Gheorghe Stoica – versuri

gh.stoicaDragoste’n profil
(dedicată d-şoarei Botez)

De tine mă leagă idialul
Tu eşti o zee iubită de mine,
Că-ci viaţa-mi străbate pământul
Şi gândul e pururi la tine.

Te văd stând adesea în prag
Cu ochii spre cerul ca marea,
Te uiţi la albastru cel vag
Şi ochi-ţi cutreeră zarea. >>>

Ioan Miclău – Pe drumurile artei

Zbor cu Gândul, roibul vieţii,
Cu aripile-aurite
Şi cu graiul omenesc,
Pelerin pe drumul artei,
Precum însăşi Făt-Frumos
Prin vremi mândre şi străbune! >>>

Ioan Miclău – Pădurea, universul copilăriei mele

Moldova de Nord - foto Sorin OnisorMi-a fost dat mie să mă farmec de frumuseţile pădurii, să presimt din frageda copilărie tainele ei, liniştea şi fericirea cu care mă cuprindea, aerul curat ce îl respiram. Eram pătruns de mirosurile florilor, de cântecele păsărilor in dimineţile de vară, in nopţile înstelate. Până şi taninul din scoarţa trunchiurilor de stejari îl puteam mirosi. Dormeam de multe ori la colibele păstorilor si oierilor din satul natal, căci oier era si tatăl meu.

Încerc sa cred că traiam aprior in poezie, fără să-mi dau seama! Încă nu apucasem a merge la şcoală, dar mama mi-a şi croit o traistă frumos îinflorata, în care îmi punea două felii de pâine unse cu ulei de floarea soarelui, ulei proaspăt cu un miros pe care nu il mai găsesc în zilele de azi, peste care presăra puţina sare, să nu prind greaţă la stomac, zicea ea! Ştia mama ce ştia! Peste câteva zile inlocuia uleiul cu untura de porc, peste care presăra boia roşie, care, într-adevăr, îmi plăcea foarte mult. Îmi amintesc şi azi, cu ce poftă înfulecam eu pâinea mea, stând in rand cu păstorii de vite pe liziera pădurii! Mă vedeam deja om mare! >>>

Ion Ionescu-Bucovu: versuri

târziu

m-adun de nicăierea și iarăși mă desfac,
venit din alte veacuri, eu nu mai știu ce fac,
mă cheamă iar tulpina prin timpul meu virgin
și sunt bolnav de visuri, povești ce pier și vin,
în mintea mea tot ce s-a dus, renaște,
precum cristos făcut-a în ziua cea de paște,
sunt omul blestemat ce port în mine vini,
trecând în veșnicie pe-un eșafod de crini,
voi fi mereu grămada din marile cenuși
sau golul singuratic ce va intra pe uși, >>>

Constantin Frosin: ,,Eliade văzut de pairii săi”

Mircea EliadeÎntrebat de ce scrie literatură, Eliade afirma, la un moment dat, că scrie pentru că nu poate altfel, şi pentru a-şi păstra sănătatea şi echilibrul sufletesc. Pornind de la acest element, să-i zicem, autobiografic, ne propunem să urmărim imaginea pe care Eliade a lăsat-o în mintea şi memoria contemporanilor săi, s i n g u r a care contează, pentru că acei semeni i-au fost aproape, l-au cunoscut mai bine decât cei care-şi dau acum cu presupusul şi dezgroapă morţii, în căutare de potcoave de cai verzi… >>>

George Călinescu- omul total al literaturii române

George CalinescuPe 12 martie 2013 se împlinesc 48 de ani de la moartea unuia dintre cei mai mari oameni de litere ai țării noastre. Profesor cu o voce fermecătoare, critic literar, istoric literar, prozator, poet, dramaturg și gazetar, George Călinescu (născut la București la 19 iunie 1899 și decedat la 12 martie 1965 la București-Otopeni) este ultimul scriitor de talia unui Cantemir, Hașdeu sau Iorga. După el, o altă personalitate e greu să mai umple acest gol.  Înfiat la 7 ani de la familia Vișan din București ( se pare de origine romă) de familia Constantin Călinescu din Iași, a avut un destin frumos dictat de o soartă care i-a adus gloria. Studiile liceale le-a făcut la Iași, a urmat Facultatea de litere, a fost profesor de liceu la Iași, Timișoara și București. Editează revistele „Capricorn” și „Sinteza”, este codirector, alături de Ralea la „Viața românească”. Își ia doctoratul cu teza „Avatarii faraonului Tla”, apoi e conferențiar la Universitatea din Iași iar din 1945 este profesor la Universitatea bucureșteană. Una din marile greșeli care i se impută este aceea că s-a amestecat în politica partidului comunist, fiind ales deputat până la moarte. >>>

