Ada D. Cruceanu – Un strigăt de durere şi alarmă

b_300_472_16777215_0___images_stories_cronica_cronica-literara_I-M-Almajan-Amintiri-despre-tarani„Străinul cu faţa lată, urcat în scrînciobul puternicilor zilei, a pus drujbele pe pădurile Almăjului. Sub fierul necruţător, cad gemînd, ca nişte ostaşi bătrîni ce au apărat satele, de turci, de nemţi, de ruşi. Cad seceraţi de mîna lacomă a veneticului, stejarii, fagii, ulmii, fala pădurii. În vaierul lor, plîng strămoşii şi se frînge un neam.” (Ion Marin Almăjan)
Pentru mulţi dintre cititori, apariţia unui volum de versuri sub semnătura lui Ion Marin Almăjan„Amintiri despre ţărani”, poeme, Editura David Press&Hestia, Timişoara, 2011, volum pentru care autorul a fost distins cu Premiul pentru Poezie al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor, pe anul 2011 – a fost şi rămîne o surpriză. Pentru că, bine poziţionat pe harta literelor româneşti, Ion Marin Almăjan este, prin definiţie aproape, un prozator de forţă, remarcat ca atare încă de la debut. „Comparînd cartea aceasta… chiar şi cu calitatea ultimelor volume de debut apărute, trag o singură concluzie posibilă, şi anume că maturitatea stilistică şi de gîndire a tînărul prozator timişorean va impune în întreg contextul nostru literar actual un nume » – nota Sânziana Pop pe coperta a patra a volumului de debut al scriitorului, « Sînt dator cu o durere », Editura Eminescu, 1970”. >>>

Reclame

Emilia Ţuţuianu – Cu plecăciune în faţa Maestrului, La mulţi ani domnule Ciobanu!

         Un romaşcan de talie planetară ne este domnul Gh. A. M. Ciobanu, un spirit viu şi efervescent la cei optzeci şi opt de ani, care îi împlineşte acum, căruia îi dorim încă mulţi ani de acum încolo pentru a ne îmbogăţi cu spiritul Domniei Sale.

        Jovial şi zâmbitor, un partener distins şi destins, căruia conversaţia şi jocul minţii îi sunt prime şi inegalabile pasiuni şi plăceri. Cuvintele rostuite şi glăsuite de Domnia Sa ne poartă în universul creaţiei minţii umane, cu o inegalabilă putere de  făptuire şi o imaginaţie debordantă. Amintiri cu rost, întâmplări la care a fost părtaş, cu oameni pe măsura staturii >>>

A început Campania Arboraţi Tricolorul Românesc

asdScandalul diplomatic din jurul steagului Ţinutului Secuiesc a răscolit sentimente şi amintiri dureroase în rândul românilor ardeleni, dar nu numai. Arborarea unui drapel străin pe o instituţie a statului, că e vorba de steagul autonomiştilor secui sau chiar de cel al UE, este un afront pentru orice naţiune suverană. În acest sens îi îndemnăm pe toţi edilii şi pe toţi românii să afişeze la vedere drapelul românesc. Sa arătăm tuturor că am scăpat de orice complexe de inferioritate şi că începem să ne ridicăm în picioare, să fim mândri de moştenirea noastră culturală, să fim mândri că suntem români. >>>

Eminescu: ‘tu-i neamul nevoii!

Eminescu ”Asta-i unica înjurătură pe care am deprins-o de la tatăl meu”

Se împlinesc 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Viaţa sa fiind cunoscută datorită celor câteva cărţi esenţiale despre el, publicăm câteva amintiri despre Eminescu, omul, mai puţin cunoscute. Ele sunt oarecum inedite deoarece au avut o circulaţie mai restrânsă. Este vorba de evocarea poetului de către un prieten al său, fost coleg, Teodor V. Ştefanelli, în cartea “Amintiri despre Eminescu”, apărută în anul 1914 şi reeditată de Editura Junimea în 1983.  Ştefanelli a fost coleg de liceu cu Eminescu la Cernăuţi, între 1860 şi 1863, şi l-a reîntâlnit în 1869, la Universitatea din Viena. Ştefanelli a trăit între 1849 şi 1920 şi a fost membru al Academiei Române.

