.

Cu asemenea sentimente am încheiat lectura cărţii Marianei Cristescu, „Pământul care doare – Cealaltă Românie”, apărută recent la Editura Nico. „Pământul care doare” este o carte despre teritoriile care azi nu mai aparţin statului român, care s-au pierdut la sfârşitul perioadei interbelice, Basarabia,  nordul Bucovinei  şi  Cadrilaterul, cedate fără ca România >>>

Maria Diana Popescu – De pe mormanele de bani şi de arme

Maria Diana PopescuAr trebui să nu aud, să nu-mi aduc aminte sau să arunc pisica moartă în curtea indiferenţei, cînd zăcămintele intră singure în abataj prin mîna miliţienilor planetari? Mă întrebam aşa, în sinea mea, oare dacă Irakul ar fi produs iepuri de casă în loc de petrol, ar mai fi fost vreodată invadat? Din moment ce mai toţi preşedinţii americani au vorbit personal cu Dumnezeu, probabil în şcolile de la ei copiii învaţă că civilizaţia s-a născut în Texas, iar scrierea a fost inventată de strămoşii lor. William McKinley a declarat în 1898 că a vorbit cu Dumnezeu într-o noapte, în timp ce se plimba pe culoarele Casei Albe, şi a primit ordin de la El să ia în >>>

Aspazia Oţel Petrescu: „A fost odată”

Doamna-Aspazia-Otel-Petrescu-Feb-2013-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

„A fost odată”, aşa îşi intitulează recenta lucrare Aspazia Oţel Petrescu (născută în 1923) – fostă deţinută politic timp de 14 ani – prietena şi colega mea de liceu.

 Pagini cu minunate descrieri ale naturii din Bucovina şi Basarabia

După titlu s-ar crede că „A fost odată” ar fi o carte de poveşti. Da, este o carte de poveşti adevărate în care eroii nu sunt Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, ci oameni reali, adevărate modele de viaţă pentru tineri. Lucrarea este structurată pe trei părţi, „A fost odată”, care cuprinde nouă capitole, „Gânduri răzleţe”, alcătuită din şase capitole şi „Din lumea necuvântătoarelor”, care conţine şapte povestiri interesante, atrăgătoare, pline de tâlc şi învăţăminte. >>>

Diagnosticul necruţător al profesorului Boia

boiaLucian Boia va deranja şi supăra din nou fibra naţionalistă a societăţii româneşti, căci pune punctul pe i (i de la insuficient, indefinit, interminabil, instabil, insalubru – toate atribute valabile ale României veşnice).

Eseul De ce este România altfel? al lui Lu­cian Boia e o ultimă încercare, plină de sa­voare, de inventariere a eşecurilor şi de­fectelor poporului român în mersul său lin prin istorie, o încercare de explicare a faptului că noi suntem atât de diferiţi şi a-normali faţă de norma eu­ropeană care contează şi la care, oricum, noi ne-am ra­portat neîncetat din 1800 în­coace. Căci românii rareori s-au comparat cu Uz­be­kis­tan sau Burkina Faso, faţă de care probabil că ar sta chiar bine la mai toţi in­di­ca­torii, ci doar cu Occidentul înfloritor. „Ma­niera în care românii se joacă cu re­gu­li­le, prefăcându-se că le respectă, pentru a le ocoli mai bine, este de natură să-i exas­pereze pe occidentali, care şi-au clădit ci­vilizaţia tocmai pe fundamentul asumării şi respectării unui sistem de norme şi de reguli.“ În devălmăşia noastră politico-economică se face apel la reguli doar atunci când favorizează o tabără sau alta. În fond, românii dau dovadă de ipocrizie, căci, să fim serioşi, nimeni nu i-a obligat după 1800 să se raporteze constant şi obsesiv la Occident. Au ales în mod liber, însă nu au dus până la capăt raţionamentul, s-au oprit, tipic românesc, pe la jumătatea drumului, adoptând forme, proceduri, acquis, dar stând mai uşor cu îndeplinirea lor. >>>

Ioan Miclău – Izvorul de sub dealul viilor, Orgoliile şi iar orgoliile!

Ioan_MiclauIzvorul de sub dealul viilor

Mi-am tot propus sa scriu despre acest izvor de sub “dealul viilor” precum si a tristei stari ajuns in zilele de azi! Dar, tot timpul luat de alte  lucruri si scrieri am tot amanat aceasta idee. Zilele astea rasfoind prin niste caiete ajunse si ele ferfelite dand inspre ingalbenire deja, am regasit acest titlu chiar cu unele notatii gata facute.