Maria Diana Popescu – Estetica morţii, estul şi incinerarea

Maria Diana PopescuMînaţi de reformele severe, dar binevenite, ale lui François Hollande, bogătaşii francezi au început s-o ia la sănătoasa, care încotro, părăsindu-şi patria ca pitpalacii. Maica Rusia a deschis azil „dezamăgiţilor” de capitalism. Că de!, unde nu e morală, cinste şi dreptate, e tragedie. Căutînd sau nu gîlceavă, printr-un decret la minut, Vladimir Putin i-a acordat cetăţenie rusă cunoscutului actor Gérard Depardieu. Cursa „repopulării” Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot. Instalarea în satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaţilor francezi bogaţi, a provocat polemică aprinsă în Franţa.

În Ungaria, bancherii sînt foarte speriaţi de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decît media UE, la fel cum, speriaţi erau americanii de prima misiune rusească în spaţiu şi de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ‘50. De aceea, Statele Unite, aflate în plin Război Rece şi într-o cursă a înarmării nucleare, elaboraseră, pe atunci, „Project A-119”, care prevedea detonarea unui dispozitiv nuclear pe Lună, cică în scop ştiinţific, militar şi politic. >>>

Constantin Enianu – ecce agnus

m-am săturat de dor şi amintire

de cel hulit care acceptă-nvins

să-l râdă rău cu rău-n devenire

precum incendiu peste lan întins >>>

Violeta Lăcătuşu – Tante Janine

Violeta Lacatusu – prozator, pictor, Roman

Pe tanti Janine, sora mai mică a bunicii mele, am cunoscut-o când eram în clasa a II- a, căci tata fusese mutat la Galaţi, oraş în care ea se stabilise înainte de război, imediat după căsătorie. Nu auzisem vorbindu-se despre această mătuşă, poate şi din cauză că bunica mea, o fire cam rece, nu prea făcea caz de rude. Tanti Janine avea pe atunci puţin peste patruzeci de ani şi părea, mai degrabă, sora cea mare a mamei.

Era frumoasă şi exuberantă, ne povestea fel de fel de „nostimade”,     n-aveai cum să n-o îndrăgeşti. >>>

Fascinaţia lecturii – O poveste dintr-un veac romantic

Când citeşti cărţile lui Boris Crăciun îţi dai imediat seama că scriitorul este unul dintre oamenii luminaţi şi puternici în spirit, cu o pasiune  devorantă pentru istorie, acordând cunoaşterii trecutului sens şi semnificaţie. Îşi scrie cărţile cu o temeinicie rezultată dintr-o acribioasă documentare şi cu o plăcere care nu poate să-i vină decât dintr-o iluminare a ideii că literatura istorică poate valoriza cel puţin sugestia: omul actual ar fi o fiinţă absolut dezorientată şi rătăcitoare dacă nu-şi află trecutul, strămoşii, identitatea, iluştrii înaintaşi. Scrisul lui este ca o ameţitoare aluvionare de întâmplări, când provocatoare, când >>>

Fețele modernității la Matei Călinescu

  Văzută de autorul postfetei drept o sinteză epocalăCinci fețe ale modernității, scrisă de regretatul Matei Călinescu (15 iunie 1934-24 iunie 2009), si publicată în SUA într-o primă editie în 1977, urmată în 1987 de o nouă editie întregită cu un capitol despre postmodernism, apare în haina românească în 1995, la Editura Univers, tradusă de Tatiana Pătrulescu si Radu Turcanu, urmată de un cuvînt de însotire al lui Mircea Martin.

Cele cinci fete ale modernitătii sînt decelate în tot atîtea eseuri, fiecare centrat, în ordine, pe modernism, avangardă, decadentă, kitsch, postmodernism, ultimul iluminînd indirect celelalte fatete, prin accentul pus pestrategia retractării sau palinodia – calitate esentială a spiritului postmodernist.

>>>

Ben Todică- Între două lumi (III)

Dragul Meu Poet

 Emoţia şi orgoliul meu pentru versul tău se aştern acum în faţa ochilor tăi pentru a te răsplăti nemăsurat.

Sunt unul dintre acei ce îţi savurează lucrările şi trebuie să recunosc că eşti printre puţinii poeţi care au curajul să observe cu tuş nedreptăţile din sânul sufletelor neajutorate.