Era, scrie Ştefanelli, un om cu puţine pretenţii: “Traiul lui Eminescu era cât se poate de simplu. Nu am cunoscut un om cu mai puţine pretenţii ca dânsul. Când avea bani mânca bine, iar când paralele erau pe sfârşite, se mulţumea cu puţin, fără ca să putem presupune că cauza acestei fragilităţi ar fi lipsa de bani. Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar în schimb lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. >>>

dr. Mihai Lucan – Romaşcani cu care ne mândrim

lucan1Medic romaşcan citat de un laureat al Premiului Nobel: ,,Când mă gândesc la Roman mi-aduc aminte de oameni”.

Mărturisirea de suflet este făcută de profesorul universitar doctor Mihai Lucan, specialist de renume mondial în urologie. Savantul american Alvin Roth, răsplătit cu premiul Nobel pentru economie în 2012, a folosit în lucrarea sa despre alocarea stabilă studii ale reputatului medic romașcan Mihai Lucan. Profesorul Lucan a practicat alocarea stabilă la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj încă din 2001, fără să știe de existența acestei teorii.  >>>

Școala Vasile Alecsandri din Roman: 180 de ani de existență – „La mulți ani !”

Școala Vasile Alecsandri aniversează 180 de ani de la înființare. Foști profesori și elevi se vor reuni vineri într-o reuniune de suflet intitulată “Arc peste timp”. Printre foștii absolvenți ai școlii se numără primarul orașului, Laurențiu Dan Leoreanu, și inspectorul școlar general, Viorel Stan.

Școala Vasile Alecsandri, cea mai veche școală din oraș, îmbracă, vineri, haine de sărbătoare, cu prilejul aniversării a 180 de ani de cînd clopoțelul a sunat pentru prima dată în localul care se numea, atunci, Școala primară. Cu acest prilej, foști și actuali profesori și elevi ai școlii se vor revedea într-o reuniune de suflet, în cadrul căreia vor depăna amintiri și vor face planuri pentru școala care a fost întotdeauna școala “numărul 1″ a orașului. La întîlnire vor participa primarul Romanului, profesorul Laurențiu Dan Leoreanu, și inspectorul școlar general Viorel Stan, foști elevi ai școlii. >>>

Interviu cu actorul Dorel Vișan

Care sunt valorile perene pe care le amintiti in interviuri, in ultima vreme?

Sunt acelea care s-au acumulat in timpul vietii si activitatii unui neam si care ii intretin identitatea. Sunt valori culturale sau valori pe linie materiala. Si valori pe linie de vitejie, care tin de felul cum un neam stie sa isi apere limba, familia, cetateanul.  >>>

Emilia Ţuţuianu: Agapia – Lumina din adânc

Sanctuar al iubirii…Locul care te ridică în spaţiile cele mai înalte ale fiinţei tale, înlăturând zgura ce împiedică zborul spre iubire. Agapia trage o perdea impenetrabilă peste fiinţa noastră, care se răzvrăteşte dar şi se supune timpului în egală măsură.Înconjurată de păduri seculare, cu munţi bătrâni şi singuratici, Agapia mărturiseşte un sentiment mai cuprinzător al timpului. Trăirile sufleteşti se distilează în bogăţia sacră a efluviilor ce se revarsă asupra naturii înconjurătoare.

O, cum mai strigă, în cugetul omului, natura aici…! Ce tainic se simt legăturile între toate cele create de Dumnezeu, cum se răspândeşte în jur, plecând din fiinţa ei, acea linişte adâncă, cu iz de împăcare şi de iubire a toată lumea! >>>

Virgil Nemoianu- Episoade cu Mihai Șora

La vîrsta mea probabil n-ar trebui să mă mir că rămîn tot mai singur, că-mi dispar prietenii de o viată cu îngrijorătoare viteză. Iată, în numai ultimele săptămîni i-am pierdut pe „Toncu” si pe „Mopete” (M.H. Simionescu si M. Ivănescu). Chiar si de cei în viată am sau păstrez amintiri răzlete, uneori inexacte, alteori irelevante. Cu toate acestea, cîte si cum sunt, ele tot merită să fie reproduse. Asa ar fi cele despre Mihai Sora, care anul acesta (2011) împlineste vîrsta impresionantă de 95 de ani. >>>

Ovidiu Drimba- Et in Italia ego

Am revenit în apartamentul familiei Drimba de pe str. Sperantei din Bucuresti cu o neliniste si o tristete covârsitoare, întrucât din locul acela binecuvântat în care Ovid si Adrienne ne desfãtaserã de nenumãrate ori cu coplesitoarea lor culturã si cu modelul unei vieti de cuplu de o neprihãnitã armonie acum lipsea sotia. Si ea fusese cariatida vietii si operei vaste a profesorului de literaturã universalã de la Facultatea de Litere din Bucuresti. Câte generatii au beneficiat de cultura lui Ovidiu Drimba! Si ce personalitãti impuse apoi în viata stiintificã româneascã nu fuseserã modelate de profesorul acesta exemplar, care si-a >>>

Octavian CURPAŞ: Exilul românesc la mijloc de secol XX – „Paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite.

