Dinu Poştarencu: Calvarul limbii române în Basarabia, sub dominaţia ţaristă (I)

Manifestând interes faţă de istoria Basarabiei, vom cunoaşte cu adevărat destinul dramatic al acestei provincii româneşti.

Cuvânt introductiv

În secolul al XIX-lea, numit secolul naţionalităţilor, ca urmare a mişcărilor general europene de transformări multiple de ordin politic, social, economic, cultural, ideologic, s-au desfăşurat procesele de formare a naţiunilor din Europa. În contextul acestor procese de modernizare a societăţilor europene s-au cristalizat limbile literare naţionale. Şi societatea românească, dominată de factorul naţional, s-a încadrat în cuprinsul acestor transformări ce se derulau pe bătrânul continent, rezultând procesul istoric de formare şi afirmare a naţiunii române, epoca modernă, concomitent, reprezentând etapa superioară a evoluţiei limbii române ca limbă de cultură. Încorporaţi cu forţa, la 1812, în componenţa Imperiului Rus, românii basarabeni au fost izolaţi, în decursul celor peste 100 de ani de înstrăinare, de

Dacii din Roma

Muzeele Romei sunt pline de statui nestiute de daci. Infatisarea lor reprezinta, insa, un mister. Invinsii au figuri de invingatori si decoreaza cele mai importante monumente romane. Admirati de zeci de mii de vizitatori, dar uitati total de urmasii lor din Carpati, dacii din Vatican si de pe Arcul lui Constantin ii lasa repetenti pe istoricii nostri si pe domnul ministru al Culturii. Intre doua statui de matroane romane, Rutilia, fiica lui Lucius, si Rutilia, fiica lui Publius, se afla un bust colosal, sapat in marmura frigiana: cel mai mare bust din intreaga galerie Chiaramonti a Vaticanului, care numara peste 800 de sculpturi greco-romane, reprezinta un dac. Cu palma dreapta asezata peste incheietura mainii stangi, cu mantia despicata la coate, fruntea usor incruntata si gura intredeschisa, priveste inainte, drept si linistit: dupa aproape doua mii de ani, el inca priveste spre Dacia.

A început şi primăvara…foto de Mihai Aruxandrei

Dacii – baza etnică a poporului român

Articolul Limba română, mamă, prin pelasgă, a latinei constituie o răsturnare a problemei, o reaşezare din temelii a situaţiei. Era vorba însă numai de o cotitură sub raport lingvistic. Să vedem dacă problema nu se pune tot în felul acesta şi sub raport etnic, de la popor la popor, de la Daci la Romani. Mă refer la teza tradiţională, exprimată cu farmec arhaic (dar atât) de Grigore Ureche, că «noi de la Râm…».

E vorba de reexaminarea vechiului concept de romanitate, pe plan european şi îndeosebi romanitatea poporului român, despre care am învăţat că s-a format printr-o sinteză daco-romană, rolul precumpănitor atribuindu-se Romanilor, ca să ne putem mândri şi noi cu ei.

cântări Postul Mare

Pictori romaşcani – Alexandru Panatta Codreanu

Rezistenţa anticomunistă – grupul de la Făgăraş: Gheorghe Haşu (1921-1957)

Istoria unui bilet confiscat de Securitate.  Serie dedicată grupului de rezistenţă împotriva comunismului din Ţara Făgăraşului. E vorba de una din cele mai de durată rezistenţe din România, care a activat în perioada 1948-1957. Tinerii care au fugit în munţi şi au luptat cu Securitatea vreme de aproape 10 ani au fost sprijiniţi de peste o mie de familii din zonă, care au denunţat abuzurile şi crimele comunismului. Cei care s-au ridicat împotriva comunismului au fost persecutaţi vreme de jumătate de deceniu. La peste 50 de ani de la uciderea partizanilor, istoria rezistenţei din Ţara Făgăraşului şi jertfele de atunci sunt încă puţin cunoscute. În descoperirea lor ne va fi ghid Ioana Haşu, jurnalist, cercetător CNSAS, nepoata partizanului Gheorghe Haşu: