George Petrovai: Cultura şi civilizaţia – daruri ale Atoatefăcătorului

1.Supremaţia şi logicitatea sensului creaţiei
În microeseul Lumea dogmei şi lumea întrebărilor, Petre Ţuţea afirmă că “poziţia omului întrebător şi căutător este determinată de relaţiile cu divinitatea, cosmosul, semenii şi sine”, ceea ce înseamnă “o viziune teocentrică, cosmocentrică, sociocentrică şi antropocentrică”. Fireşte că între cele patru tipuri de relaţii, rolul primordial – după cum ne asigură gânditorul – revine teocentrismului, întrucât el “ne leagă de lumea realului”, pe când celelalte trei oferă doar “o viziune de nicăieri spre nicăieri”. Cum “omul se complace estetic în jocul absurd al existenţei, care îl depărtează de obiectul real al cunoaşterii”, iată de ce viaţa omului întrebător şi căutător devine “o permanentă <>, care se termină în moarte”. >>>

Reclame

Vavila Popovici: Recunoştinţa – ,,Miezul dragostei”

Vavila Popovici„Recunoștința este miezul dragostei față de cei care ne iubesc,
a dragostei față de semenii noștri, de la care ne vin multe ocrotiri,
și binefaceri nespus de plăcute.” – Silvio Pellico

Recunoştinţa este un sentiment de mulţumire însoțit de bucurie, ca răspuns la primirea unui dar. Este o manifestare a curățeniei și nobleței sufletului omenesc care încununează multe virtuți. Având un conținut spiritual creștin, o găsim prezentă în ideea de mulțumire pe care fiecare dintre noi o cunoaște din rugăciunile zilnice. Tradusă din textul latinesc – grația, redă gratitudinea omului pentru binefacerile pe care le conștientizează. Existența recunoştinţei ca sentiment, ca atribut moral, demonstrează că lumea poate avea un sens pozitiv, că pot fi îmbunătățite relațiilor dintre oameni.
Cel stăpânit de acest sentiment se exprimă funcție de fondul lui psihologic, de nivelul de conştiinţă, de religiozitatea avută în suflet. De fapt, omul alege între bine și rău, între a recunoaște și a fi mulțumit de ceea ce primește sau de a se opune prin respingerea darului primit, a se crede neîndreptățit sau a constata că totul îi provoacă repulsie, revoltă, starea putându-i duce pașii la găsirea rușinoasei porți a trădării, despre care nuvelista italiană Elza Morante spunea: „Cea mai mare ticăloșie este trădarea. Dacă însă cel trădat este propriul tău părinte, propriul tău superior, ori un prieten, atunci se ajunge la josnicia cea mai demnă de dispreț”. >>>

Gh. A. M. Ciobanu – „Fii cuminte….Univers”!

Gh.A.M.CiobanuSă ne întoarcem, puţin, la „ab…essere condita”.  Şi a fost Ziua…”Zero”. Înainte de Geneză. „Nu e nimic şi totuşi e”…  Şi Demiurgul porni „la treabă”, apelând la imperativul: „Să fie”!

Şi au fost Şase. Prima „sixtină” din lume. Şase zile grele, de proporţii. Aşa s-a constituit, Universul. Un infinit, cu „început”, dar pentru Demiurg, aceasta nu e o „problemă”. Pe primul plan, Creaţia. De-acum, „a fi”, devine „este” şi „va fi”. N-a fost uşor. E cazul de-o odihnă.

          Ziua de „mâine”, un repaus. „Să fie de odihnă”. Şi Demiurgul se retrage într-un „colţ”, doar un uşor „nimic”. „Vai, bine c-am făcut-o şi pe asta… Odihnă, bine te-am găsit”… Dar, vai, odihnă e aceasta? Imensul Univers, ca la-nceput. Erupţii, prăbuşiri, catastrofe, deplasări cu viteze nebune, ciocniri… Nicăieri vreun colţ mai liniştit. Cu infinitul spaţial, nu e de glumă. Nu-i loc pentru repaus. Şi-atunci, ce-i de făcut? „Eppur si muove”, numai? Iar, Creatorul deşi e zi de odihnă, din nou „la treabă”. Iar, alt „Să fie”! Şi ce a fost? O strictă ordonare. Nimic nu a rămas „de capul său”. Doi câte doi, pereche cu pereche, dar fiecare, inversul la celălalt. Spate la spate. La ceva dat; un „antidat”. La fiecare „a fi”, câte un „anti-fi”. „Să fie, peste tot, în Univers, Antinism”. Şi, ca un rezultat triadic, oricare duo duce, cum se cere, la un echilibru, o liniştire pe moment, la cuminţire. „Mi-e sete de repaus”… >>>

Emilia Ţuţuianu – Cu plecăciune în faţa Maestrului, La mulţi ani domnule Ciobanu!

         Un romaşcan de talie planetară ne este domnul Gh. A. M. Ciobanu, un spirit viu şi efervescent la cei optzeci şi opt de ani, care îi împlineşte acum, căruia îi dorim încă mulţi ani de acum încolo pentru a ne îmbogăţi cu spiritul Domniei Sale.

        Jovial şi zâmbitor, un partener distins şi destins, căruia conversaţia şi jocul minţii îi sunt prime şi inegalabile pasiuni şi plăceri. Cuvintele rostuite şi glăsuite de Domnia Sa ne poartă în universul creaţiei minţii umane, cu o inegalabilă putere de  făptuire şi o imaginaţie debordantă. Amintiri cu rost, întâmplări la care a fost părtaş, cu oameni pe măsura staturii >>>

Emilia Ţuţuianu: recenzii editoriale – O poetă romaşcană, Cecilia Bănică Pal

Cecilia Bănică-PalFiind o îndrăgostită fără leac de limba şi literatura română, de poporul român, de locul unde s-a născut, de locul unde trăieşte în prezent, poeta Cecilia Bănică Pal a încredinţat tiparului, în anul 2004 primul său volum de poezie: Nelinişti fireşti, ce dezvăluie gânduri şi sentimente în imagini artistice danteşti de o candoare deosebită.

În anul 2007 poeta s-a  aşezat din nou la masa de scris, cu speranţa inepuizabilă de a scrie în graiul mioritic al cuvintelor pentru toţi cei care iubesc poezia. Aşa a luat fiinţă volumul Sentimente metalizate, volum de un lirism aparte ce vibrează gingaş şi feminin în faţa trăirilor umane.

Versul său de  o realitate reală şi virtuală  aduce  un univers aparte în lumea poeziei româneşti.

Citind cu atenţie poemele  sale înţelegi că ele sunt născute din suferinţă, disperare, iubire şi credinţă. Suflet nobil şi înţelept poeta scrie poezia cea mai curată şi dragă vieţii: cea venită din suflet… aducătoare de lumina Adevărului. >>>

Constantin Enianu – Armonie şi singurătate: Leonardo Da Vinci

180px-Leonardo_-_St._Anne_cartoonAsemenea unui alchimist, Leonardo da Vinci a slujit arta, ştiinţa, ocultismul, gastronomi igiena, într-o continuă căutare de răspunsuri. Numele lui reprezintă un simbol al acelor vremuri, poate cea mai marcantă din istoria civilizaţiei: Renaşterea. Mereu în atenţia Bisericii, Leonardo a încercat să dezvăluie sensul magic al vieţii. De aceea a fost mai mult decât un artist. El a dorit să desluşească mecanismul vieţii şi să înfrunte moartea, prin mijloace care erau intrinseci algoritmului său logic-existenţial, nu canoanelor impuse de necesari “şireţi ai gândirii“. De aceea Leonardo a fost acuzat de erezie, ocultism şi alchimie, acuzaţii pe care el le-a respins întotdeauna. E normal că nu era uşor, pentru cineva care a trăit în perioada şi locul acela, să evite asemenea acuzaţii, mai ales că e posibil să fi fost eretic, ocultist şi alchimist. În acest articol încercăm să decelăm lumea esoterică a acestui Homo Universalis, din perspectiva alchimiei şi proporţiei perfecte, care constituie fundamentul întregii sale cercetări. >>>

