Mariana Cristescu – Ziua Limbii Române, La Târgu-Mureş

31-august-ziua-limbii-romaneSâmbătă, 31 august 2013, conformându-ne nu numai inimilor, ci şi frumoasei Legi promulgate în luna februarie a acestui an, cu privire la instituirea Zilei Limbii Române, un grup – destul de restrâns, din păcate – de entuziaşti, iubitori de Neam şi Ţară, ne-am adunat la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Târgu-Mureş, pentru a pune în operă proiectul iniţiat împreună cu Nicolae Băciuţ şi coordonat de directorul Direcţiei de Cultură, atât spiritual, cât şi (mai ales!) material, aportul instituţiilor abilitate şi obligate prin noua lege să se implice fiind cu desăvârşire nul. E adevărat, Parlamentul nu s-a gândit să fixeze Ziua Limbii în campanie electorală! Să fi văzut atunci cum s-ar fi adunat „patrioţii”, călcându-se pe bombeuri! Nu-i nimic, campanii au fost, şi-or să mai fie! Ştiţi şi dumneavoastră, … urna alege! Om trăi şi om vedea! Sănătoşi o să fim, deoarece, deşi fonduri au existat doar pentru gulaşul altor manifestări cu pretenţii culturale, noi pledăm >>>

„Limba română este patria mea”

600px-flag_of_romania-svg

Eu nu mă spăl de poporul meu !
Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el şi
apără-l!
El este al tău
cu blândeţea lui de miel
şi cu răbdarea lui de taur
cu omenia lui
de floare de zăpadă
ce se vede pe geam, Doamne,
pe fereastră şi pe libertate!
Doamne! >>>

Teo Cabel – ,,Templu Ruinat” de Tatiana Dabija

Templu ruinat copertaÎn lirica poetei din Chișinău s-a prins un altoi din copacul viguros al poeziei lui L. Blaga. Mai este unul, păunescian, (Recviem și Monolog Imaginar) dar nu mi s-a părut așa bine prins în fondul poetic, ci doar în forma poeziei. Nuanța meditativă reușește de cele mai multe ori să ocolească filosoficul și să rămână în voalul… liricului.
Cotidianul năvălește în lumea autoarei, dar aceasta nu capitulează. Sub presiunea acestuia îi despică brațul dominator în altele mai puțin dure, mai docile, mai sensibile. Undeva în fundal se aude ca o cascadă inima înconjurată de un curcubeu de sentimente și contraste.
Templu are o salbă de încăperi, fiecare cu farmecul său. La lumini de Scânteie,
Absurdități se desprind în Cercul închis de Cuvinte pe Valea Deșertului.
Raza se lovește ca o pasăre prinsă între oglinzi de Zăpăcire, când Iarna întrebărilor nu îngheață Vântul clar al umbrei.
Aripi frânte , da, pe Așteptări ruginite; un Destin demolat este revitalizat de un Vals în Primăvară. Muguri uscați? Bineînțeles, Dezacord constrâns. Gustul de gutui, cu puf amărui este un voal pentru dragoste. Ții minte!? O, câte minți au încercat să spună…dar, ca eclesiastul, Iluzii. >>>

Ioan Miclău – Lupta mea cu imaginaţia proprie!

Ioan_MiclauImediat după colţul realităţii, apare infinitatea imaginaţiei care ne duce prin lumile ei infinite dar niciodată imposibile. Intrarea mea în lumea poeziei, de exemplu, îmi este şi azi o enigmă. Mă lupt să-i găsesc rădăcina, chemarea! Mă izbeau de multe ori pretenţiile de tot felul ridicate de cei cu şcoli si studii, de cei ce ştiau deseori merge(vorbi) pe trei cărări, sau cum se mai zice modern, a şti să calce pe cele patru puncte cardinale, dintr-o dată!
Când am trecut pragul Universităţi, am crezut că am găsit şi eu izvorul lumii! Da de unde!
Dimpotrivă, ceva neânţeles mă atrăgea înspre frumuseţea artelor libere, într-o libertate deplină a imaginaţiei mele proprii. Îmi plăcea pictura, muzica,, sportul, si…cartea, incă din copilărie. Alergam în imaginaţia mea, oprindu-mă pe la felurite arte si genuri ale acestora!
A le visa pe toate, înţelegeam, a fi un amalgam adunat în imaginaţie, care deschidea o luptă
din care puteai ieşi şi un rătăcit, cu vise deşarte, rupt în toate părţile neadunând nici un întreg. Dar, presimţeam în mintea mea, încă tânără, că, o legătură între viaţa reală de zi cu zi, şi cea a imaginarului în care ne zbatem, să fie o mai vie atracţie/legătură naturală, decât neapărat albirea mea alergând după diplome de tot felul, doar, doar, am să prind secretul vieţii! >>>