  Cu siguranta, batranii satului Gepiu, cati mai sunt in viata, isi amintesc de acest “deal al viilor” ce margineste  malul vaii Orascu ce vine dinspre Pausa, si trece prin “vulpiste”. Vulpistea era un fel te teren erodat, o mancatura in teren de cativa kilometri dar ascunsa intr-un hatzis de maracini, unde salasluiau vulpile ca intr-un paradis, scheunand si latrand in noptile cu luna. Acestui loc i se zicea pe vremuri “vulpiste”.” Dealul viilor”, isi are de asemenea istoria lui, fiindca pe vremuri cu sute de ani in urma  era acest deal acoperit de vii. Era o binecuvantare imi povestea un unchiu de al meu, al carui oase odihnesc acum intr-un cimitir din statul Ilinois al Americii. Au fost  viile astea plantate pe acest deal fara tagada de locuitorii romani ai satului. Cum s-au darapanat e o alta istorie, numai ca la talpa >>>

,,Ben Todică, Ambasador onorific al românismului” – Editura Muşatinia 2012

 Trecând prin acest labirint al existenţei noastre, nu de puţine ori ne întrebăm: cine suntem? cum suntem?

Ca să răspundem la aceste întrebări, trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne întoarcem în interiorul fiinţei noastre, la rădăcinile existentului nostru; numai aşa ne-am putea răspunde la întrebările care ne macină viaţa.

Când am primit cele două manuscrise ale scriitorului Ben Todică, mi-am spus, din prima clipă, că trebuie să merg la originile copacului unde a prins viaţă acest emigrant român din îndepărtata Australie, care nu oboseşte în sufletul său să se reîntoarcă acasă, acolo unde visele şi inima au prins aripi spre cunoaştere. >>>

Marie Rose Mociorniță: Povestea mea este, de fapt și povestea României

Marie Rose Mociornita are o istorie de viata desprinsa parca dintr-un roman. Chiar atunci cand zambeste… poarta in priviri melancolia unui om cu zbucium sufletesc! Este inca profund marcat de amintirile dureroase ale debutului sau in viata si continua sa-si dedice viata salvarii imaginii familiei sale…

M-au declarat moarta
EVELINE PAUNA: Debutul dumneavoastra in viata a fost… agitat. V-ati nascut la 7 luni, intr-un pod dintr-o casa de langa Cismigiu, pe strada Sfantul Constantin. Tata nu a vrut sa o duca pe mama la spital pentru ca nu a gasit o masina americana, printre taxiurile vremii fiind doar

>>>

Carmen Tirdea – Mesa, Arizona: dinamic, vibrant, şi prietenos

Mesa este, după Phoenix şi Tucson, al treilea mare oraş al statului Arizona şi al 38-lea din Statele Unite ale Americii. Oraşul oferă avantajele unei metropole, dar reuşeşte şi să menţină un sentiment de orăşel sau suburbie. La doar 15 mile est de capitala Phoenix, Mesa acoperă, şi ea, o suprafaţă mare – aproximativ 132 Sq. miles.

Că „Mesa este foarte bogată în istorie şi farmec”, o pot spune mulţi locuitori şi oameni de afaceri de aici, pentru că majoritatea consideră Mesa un oraş perfect nu numai pentru întreţinerea unei familii, ci şi pentru derularea unei afaceri. >>>

Demnitatea intelectualului român

Sunt convins că lista scriitorilor care nu au pactizat cu comunismul e mult mai impresionantă şi mai importantă decât lista scriitorilor care au pactizat cu comunismul. Dacă extindem explorarea şi exemplificarea şi spre celelalte domenii ale vieţii intelectuale (istorie, filosofie, teologie, sociologie, psihologie, matematică, biologie, inginerie, muzică, arte plastice, teatru etc.), vom vedea că partea necomunistă a intelectualităţii române are o sferă considerabilă. De altfel, ar trebui să luăm în seamă un calcul simplu şi în ceea ce priveşte proporţia de comunişti din naţiunea română. Dacă e adevărat că în 1989 ar fi existat peste patru milioane de membri ai PCR, ne rămâne o sumă de peste şaisprezece milioane de români care nu au fost membri ai PCR. De acord că o asemenea socoteală e >>>

Mariana Cristescu – „România, nu uita: Basarabia e a ta!”