Ioan Miclău: Geniu daco-roman

Dupa mii de ani de plangeri Demiurgul se indura,
Pe Zamolxe il trimite dandu-i strasnica masura:
“Dupa raza de lumina sa te tii si-apoi sa faci,
Dela Pont pana-n Apus semn de vatra pentru Daci,
Dar intai sa ridici Marea din stravechea ei albie,
Sa le faci din fund de Mare roditoarea lor campie!” >>>

Colinde cu lei

Interzise şi etichetate, sistematic, până în decembrie 1989, ca mistice, colindele au apărut parcă mai pline de vitalitate, de prospeţime, cu mesajul lor creştin nediminuat, fiindcă ele, spunea C. Brăiloiu, „reprezintă, în ansamblu, o adevărată Biblie a imaginaţiei populare, o Biblie plină însă de ecouri păgâne”, cu textele lor arhaice şi cu muzica lor amintind de aceea a colindelor apusene, cum spunea tot Brăiloiu, cum toate secţiunile lor – protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul şi fata – iubiţi şi peţitori, despre curtea feudală, edificatoare şi moralizatoare, biblice şi apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec. Cât deînrădăcinate sunt în memoria populară stau mărturie şi ample colecţii apărute după 1990: Dan Octavian Cepraga, Graiurile Domnului. Colinda creştină tradiţională (1995), Traian Herseni, Colinde şi obiceiuri deCrăciun. Cetele de feciori din Tara Oltului (Făgăraş) (1997), Ioan Bocşa, coordonator, 1484 colinde cu text şi melodie (I-II, 1999), Iosif Herţea, Colinde româneşti, antologie şi tipologie muzicală (2004), Nicolae Băieşu, Sărbători domneşti închinate Maicii Domnului şi Mântuitorului (Chişinău, 2004), Macarie Marius-Dan Drăgoi, Colinde de pe Valea Tibleşului, cu 498 de poziţii (2006). >>>

Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „În copilărie, pomul de Crăciun era pentru mine sacru”

Zoe.Dumitrescu.Busulenga.foto.mihai-tapliga-agerpres-În numărul 37/2008, România literară a publicat, cu generozitate, a doua parte a unui interviu cu doamna academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, realizat în toamna lui 2005. Cea care avea să devină Maica Benedicta fusese de acord cu înregistrarea pe bandă a povestirii autobiografice. Din păcate, nu am ajuns să imprimăm decât o scurtă parte a bogatelor amintiri, presărate cu configurări de portrete care mai de care mai interesante şi mai vii. Memoria ei fabuloasă recompunea atmosfera timpului interbelic în care s-a format, începând cu momentele luminoase, calde, pline de haz ale copilăriei. În 2006, Zoe Dumitrescu-Buşulenga-Benedicta avea să treacă în veşnicie. Regretul imens pentru pierderea irevocabilă a mărturiei unei vieţi întru totul alese – cea a doamnei academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga-Benedicta – ne va urmări întotdeauna. Nimeni, niciodată, nu va mai putea evoca, prin detalii atâtde revelatoare, printr-un farmec deosebit al povestirii, un parcurs biografic şi spiritual unic. >>>

Culori şi forme întrepătrunse

Universul stilistic al picturii este nelimitat şi diversificat depăşind fruntariile imaginaţiei. Istoria artei ca domeniu al cercetării şi cunoaşterii cuprinde prin strădania istoricilor şi criticilor ariile stilistice şi conceptuale ale epocilor şi perioadelor ce se succed în pas cu timpul. Artişti şi opere cunoscute şi etalate la vedere reprezintă nucleele în jurul cărora se decelează principiile estetice şi regulile ce definesc stilul. Cu toate acestea, opere remarcabile şi artişti importanţi, nu odată, trec prin timp neobservate şi neînţelese de contemporanii lor. Acele opere sunt descoperite mai tîrziu de generaţiile ce le urmează. Descoperirea creaţiilor unor pictori peste care timpul a trecut neobservat, reprezintă momentele înălţătoare ale unor revelaţii. Nu odată ele înseamnă originile care premerg >>>