Dumitru Rareş – Scrisoare pentru cel pe care sigur îl voi (re)întâlni

Romania mareMotto:
Din Țara mamă eu vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
(Parafrază după Grigore Vieru)

Prieten drag,

Astăzi, 27 martie 2013, în România, dar și în Chișinău, s-a sărbătorit împlinirea a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara Mamă.
Cu acest prilej, împreună cu un coleg, am făcut o prezentare a evenimentului în liceul nostru din Brașov. În privirile colegilor mei și ale celorlalți invitați am simțit o dorință vie de cunoaștere și am realizat că te-ar bucura foarte mult să auzi această veste, să afli că mi-am ținut promisiunea făcută în urma vizitei tale – aceea de a aduce povestea Basarabiei, pentru prima oară, în Sala Festivă a prestigiosului nostru colegiu.
Căldura pe care am simțit-o în sala arhiplină e încurajatoare. A fost ca și cum aș fi sădit un vis în conștiința unor oameni. >>>

„Pământul care doare”…

Coperta PAMANTUL JPG

 Integrată propriei naţiuni, libertatea unui om se opreşte acolo unde se opreşte libertatea poporului său. Conştiinţa naţională, devenită în ultimele două secole o adevărată religie a modernităţii, a creat în rândul oamenilor o mistică a iubirii şi sacrificiului pentru patrie, pentru propria naţiune. Victoriile sau înfrângerile patriei sunt bucuriile şi dramele noastre. Trăim într-o identificare aproape perfectă cu idealurile patriei, cu istoria ca reprezentare, ca participantă la construcţia naţiunii.

Cu asemenea sentimente am încheiat lectura cărţii Marianei Cristescu, „Pământul care doare – Cealaltă Românie”, apărută recent la Editura Nico. „Pământul care doare” este o carte despre teritoriile care azi nu mai aparţin statului român, care s-au pierdut la sfârşitul perioadei interbelice, Basarabia,  nordul Bucovinei  şi  Cadrilaterul, cedate fără ca România >>>

Petruş Andrei – Eminescianismul lui Grigore Vieru

Prin eminescianism înţelegem ,,Moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, care, prin repunerea întrebărilor fundamentale ale existenţei şi prin răspunsurile originale, prin simţul absolut al limbii şi al muzicalităţii poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.” (conform ,,DEXI”, Editura ,Arc-Gunivas”, Chişinău, 2007)
Într-o altă accepţie, eminescianism înseamnă ,,Mijloc de expresie artistică specific gândirii şi operei eminesciene; totalitatea particularităţilor stilistice care caracterizează opera lui Eminescu”(idem).
În cel mai important studiu al său intitulat ,,Eminescu şi poeziile lui” (1989) Titu Maiorescu făcea o afirmaţie care îşi menţine mereu valabilitatea, anume aceea că: ,,Tânăra generaţie se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu(… )Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti.” >>>

Grigore Vieru: “Câteva cuvinte din amintiri şi din tot timpul”

Grigore VieruFlamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt kilometri pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii ’70, un poem despre asta, care suna astfel: “Pe campul/cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi./Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./Dar tu inaintezi./Nu mai vine, mama, nimeni din urma/afara de painea ta/ invelita in stergar/si cerul din spate/eliberat de frunzele >>>

Întâmplări cu Grigore Vieru

„Cinci minute româneşti”

În 1990, ziua de 1 decembrie fusese declarată Sărbătoare Naţională a României. Primiserăm, împreună cu Grigore Vieru, invitaţii speciale la manifestările de la Alba-Iulia.
Aşa ne-am pornit la Alba-Iulia în ajun, cu Anatol Chiriac la volanul unei maşini, acesta fiind însoţit şi de buna noastră interpretă Silvia Chiriac. La vama românească vehiculul ne este oprit de un colonel, care se pare că ne aştepta anume pe noi:
– Domnul Vieru?, ne ia el la întrebări. Domnul Dabija? Domnul Chiriac? Urmaţi-mă…
Ne urcăm pe nişte scări la etaj, intrăm într-un birou cu perdelele trase la ferestre.
Colonelul ne invită să ne aşezăm. Vieru, vădit indispus, se aşeză pe un colţ de scaun.
– …suntem invitaţi de Guvernul României, la…, încearcă Vieru cu voce stinsă să-l îmblânzească pe colonelul sever. >>>

Unirea noastră cea de toate zilele

Basarabia-Pământ-RomânescIon Coja: „Idealul Unirii trebuie trecut în Constituţie!”