„România, nu uita: Basarabia e a ta!”;  „Chişinău şi Bucureşti – două inimi româneşti”; „Basarabia – pământ românesc!”; „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară,/ Români am fost cu toţi, odinioară”; „Basarabia e România!”; Trăiască, trăiască, trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”. 3.000 de glasuri tinere basarabene au înălţat către cerul Capitalei româneşti aceste chemări.

Duminică, 21 octombrie 2012, s-a scris o nouă pagină de istorie. Din păcate, ostentativ, nebăgată în seamă. Poate doar aparent??? Din laşitate mioritică?

Poate doar din prudenţă, ca să nu provocăm un conflict diplomatic, fiindcă iată ce relata Radio Europa Liberă în aceeaşi zi de duminică, 21 octombrie:Unioniştii moldoveni au organizat un marş la Bucureşti. Câteva sute (n.n. – !?!) de persoane purtând steaguri tricolore au scandat în faţa clădirii guvernului României, în Piaţa Victoriei, lozinci ca: «Basarabia, pământ românesc» şi «România, nu uita, Basarabia e a ta!». Demonstraţia a avut loc din iniţiativa Platformei Civice «Acţunea 2012», aceeaşi care a organizat marşuri unioniste în principalele oraşe moldoveneşti, inclusiv la Chişinău şi Bălţi. În urma acelor demonstraţii, formaţiunile moldoveneşti de stânga au introdus în parlament proiecte de legislaţie care ar scoate în afara legii chemările la desfiinţarea statului moldovean prin unirea cu România.” >>>

Istoria României

În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV ! >>>

„Moment istoric“ în parohia Stăneşti

 Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul a slujit în 19 august în localitatea Stăneşti din comuna Măgireşti, judeţul Bacău, pentru a resfinţi sfântul altar al bisericii din această comunitate, dar şi un aşezământ social-filantropic. De asemenea, în după-amiaza zilei de ieri a avut loc o ceremonie militară prilejuită de sfinţirea monumentului eroilor din Stăneşti.

     Parohia Stăneşti-Măgireşti, Protopopiatul Moineşti, a găzduit, timp de două zile, mai multe manifestări religioase şi culturale. Ieri, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a oficiat slujba de resfinţire a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Preasfinţia Sa a binecuvântat cu acest prilej lucrările de la aşezământul social-filantropic al parohiei Stăneşti, ridicat prin implicarea părintelui paroh Constantin Florariu, dar şi un monument al eroilor. Sâmbătă, 18 august, a avut loc simpozionul „Cultură, istorie şi spiritualitate – Stăneşti 600”, în cadrul căruia s-a lansat volumul „Valori cultural-istorice şi spirituale ale satului de pe Valea Tazlăului Sărat, judeţul Bacău”. >>>

Şcoală de Cultură şi Afirmare Românească la Bacău şi Roman

Platforma Civică “Acțiunea 2012″ a organizat în perioada 10-12 august o nouă ediție a Școlii de Cultură și Afirmare Românească la Bacău și Roman cu participarea a peste 50 de tineri de pe ambele maluri ale Prutului.

Așa cum sper că știți deja, parte a Programului “Lideri pentru Unire”, Şcoala de Cultură şi Afirmare Românească are în vedere pregătirea, stimularea şi valorificarea potenţialului tinerilor etnici români din România și din Republica Moldova prin prezentarea unor modele româneşti autentice, susţinerea unor prelegeri de istorie, etnologie, folclor, management cultural şi de proiect, new media, de dezvoltare personală şi profesională, precum şi prin desfăşurarea unor activităţi aplicative. >>>

Adrian Majuru – Muzeele, o chestiune de management cultural

Ar trebui sa ne intrebam: sunt muzeele o necesitate culturală? Mai bine spus, care mai este necesitatea culturală în privinţa muzeelor?