Constantin Enianu – Eluţiuni reflexive

Eluţia 1
Pitagora
Iubesc corpul iar sufletul urcă
Prin el de la Unul spre Mulţi.
De aceea împletirea lor descurcă
Binele sub legi de culţi.
Aedul
Din Unul Mulţi se nasc,
Apoi vin la-ntâiul şi-l pasc… >>>

Constantin Virgil Gheorghiu – Orele culturii române

Personalitate de anvergură mondială, preotul şi scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu este, din păcate, şi azi, mai puţin cunoscut în ţara sa natală, pe care a iubit-o cu devotament şi sinceritate. Deşi celebrul său roman, Ora 25, a fost ecranizat la Hollywood, în 1961, cu Antony Quinn şi Virna Lisi în rolurile principale, iar prin demersurile acad. Eugen Simion, în mandatul său de preşedinte al Academiei Române, soţia scriitorului, avocat Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat, la 11 iulie 1994, înaltului for ştiinţific academic, în conformitate cu dorinţa soţului său decedat, întreaga operă literară „fără nici o excepţie” (cărţi, documente, corespondenţă, manuscrise etc.) [1], istoricii şi criticii literari, teologii continuă să rămână descoperiţi faţă de el. >>>

Emilia Tuţuianu distinsă cu Marele premiu la Secţiunea Proză – Concursul Naţional de Poezie „Dor de dor” Ipoteşti 2012

Manifestări dedicate comemorării poetului Mihai Eminescu la Ipoteşti, judeţul Botoşani.

Poetul naţional Mihai Eminescu este comemorat în localitatea lui natală, la Ipoteşti, în judeţul Botoşani, în cadrul „Zilelor Eminescu”. În cursul dimineţii a fost oficiată o slujbă de pomenire, în capela familiei Eminovici.

Deschiderea oficială a manifestărilor a avut loc în Amfiteatrul „Laurenţiu Ulici” din cadrul Memorialului Ipoteşti, împreună cu decernarea premiului pentru traducere şi promovare a operei eminesciene în străinătate. Pe parcursul zilei se vor acorda şi alte premii şi vor avea loc vernisaje de expoziţii. >>>

Geo Galetaru – Ion Căliman sau poezia ca act jubilativ al fiinţei

Dacă poezia continuă să-şi spună răspicat cuvântul, într-un timp al sarcasmelor dizolutive sau al scepticismelor centrifuge, acest lucru se datorează (şi) unor poeţi ca Ion Căliman. Fidel unor proiecţii subiective asupra rostului poeziei (acela de a capta adevărul interior şi de a-l elibera într-o formă particulară), Ion Căliman amorsează  în poemele sale un mozaic de stări latente, apte să contureze o geografie efectivă pregnantă şi coerentă. Atent la structurile şi ritmurile unei existenţe consumate dincolo de bisturiul percepţiei comune, în retortele unei interiorităţi adesea convulsive, poetul îşi sublimează sentimentele şi experienţele, transpunându-le  într-o dicţiune calmă şi învăluitoare şi adiţională în spaţiul poemului imagini vibrantile, încărcate de fiorul unei solarităţi caste şi integratoare. Fluxul >>>

De prin State adunate

 

Cartea „De prin State adunate”, reprezintă  exprimarea liberă a celor mai profunde gânduri, reflecţii  şi opinii ale autorului Viorel VINTILĂ, lucrare care este o introducere în universul intern magic şi spiritual al scriitorului român din Diaspora.