„Unirea în cuget şi simţiri a românilor de pretutindeni este mai importantă decât unirea politică!”

Domnule profesor Ion Coja, aţi primit din Basarabia un filmuleţ de câteva minute cu Iacov Golovcă, pătimaşul şi inimosul luptător pentru Unirea Basarabiei la Patrie. Iar celui care v-a trimis filmul, dlui Ilie Bratu, i-aţi trimis următorul comentariu:

E frumos ce spune bravul Iacob Golovcă. Dar cât este de realizabil acum? La 1918 a fost un concurs de imprejurari excepțional de favorabile! Nu mai putem spera să se repete! Și cu toate astea, marile puteri – SUA; Anglia, Franța, nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara!… De ce oare?!…
Condițiile de azi sunt net diferite! România nu are niciun aliat care să o susțină! Lucrul cel mai important de făcut este să se pună capăt rusificării! Să se întoarcă Basarabia la o viață românească! Să întărim conștiința românească pe ambele maluri ale Prutului! Să redobândim sudul Basarabiei! >>>

Întâmplări cu Grigore Vieru

001grigorevieru11000xDragoste şi ură  

N-a existat, cred, nicăieri în lume un alt poet care ar fi fost iubit atât de mult şi, totodată, care ar fi fost urât atât de mult.
Pentru ce a fost iubit Grigore Vieru?
Pentru talent, curaj, omenie, demnitate, consecvenţă, dârzenie, bunătate, credinţă, curăţenie, verticalitate…
Pentru ce a fost urât Grigore Vieru?!
Pentru talent, curaj, omenie, demnitate, consecvenţă, dârzenie, bunătate, credinţă, curăţenie, verticalitate…
Era iubit de către unii pentru acelaşi lucru pentru care alţii îl urau… Şi viceversa. >>>

Întâmplări cu Grigore Vieru

001grigorevieru11000xOchelarii lui Vieru

Când un grup de intelectuali basarabeni a fost invitat la Cotroceni, fostul preşedinte Ion Iliescu l-a aşezat pe Poet chiar lângă el, la o măsuţă pe care Vieru şi-a pus cartea cu autograf, pe care urma să i-o dea domnului Iliescu, pixul şi ochelarii.
La despărţire, autorul „Albinuţei” a luat o pereche de ochelari de pe masă, care s-au dovedit a fi ai preşedintelui României. Confuzia n-ar fi fost prea de tot, dacă ochelarii lui Vieru pe care-i lăsase pe masa lui Iliescu n-ar fi avut alte dioptrii. Şi – dacă imediat după întâlnirea noastră Iliescu nu urma să vorbească în Parlamentul României. >>>

Cel care a mutat pământul în cer, Grigore Vieru

Ziua de azi incepe cu “era”… poetul Grigore Vieru. ESTE… Grigore Vieru este un poet unic dotat, cu un soi de fragilitate asemanator cu cel al firului de iarba care i-a vulnerabilizat fiinta pana-n moarte. Memoria colectiva-l pastreaza ca pe un poet cu un cuget tare, dar “sangerand” pentru Basarabia. 

,,Era poetul Grigore Vieru, cunoscut şi necunoscut, ce purta sfinţenia fiinţei, a obârşiei, a casei, a locului şi cuprindea misterul fiinţei, obârşiei, casei, locului în metafora verdelui ce ne vede. În arbore, pasăre, iarbă, sămânţă, sare, dimineaţă, creangă de măr erau, mereu, şi ochii lui Dumnezeu, ca toate celelalte să caute dezbrăcarea de noapte. Astfel, cum scria Marin Sorescu, într-o prefaţă, Grigore Vieru umbla pe muchea muntelui din cuvinte, nepedepsit cu prăbuşit”. (Valentin Marica) >>>

Grigore Vieru, Arhanghelul Limbii Române!

  „Plec zilnic la câştig în minele de aur ale graiului meu”  (Grigore Vieru)