Supradimensionate în departamente, secţii şi birouri, muzeele s-au transformat fie într-o sterilă confruntare între şefi cu orgolii mărunte,  – ale căror arme de atac şi contraatac sunt proiecte culturale făcute în grabă pe nervii subordonaţilor angrenaţi într-un hei-rupism lumpen-proletar -, fie au devenit un cavou milenar pentru neadaptaţi. Produsul cultural, în ultimă instanţă, însoţit de un variat expozeu antropologic, sociologic, patologic etc., se desfăşoară de fapt nu prin produsul cultural specific fiecărei instituţii, ci în interiorul acestor confruntări, iar vizitatorul mai bine ar fi invitat să studieze mulţimea de fizionomii măcinate de preocupări mici şi orgolii pe măsură, care populează instituţiile culturale. >>>

Zargidava- cetatea dacică de la Brad

La 30 de km de Roman se afla una din cele mai vechi si mai valoaroase asezari din timpul lui Burebista. Situata pe malul sting al Siretului, cetatea Zargidava, mentionata in vestita harta a lui Ptolemeu acum 2.000 de ani, reprezinta unul din cele mai importante puncte de interes istoric, cultural si de ce nu, turistic, din Romania. Aici a fost descoperit singurul sanctuar geto-dac din Moldova, prima asezare care atesta inceputurile orasului la daci, un palat al sefului militar, in fine, peste 200.000 de piese, majoritatea expuse in Muzeul de Istorie din Roman, si multe altele. >>>

Iulian Antonescu – in memoriam

 Au trecut 21 de ani de când a trecut la cele veşnice profesorul Iulian Antonescu, ctitor şi deschizător de drumuri în muzeografia şi arheologia băcăuană. Pe un plan mai larg, pentru noi şi sper că şi pentru cei ce vor veni după noi, Iulian Antonescu rămâne omul de larg orizont spiritual şi formaţie enciclopedică impresionantă, prezenţă activă, vreme de aproape patru decenii, în varii domenii, de la istoriografie, arheologie, muzeologie şi apărător al monumentelor >>>

Constantin Dascălu, descoperitorul tezaurului de la Cucuteni, este căutat de UNESCO

     Reprezentanții UNESCO sînt interesați de profesorul și arheologul Constantin Dascălu , cel care a pus în valoare patrimoniul cultural al civilizației Cucuteni. Ca student al Universității din Berlin, Constantin Dascălu l-a avut ca profesor pe Hubert Schmidt.

 O personalitate a arheologiei românești – profesorul Constantin Dascălu – odihnește în cimitirul romașcan. Profesorul și arheologul Constantin Dascălu, originar din județul Iași, este cunoscut de romașcani la începutul secolului XX, cînd acesta a fost numit ca profesor de istorie și, ulterior, director la Gimnaziul “Roman-Vodă” din Roman. >>>

Maramureşul din dreapta Tisei, „cununa României”

Maramureşul istoric, zonă pe care marele poet şi publicist român Ioan Alexandru o numea, în 1977, în „Luceafărul”, cununa României, este cunoscut românilor mai ales datorită obiceiurilor şi portului unice. Totodată, amănuntele trecutului acestei părţi a României rămân necunoscute. De exemplu, nu mulţi cunosc faptul că sintagma „Maramureşul istoric” face trimitere la un teritoriu din care doar o treime se află în prezent în componenţa statului român, celelalte două, situate la nord de Tisa, făcând parte din Ucraina. >>>

Bruges – Veneţia din nordul Europei

Unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Europei, cu o atmosferă de basm şi o istorie de peste 2000 de ani, oraşul Bruges din NV Belgiei, face parte din patrimoniul mondial al UNESCO.

Scurt istoric al oraşului:

Teritoriul oraşului a fost ocupat de o colonie galo-romană, locuitorii săi dedicându-se agriculturii şi relaţiilor comerciale cu Anglia şi Ţara Galilor. În jurul anului 270 germanii atacă coasta câmpiei flamande pentru prima dată. Romanii îşi menţin trupele militare în teritoriu până în secolul IV. Prin urmare, oraşul a fost locuit de-a lungul perioadei de tranziţie la începutul Evului Mediu. Atunci când Sf. Eligius a ajuns pe coasta flamandă pentru a răspândi creştinismul, în jurul anului 650, Bruges era capitala fortificată a zonei. >>>

Petru Vodă – cea mai căutată mănăstire

Scurta întâlnire cu Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari, dar şi mai căutaţi duhovnici români, a fost foarte emoţionantă pentru mine. Doar cei care au trecut pe la luminata faţă bisericească ştiu cât de mult înseamnă binecuvântarea acesteia şi cuvintele rostite cu multă căldură. „Ajutor de la Domnul”, mi-a spus părintele Iustin Pârvu, aflat într-un pridvor de la Schitul Mănăstirii „Petru Vodă” (Paltin) din judeţul Neamţ. Păstrez în suflet aceste cuvinte, precum şi imaginile văzute la Mănăstirea de la Petru Vodă, dar şi la schitul acesteia. >>>