Succesul primei cărți, Românaş la San Francisco, a realizat trecerea către editarea unei alte cărţi, De prin State adunate, ca şi continuitate în invitaţia de a ne păstra mintea limpede, să ne deschidem inima şi să observăm normalitatea, democrația, altruismul, succesul şi nobleţea oamenilor de valoare,dar şi libertatea – în sensul său cel mai pur –  , oriunde ne-am afla. >>>

Nicolae Steinhardt (1912-2012). Varianta inedită a „Jurnalului fericirii”: manuscrisul de la Rohia

Cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom va edita o varianta inedita a Jurnalului fericirii dupa manuscrisul aflat la Manastirea Sfanta Ana, Rohia. Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sunt realizate de George Ardeleanu. >>>

28 iunie 1940- Consecință a Pactului Molotov-Ribbentrop: URSS declara razboi României!

28 iunie 1940. „Timpul”, „Universul” si celelalte mari cotidiane ale vremii care apareau la Bucuresti, ca si in restul tarii, aveau prima lor pagina in chenar de doliu. Urma sa se produca primul mare rapt teritorial al acelui an de cumpana – ocuparea prin forta a Basarabiei si a nordului Bucovinei, de catre Uniunea Sovietica, in urma unui ultimatum deosebit de insolent. Imperiul sovietic cerea guvernului roman sa-i fie cedate Basarabia si nordul Bucovinei (in fapt, acestor teritorii li se va adauga si Tinutul Herta). Alternativa nu era explicit formulata in ultimatum, dar era suficient de transparenta: URSS declara razboi Romaniei!  >>>

Ionuţ Caragea- biografie

Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este poet, prozator de ficţiune, critic, editor, autor de aforisme şi promotor cultural.

Afilieri: Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi. (din 2009), Cofondator şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec. (din 2008), Membru de Onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ.(din 2011). >>>

George Roca- Un poet ca un văzduh luminos

Am citit de câteva ori cartea de poezie a domnului George Roca, „Evadare din spaţiul virtual” (Florilegiu de poezie), apăruta la editura Anamarol, în anul 2009, pentru că poezia d-lui George Roca îmi făcea bine, fiinţa mea pentru care poezia a fost dintotdeauna elixirul şi respiraţia lui Dumnezeu, avea nevoie de o astfel de poezie. Poezia domnului Roca este o poezie luminoasă, odihnitoarea, aş putea să spun psihoterapeutică… Este o poezie de care, într-o lume bolnavă, aşa cum >>>

“Copila cu suflet de floare de mai” – Janice Curpaş

Când rostim cuvântul “copil”, fiecare dintre noi – bunici, părinţi sau copii la rândul nostru – simţim fiorul acela unic care ne pătrunde fiinţa ori de câte ori suntem tentaţi să ne spunem în gând: ”rămâi ca un copil!” Această sintagmă s-a întipărit profund în registrele universului meu interior cu ocazia participării, în urmă cu patru ani, la un curs susţinut de către un renumit doctor american: „atunci când dorim să ne detaşăm de absolut toate problemele >>>

Lucian Blaga- in memoriam

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu, >>>

Viorica Hagianu- versuri

                               Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii >>>

Leac pentru minte şi suflet în ajun de Izvorul Tămăduirii, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui

Ben Todică şi Valentina Teclici “la o sărbătoare a gândului“

Gelu Bichinet, Laurentiu Chiriac, Dan Ravaru

Joi, 19 aprilie, 2012, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui a avut loc lansarea cărţilor „În două lumi” de Ben Todică, Australia şi „Gioconda nimănui” de Valentina Teclici, Noua Zeelanda, doi vasluieni plecati de pe meleagurile mioritice.  Vremea bacoviană nu i-a împiedicat pe iubitorii de cultură şi literatură  să participe la o acţiune extrem de interesant[, o transmisie triplex Vaslui (România), Melbourne (Australia), Napier (Noua Zeelanda). Cu toate cã protagonistii nu au fost prezenti în carne si oase, ambii aflându-se la mii de kilometri depãrtare în tãrile adoptive, Ben Todicã în Australia si Valentina Teclici în Noua Zeelandã, >>>