Orice am spune despre bădica Grig acum, la atât de recenta lui plecare, nu poate fi nici criticat, nici respins. Există, ce-i drept, o anume contagiune a acceptării şi toleranţei asupra discursurilor. Pentru că miza este însuşi Grigore Vieru! Că aceste discursuri sunt pornite din adevăr, simţire şi cunoaştere, sau, dimpotrivă, dintr-un oportunism bine exersat, contează mai puţin. Constatăm însă că la pomana mortului vin chiar asasinii acestuia! Constatăm, însă, că tolerăm nepermis de vinovat să vorbească despre sfinţenia acestui Apostol al Românităţii tocmai acei care l-au scuipat cu limba lor diavolească. Dintr-odată, tocmai ei se descoperă în opera lui, devin peste noapte exegeţi, conving că au fost împreună cu poetul chiar şi acolo unde poetul nu a fost vreodată. Am reluat, succint, o paralelă cu vieţile celor Mari de dinainte. Nicio diferenţă. Poate doar de stil şi verb. În vieţile lor, Eminescu, Haşdeu, Caragiale, Iorga, Coşbuc, Eliade, Goga, Blaga, Arghezi, Cioran, Ţuţea, Noica, Preda, Sorescu sau Nichita au fost maltrataţi de gunoierii cuvintelor beţive, reduşi >>>

„Punţile de lumină” ale cotidianului „Cuvântul liber”

IMG_3588În baza proiectului doamnei Mariana Cristescu, şefa secţiei de cultură a ziarului „Cuvântul liber”, ziua de vineri, 21 decembrie a.c., cu începere de la ora 17, a marcat debutul primei ediţii a Colocviilor „Cuvântul liber, organizată sub egida Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, a revistei „Vatra Veche” şi a ziarului „Cuvântul liber”, cu titlul generic şi profund sugestiv, „Punţi de lumină”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de conferinţe a Cinematografului „Arta”. O manifestare pentru minte, inimă, literatură şi muzică. Gazdă, moderator, scenarist şi regizor al evenimentului cultural a fost iniţiatorul proiectului, doamna Mariana Cristescu. Întâmplarea culturală din seara zilei a debutat cu intonarea Imnului de Stat al României, a Imnului ASTREI, rostirea unei rugăciuni de binecuvântare de către preacucernicul părinte Nicolae Gheorghe Şincan, după care, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt printre noi, de la acea dată de 21 decembrie 1989. >>>

Alex Ștefănescu – Poezia dată în dar

IONITA-Daniel-TESTAMENTA trecut vremea când o antologie era expresia dorinţei unui cititor pasionat (eventual profesionist) de a da şi altora ocazia de a citi poeziile care l-au încântat pe el. Acum o antologie se alcătuieşte din ambiţia unui critic literar de a se prezenta în faţa opiniei publice ca o instanţă supremă sau din nerăbdarea unei noi generaţii de poeţi de a se impune, după înlăturarea necruţătoare a celei dinainte. Ceva din farmecul culegerilor, crestomaţiilor, florilegiilor de altădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleşit de nostalgie ca Eminescu în Epigonii, predecesorilor noştri: „Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”. >>>

Doina Aldea Teodorovici – Zbor pe-o aripă de eternitate…

Doina-Aldea„În Basarabia, Eminescu era în exil, era interzis, dar Vieru nu;
prin Vieru, l-am cunoscut pe Eminescu.” (Ion Aldea Teodorovici)

Trecem în viaţă unii pe lângă alţii, fiecare pe culoarul său destinic, intrând în timp şi ieşind din el cu aceeaşi chinuitoare dorinţă de tălmăcire profundă a verbului „a fi”. Pentru unii, tălmăcirea aceasta are o importanţă minoră. Alţii, în schimb, o transformă în crezul fundamental al propriei lor fiinţări terestre. Este şi cazul Doinei Aldea Teodorovici, un destin extrem de scurt, aproape egal ca întindere temporală cu cel al Mântuitorului christic, care a strâns însă în lăuntricitatea lui o bogăţie covârşitoare de semnificaţii majore ale neamului său. Chip delicat, de un magnetism misterios, slobozind prin cântec şi o forţă interioară aparte, din pagina albă a cărţii, versul poeţilor români în sufletul văzutului şi nevăzutului ei auditoriu de oriunde, Doina Aldea Teodorovici a reprezentat cea mai bună definiţie a tipului de artist liric sortit de divinitate să imprime, prin alcătuirea complexă a discursului muzical propriu, o dâră >>>

Maria Burlă – Lansare de carte: „Mecena, medic și misionar Teodorescu” la Casa Pogor din Iași

„Câtă vreme se pomenește numele unui om și se mai fac pomeni în numele lui, omul acela încă mai poate face bine.”

Marți, 23 octombrie 2012, la Galeriile de Artă „Pod Pogor – fiul”, Muzeul Literaturii Române Iași (Casa Pogor) a avut loc lansarea cărții „Mecena, medic și misionar Teodorescu”, in memoriam dr. Constantin Teodorescu, plecat la cele veșnice de mai bine de un an, carte semnată de Gheorghe A.M. Ciobanu, profesor, eseist, critic și om de cultură și apărută la editura Mușatinia din Roman.