Fascinaţia lecturii – O poveste dintr-un veac romantic

Când citeşti cărţile lui Boris Crăciun îţi dai imediat seama că scriitorul este unul dintre oamenii luminaţi şi puternici în spirit, cu o pasiune  devorantă pentru istorie, acordând cunoaşterii trecutului sens şi semnificaţie. Îşi scrie cărţile cu o temeinicie rezultată dintr-o acribioasă documentare şi cu o plăcere care nu poate să-i vină decât dintr-o iluminare a ideii că literatura istorică poate valoriza cel puţin sugestia: omul actual ar fi o fiinţă absolut dezorientată şi rătăcitoare dacă nu-şi află trecutul, strămoşii, identitatea, iluştrii înaintaşi. Scrisul lui este ca o ameţitoare aluvionare de întâmplări, când provocatoare, când >>>

Tomiris – Regina legendară a massageţilor

Românii nu-şi cunosc adevărata istorie, ocultată lor. Capul sus…suntem de NEAM NOBIL. Când massageţii, conduşi de legendara regină Tomiris, îl învingeau pe Cyrus( Cirus), Roma era un mic sătuc. În lumea ştiinţifică a fost un adevărat şoc când s-a descoperit că Sarmisegetusa Regia era de circa 4 ori mai mare decât Roma, capitala unui Imperiu colosal. >>>

Traian Cicoare- In memoriam

A făcut studiile secundare la Liceul „Traian“, din Turnu Severin, unde a făcut obiectul „Limba română“ cu C.D. Ionescu, critic literar, publicist şi scriitor eseist; la istorie l-a avut pe Aurel Decei, turcolog apreciat; anatomia cu doctorul psihiatru Ion Biberi, filozof, critic literar, scriitor, eseist; la muzica pe compozitorul Petre Severin, care i-a vorbit şi de muzicianul folclorist Gavril Galinescu; filozofia cu D. Papadopol, autor de numeroase cărţi de filozofie, în special despre Seneca. După serviciul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi front, la Păuliş, în 1945, s-a înscris la >>>

Nicolae Bălcescu- (1819-1852)

Nicolae Bălcescu a fost şi rămâne flacăra nestinsă, lumina ce animă şi căldura ce îmbărbătează pe toţi acei care îşi cunosc, ştiu şi iubesc pământul românesc. Dar, el nu a preţuit şi nu a iubit doar pământul ţării, românii, conaţionalii săi, ci, mai presus de orice, omul, oamenii, indiferent de etnia lor. El a crezut şi a militat pentru înfrăţirea oamenilor considerând că aceasta este condiţia sine qua non a dobândirii libertăţii. >>>

Constantin Chiriac(II): „În România nu prea sunt industrii culturale“

Imediat după Revoluție v-ați implicat în proiecte internaționale?

Teatrul din Sibiu a ars de câteva ori în istorie. S-a întâmplat şi în 1989, la Revoluţie, când au ars toate bunurile, cu excepţia scenei. Am plecat pe banii mei la Berlin şi am făcut prima structură asociativă – „Renaşterea teatrului sibian“, o structură independentă, graţie căreia am început să călătoresc prin lume. Atunci l-am cunoscut pe Helmut Kohl, care mi-a
făcut o invitaţie la un târg de aparatură de teatru şi de film şi am început să cunosc oameni importanţi. Am făcut un Festival Internaţional de Poezie, am mers în Belgia, acolo am reuşit să particip, în 1992, la evenimentul Capitala Culturală Europeană de la Anvers şi atunci mi-a încolţit în minte ideea că Sibiul poate deveni în timp o astfel de Capitală. Am avut ideea festivalului de teatru în 1993. Când am devenit directorul Casei de Cultură a Studenţilor din Sibiu, am organizat şi primul festival, un festival studenţesc cu participare internaţională. Apoi, în 1994, ca să demonstrez că totul este rupt de trecut, am organizat >>>