 CAPITOLUL II:Amintiri din pribegie –  Refugiat în Iugoslavia

Încă o zi se apropie de sfârşit. Soarele a  coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roşu şi albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viaţă sub ochii noştri. Prezentul dispare, alungat parcă de povestirile prietenului meu, despre oameni şi întâmplări din vremuri de altădată…   >>>

Viorica Hagianu- versuri

                               Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu- versuri

Când privesc ce las în urmă…

(o poezie de meditaţie cu o idee vechitestamentară)

Cu dedicaţie specială, mamei… >>>

ÎPS Părinte IOACHIM BĂCĂUANUL- La mulți ani!

IPS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, doctor în teologie, scriitor,publicist

 Ioachim Giosanu s-a născut la 29 martie 1954, în comuna Stăniţa (judeţul Neamţ), din părinţi creştini ai Bisericii Ortodoxe, Neculai şi Anica Giosanu. Este cel de-al treilea copil din cei opt (patru băieţi şi patru fete).

                                                    *

„M-am născut la 29 martie 1954, la Stăniţa, judeţul Neamţ, un sat de ortodocşi, aflat în apropierea oraşului Roman. Sunt al treilea copil din cei opt ai părinţilor Anica şi Nicolae Giosanu. Din botez am purtat numele de Ilie. Eram într-o familie cu mulţi călugări, o familie despre care poţi afirma liniştit că are o vocaţie spre monahism. Mulţi din cei proveniţi din familia mea au renunţat la această lume şi s-au dedicat trup şi suflet lui Dumnezeu. Şi aş putea aminti aici pe părintele arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, autorul a numeroase cărţi de cultură teologică, Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Varatec, Acachia Căuş, stareţa mănăstirii Războieni.”

>>>

Anni Lorei- Visele Doamnei Pachet

poetă, Germania

VISELE DOAMNEI PACHET nr. 74/ un vis cu cheie….

sunt tot la incubatorul de oameni

încetul dinspre coajă şi gălbenuşul cuvintelor >>>

Cristiana Bortaș – Doris Mironescu il relanseaza pe Max Blecher

Doris Mironescu este, deocamdată, asistent universitar la Catedra de limba română a Universitații „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, critic literar, eseist, traducător, autor al unei lucrări de doctorat ce are ca temă viata și opera marelui scriitor Marcel Blecher, admirat și apreciat in toata lumea, dar mai puțin cunoscut la el acasă,la Roman. >>>

Vasile şi Eugen Menzel – Hoţii de inimi

Fratii Menzel, artişti

                         Erau născuţi în zodia iubirii / necunoscută dar înscrisă-n cer / având nărav de hoţi de inimi / cu-amprente tipărite-n cazier.  / Şi pedepsiţi, detenţie făcut-au,  / a fost al celor păgubiţi blestem,  / în închisoarea fericirii / doi” hoţi” şi fraţi,  aproape gemeni,  /gem. Geamătul lor a fost un cântec / pe două voci şi îndrăgit de fani.  / Bărbaţi,  femei ce-aveau copii în pântec,  / l-au îngânat de zeci şi zeci de ani.  / Şi ajutaţi de glasul celor dragi,  / parcă născuţi,  anume, dintr-un mit, /având tăria lemnelor de fagi, /”hoţii”de inimi au supravieţuit. /. >>>

Elisabeta Bostan – aniversare

regizor, scenarist film

Nascută pe 1 martie 1931 in localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, Elisabeta s-a arătat încă din liceu pasionată de punerea în scenă a pieselor de teatru clasice româneşti. A debutat în 1958 cu două scurtmetraje documentare etnografice: Trei jocuri româneşti şi Dansul Cloşca cu puii de Aur; de-a lungul carierei s-a dedicat in >>>