Printre invitați s-au numărat Valentin Ciucă, Emilia Țuțuianu–Dospinescu, Richard Constantinescu și Nelu Grădeanu.  >>>

Mariana Cristescu – „ Emoţie de toamnă”

Coat of arms of Moldavian SSR (1990-1991), tod...

„Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… 

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stănescu, „ Emoţie de toamnă”)

 Privesc o fotografie datată 7 aprilie 2006, reprezentând bustul cu „inima de aur”, de la Chişinău, al Poetului care spunea că „limba română e frumoasă ca o duminică”. Un comentariu adiacent marchează întru neuitare: „Scriitorii şi oamenii de cultură din Basarabia consideră că mişcarea anticomunistă şi de eliberare naţională din Basarabia a fost declanşată de vizita lui Nichita Stănescu la Chişinău, în 1976, când a îngenunchiat la gara Chişinău şi a spus: „Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… . Aşa să fie? Şi dacă da, îşi mai aminteşte cineva?

„Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,/ că ai să te ascunzi într-un ochi străin,/ şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.// Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,/ iau cuvintele şi le-nec în mare./ Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.” >>>

Grigore Vieru- de Alex. Ştefănescu

Glorie de o zi. Am avut la dispoziţie mii de zile pentru a ne bucura de prezenţa în mijlocul nostru a lui Grigore Vieru. N-am făcut-o. Aşa cum nu ne mai uităm de multă vreme la cer, decât pentru a afla dacă trebuie să luăm cu noi umbrela, aşa l-am ignorat ani la rând pe unul din cei mai sensibili poeţi din câţi au scris în limba română, poet care, departe de a ne fi ţinut în vreun fel la distanţă, era prietenos şi accesibil. Moartea sa a suscitat interesul mai multor posturi de >>>

Basarabia- poesis

Adrian Paunescu

 Basarabie

De nicàieri nu-i semn de nici o milă
Şi s-a ajuns în cel din urmă hal
Şi moare Basarabia umilă
Cu capu-n vechiul sac imperial

N-avem puterea să-mpărţim o pâine
Ne facem socoteli de precupeţi
Dar tot acolo o să ajungem mâine
Cu paşii doar oleacă mai înceţi >>>

„Întoarcerea poetului risipitor” – Adrian Erbiceanu, Canada

                                  Adrian Erbiceanu – Printre silabe

(Sumar al prezentării făcute de prof. Ortansa Tudor, sâmbătă 21.04.2012, cu ocazia lansării volumului poetului Adrian Erbiceanu, Printre silabe, lansare organizată deAsociaţia Scriitorilor de Limbă Română (ASLRQ), la Centrul Socio-comunitar, 6767 Côte-des-Neiges, Montréal)

 Spunând Adrian Erbiceanu, ne gândim, în primul rând, la cofondatorul şi Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi la Directorul executiv al Editurii de limbă română (ASLRQ) din metropola canadiană Montréal. Dar de data aceasta Adrian Erbiceanu ni se prezintă cu un volum de poeme, carte ieşită proaspăt de sub tipar datorită efortului Editurii SINGUR din Târgovişte. >>>

Adrian Dinu Rachieru- „Rădăcinile arheale“ şi „conştiinţa sfâşiată“

Cu aproape zece ani în urmă tipăream la Helicon-ul timişorean o masivă antologie dedicată Poeţilor din Bucovina. Era, indiscutabil, o carte necesară, aducând acasă şi pe cei de „dincolo“, uitaţi – vinovat – atâta vreme. Acum trudesc la un op (masiv şi el), propunând 101 profiluri (critice, negreşit) ale poeţilor basarabeni, venind – cu bucuria re-întâlnirilor – în Casa Mare a literaturii noastre. Vreau însă să atrag atenţia asupra unei chestiuni, de regulă, ocolită (diplomatic). Problema revizuirilor e vitală pentru această ofensivă recuperatoare şi exigentă. Ca şi altădată când, analizând fenomenul literar basarabean, E. Lovinescu aducea în scenă, ca prim argument, interesul cultural, observând că, după un secol de înstrăinare, >>>

George Roncea – românii din jurul graniţelor

ziarist, Bucureşti

Romanii din jurul granitelor – uitati, vanduti, tradati, pierduti…abia acum se internationalizeaza cat de cat situatia romanilor din Serbia …asa cum rusii au inventat “moldovenii” si sarbii au inventat “vlahii”. Protocolul interministerial semnat ieri intre Belgrad si Bucuresti este apa de ploaie,in opinia mea, daca avem in vedere ca exista inca din 2008 un document european in care se cerea Belgradului respectarea drepturilor romanilor ce traiesc in Serbia, ignorat complet. >>>