Annecy, oraşul supranumit Veneţia din Mont Blanc

Comuna Annecy este capitala departamentului Haute-Savoie în regiunea Ron-Alpi din sud-estul Franţei. Aceasta se află la extremitatea nordică a lacului cu acelaşi nume, la 35 de km sud de Geneva. Este o zonă metropolitană ce include 13 municipalităţi şi capitala a 3 cantoane cu o populaţie totală de 52.987 (în 2009) de locuitori pe o suprafaţă de 16,02 kmp. >>>

Mihai Dascălu- Zece negri albișori

 Mai Suverană, mai Independentă, mai Unitară, mai Indivizibilă etc. etc. Ţeară pe globul… Moldovei, nu exista astazi nicăieri, decâtRespublica Maldova. Pretinsa ei statalitate e promulgată cu amarnică îndârjire de numai cui nu-i e lene – ne-rugat, de altfel, de nimenea. Mulţime de indivizi îşi face capital politic, garantat sută la sută, mai ales, prin scuipatul în autenticitatea băştinaşilor, respectiv, în România.

Iar dacă ai sta să te gândeşti, pourquoi România? De ce nu Antarctida,  par exemple. Sau planeta Marte? Orice persoană care cugetă prinde leger subtextul ne-pronunţat al acţiunii. Suntem parte integrantă a României. Veridicitate apreciată de toţi: o palmă de pământ, dăruită “generos” de răpitor din patrimoniul ce ne aparţine de jure, continuă să fie ţinta atacului slavofil. Din care motive ridică “moldoveniştii” primii prăjina. În schimb, mândra Ţară de odinioară a Moldovei – distrusă de Rusia Ţaristă în fatidicul an 1812, impresionează prin cumplitul drum al patimilor fără de sfârşit; dar absolut nemeritate. >>>

Caius Dobrescu- Minoic. Un alfabet secret al inteligenţei

Am spus-o şi altădată: îmi plac în mod deosebit cărţile etajate intenţional şi în consecinţă abil stratificate. Altfel spus, cărţile care se construiesc în aşa fel încât să placă unui public cât mai larg. Sigur că, având o bogată experienţă editorială, reflectată până acum în numeroase cărţi de autor – volumele de studii şi eseuri pe diferite teme de istorie culturală Modernitatea ultimă (1998), Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne (2001), Inamicul impersonal  >>>

Eminescu şi Basarabia

“Am răsfoit cărţi, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi şi am arătat că poporul român niciodată nu a renunţat la drepturile sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are dreptul de a renunţa”.              Mihai Eminescu

Deşi Eminescu, ne încredinţa amicul Slavici, „privea toate lucrurile din punctul de vedere al omului care nu moare niciodată”, cu elan vizionar, de copleşitoare vitalitate intelectuală, >>>

Colegiului Naţional „Roman-Vodă” din Roman

Scurt istoric al Colegiului Naţional „Roman-Vodă”

La 30 septembrie 1872 îşi deschidea larg porţile o nouă instituţie de învăţământ, ce va fi un liceu model al Romanului şi al ţării. Înfiinţarea acestuia s-a datorat eforturilor locale căci, deşi Camera Legiuitoare votase întemeierea şcolii la 22 ianuarie 1869, ministerul a răspuns în mai multe rânduri nefavorabil cererilor locuitorilor oraşului, motivul invocat fiind acela al lipsei fondurilor. Costin Brăilescu – sufletul şcolii romaşcane – va întocmi un memoriu ce >>>

Sorin Oprescu a dezvelit statuia imparatului Traian, amplasată pe treptele exterioare ale Muzeului National de Istorie. Directorul Muzeului: Nu va sta mult acolo

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a participat, duminica, la dezvelirea statuii imparatului Traian realizata de sculptorul Vasile Gorduz si amplasata de municipalitate pe treptele exterioare ale Muzeului National de Istorie a Romaniei. Realizarea statuii este o initiativa a Primariei Capitalei, la recomandarea academicianului Razvan Theodorescu, iar amplasarea acesteia pe Calea Victoriei face parte dintr-o operatiune ampla de amenajare a spatiilor publice, din cadrul programului „Calea Victoriei-traseu cultural”, informeaza municipalitatea.  >>>

Constantin Enianu – Est ca Vest, Uniunea Europeană şi reforma mentalităţii

   