Din prima clipă am înţeles că eşti un instrument ales şi mi-ai trezit dorinţa de a explora lumea cuvintelor. Elogiul versurilor  şi tehnica de a prezenta condiţia umană,  în efect se reflectă pur în oglinda poemelor tale. >>>

Ziua copilului

Prin naştere acoperim o infimă parte din

absenţa lumii; prin dispariţie lăsăm loc liber

unei alte prezenţe.

1 iunie. Zi de vară. Zi în care se sărbătorește această minunată perioadă a vieții pe care o numim copilărie. Este Ziua Copilului, ziua copiilor noștri născuți din dragoste de viață, ființe gingașe care vin pe lume, aprind și întrețin în noi acel foc al iubirii. Primul surâs gingaș, primul cuvânt rostit, prima strângere de mână, sunt gesturi care ne fericesc și care nu se uită toată viața. Și apoi farmecul atâtor întrebări puse de ei… >>>

Horia Zilieru- „sângele hrănind cu moarte trup bătrân/ închis mormânt”

Sunt în versurile lui Horia Zilieru şi sugestii ce trimit la Blaga (între ele o definiţie a dragostei  ca ,,blânda stare de orbire”), sau la Nichita Stănescu („os hiperboreean”, îngerii care trec cu aortele deschise pe hotarul dintre zi şi noapte) etc., de unde putem deduce că pentru împătimitul, cordialul poet ieşean comunicarea lirică începe printr-o asumare solemnă a emblemelor poetice tradiţionale şi moderne. E o umilinţă, e o trufie în această iubire de Poezie şi de convenţiile ei prestigioase, azi când orice poet face imposibilul pentru a scăpa de ele? Oricum, Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiţionale şi nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic. El pune la butoniera unei lirici frumos împodobite, o roză putridă şi duce în mână un crin sfânt urcând, în acest timp, spre turlele albe, inaccesibile ale amorului. Cu toată invazia de imagini funerare (,,pierdut mormînt”, „giulgiu cald”, >>>

Maramureş de basm şi amintiri

Suntem peste 20 de persoane. Pornim spre Maramureş, desigur, cu o rugăciune, aşa cum le stă bine creştinilor.
Pelerinajul, organizat de Centrul „Emaus” al Mitropoliei Basarabiei, a început cu emoţii deosebite. Mergeam spre partea de românime unde se ţine cu sfinţenie la credinţa neamului, acolo unde bisericile, mănăstirile sunt adevărate porţi spre cer.

>>>

Mariana Gurza- UNDE EŞTI BUNICULE ? În amintirea moşilor mei implicaţi în evenimentele de la Fântâna Albă..

 UNDE EŞTI BUNICULE ?

Unde eşti bunicule, uitat printre străini
aruncat într-un colţ de pământ,
ţi-o fi pus cineva o cruce,
fiind român,
sau te-au batjocorit
şi te-au făcut scrum?
Ridică-te din mormânt şi spune,
ce haină e haina în ţara-nstrăinată,
strigă cât poţi să te-audă
Ardealul , Banatul,
ce moş bucovinean ar fi avut Regatul!
De ce te-au schingiuit, biet român
şi tălpile bătute ţi-au fost,
fără hrană, fără apa,

cu capu-n jos?
Ridică-te şi povesteşte-mi,
ce ţi-a făcut străinul
de ce ne-am îndepărtat din nou?
Ce-ţi spun sfinţii în adâncuri,
ce mai face Cernăuţiul? >>>

Ion Creangă – in memoriam

Ion Creangă, (1837-1889)

Se naşte la 1 martie  1837,  în satul Humuleşti,  intâiul din cei opt copii ai lui Ştefan a Petrii Ciubotariul şi ai Smarandei Creangă, „răzeşi fără pământuri” din satul Humulesti, tinutul Neamt. Se stinge din viaţă la 31 decembrie  1889 la Iaşi. Începe şcoala primară în satul natal (1847),  continuată la Broşteni (1849), Tg. Neamţ (1853-1854), Fălticeni la şcoala de “catiheţi”: în 1859 ajunge diacon la Iaşi. Din 1864 urmează Şcoala Normală de la Trei Ierarhi al cărui director era Titu Maiorescu; remarcat de acesta devine institutor. Suspendat atât ca >>>

Ştefan Avădanei – rostiri

poet, Roman

Bună seara, amor

Te găsesc acum în amurg,
După drumul de-o viaţă de lung,
Nu să-ţi spun de-a fost greu sau uşor, >>>