Se pare că entuziasmul, noţiunea derivată din „a fi în Dumnezeu“, reprezintă criteriul de bază pentru Europa de Est în integrarea în Uniunea Europeană (UE). Acest criteriu se grefează pe sincronizarea valorilor culturale occidentale cu cele din est.
    Iată acum o încercare unională pacifistă, deosebită de întreprinderile anterioare bazate pe expansiuni războinice, care, în contextul schimbărilor socio-culturale, are ca „ingredient“ necesar în Europa de Est reforma mentalitaţii. >>>

Constantin Toni Dârțu- Personalități române și faptele lor 1950-2010

Volumul cu numărul XLIX întocmit la inițiativa regretatului acad. Cristofor Simionescu (președinte al Academiei oamenilor de știință din România- Iași) și prof. univ. dr. DHC Crișan Mircioiu (președinte al Academiei oamenilor de știință din România- Cluj Napoca), cu aprecierile prof. Leon Dănăilă ( membru titular al Academiei române) cuprinde personalități de excepție selectate din diverse domenii de activitate și realizările lor. >>>

Metroniu Aurel (1885-1917)- in memoriam

Se naște la 4 aprilie 1885, la Roman județul Roman. Cunoscut ca profesor, publicist, redactor al ziarului „Neamul Românesc„.

 Şcoala primară şi Liceul „Roman Vodă” din Roman. Facultatea de Litere şi Filosofie – secţia Istorie – Iaşi, unde l-a avut profesor pe N. Iorga. Profesor în Ploieşti şi Iaşi. Colaborator la „Semănătorul” şi „România Viitoare”, „Drum drept” şi „Neamul românesc”, unde în ultimii ani din viaţă, la propunerea lui N. Iorga a lucrat şi ca redactor. Prieten cu Şt. O. Iosif, D. Anghel, G. Vâlsan ş.a. Se stinge din viață în 1917, la Mărăşeşti. >>>

Alexandru Nemoianu- “Dacia Preistorică” de Nicolae Densușianu

Nicolae Densusianu: Dacia preistorică

În 1913 apărea la Bucureşti lucrarea Dacia preistorică, de Nicolae Densuşianu. O lucrare absolut impresionantă, de peste o mie de pagini, o sinteză care, încă de la apariţia ei, a stârnit şi continuă să stârnească enorme pasiuni, pozitive şi negative. Oricum am considera-o, un lucru rămâne sigur, această istorie nu poate fi ignorată. în chip fericit, cu eforturi absolut eroice, în anul 2002, Editura bucureşteană „Arhetip“ a retipărit, după original, lucrarea, dându-i nou suflu de viaţă şi îndemnând la reflecţie o nouă generaţie. Editura a reuşit să spargă o anume conspiraţie a tăcerii dusă în jurul lucrării şi să termine lucrarea nefastă de batjocorire a ei. O conspiraţie care, după cum vom vedea, avea >>>

Raluca Andreea Nantu – aniversare

poetă, Roman

La mulţi ani

            se numeşte

„Zile prea mari pentru mine…

  Se face moarte…

  Mă mai strâng asupra lanurilor de oameni, >>>

Ioana-Viviana Michiu: o străfulgerare lirică

poetă, Roman

Se naşte la14 septembrie 1974, în Roman; Părinţii Gabriela şi Ştefan Michiu, mama profesoară de istorie la Gimanziul Roman Vodă, tatăl inginer. A fost un copil frumos, cuminte, meditativ, care surprindea adesea prin remarci şi raţionamente.  Cursurile liceale la Roman Vodă, secţia umană, remarcându-se ca un elev de excepţie. A participat la olimpiadele de literatură română şi limbă franceză, obţinând premii la faza pe ţară. >>>

Maria Diana Popescu – Căderea din şa

Ura! şi la gară, valiza! şi afară! Înapoi la tâmplărie, la sapă, la ospătărie, la arat, la strungărie, la semănat, la oi, pe ogoare, respectând Codul Muncii validat de tot de „ei”, care a transformat lucrătorul în zilier ieftin, exploatat zi-lumină, uşor de batjocorit şi de dat afară. Fără remuneraţie, însă. Au destul, deci pot consuma din necinstitele agoniseli. >>>

Liviu Brătescu: Ateneul Tătărași – Iaşi

istoric, Iaşi

istoric, Iasi

                                              După un an în care Ateneul Tătărași a produs șase spectacole ca să nu spun chiar șapte și în așteptarea unui buget de la Consiliul Local care să ne permită să respirăm și în 2012,  mâine dăm drumul la un nou proiect de teatru.

>>>