George Petrovai – Ca la noi la nimenea

Dacă previziunile lui Marx s-ar fi împlinit, atunci la ora asta comunismul trebuia să fie biruitor pe toate meridianele Pământului, iar rolul statelor – implicit al politicilor promovate de acestea – să scadă treptat-treptat, până la dispariţia lor totală. Căci – nu-i aşa? – cine s-ar mai sinchisi de guverne, graniţe, politici naţionale şi celelalte marafeturi de acest gen într-o societate de dimensiuni planetare, unde fericirea s-ar asimila cu supunerea oarbă în faţa unei doctrine sterilizante până la depersonalizarea definitivă (forma paroxistică a colectivismului, asupra căruia am fost avertizaţi de Hermann von Keyserling!), iar uniformitatea ar lua locul fraternităţii! >>>

Reclame

Dinu Poştarencu: Calvarul limbii române în Basarabia, sub dominaţia ţaristă (I)

PostarencuDinuManifestând interes faţă de istoria Basarabiei, vom cunoaşte cu adevărat destinul dramatic al acestei provincii româneşti.

Cuvânt introductiv

În secolul al XIX-lea, numit secolul naţionalităţilor, ca urmare a mişcărilor general europene de transformări multiple de ordin politic, social, economic, cultural, ideologic, s-au desfăşurat procesele de formare a naţiunilor din Europa. În contextul acestor procese de modernizare a societăţilor europene s-au cristalizat limbile literare naţionale. Şi societatea românească, dominată de factorul naţional, s-a încadrat în cuprinsul acestor transformări ce se derulau pe bătrânul continent, rezultând procesul istoric de formare şi afirmare a naţiunii române, epoca modernă, concomitent, reprezentând etapa superioară a evoluţiei limbii române ca limbă de cultură. Încorporaţi cu forţa, la 1812, în componenţa Imperiului Rus, românii basarabeni au fost izolaţi, în decursul celor peste 100 de ani de înstrăinare, de >>>

Vitalie Sorbală, destinul frânt al unui român din Basarabia

Era în vara anului 1962, când mă pregăteam să plec la Leningrad pentru a-mi încerca norocul la Universitatea de acolo, la limba italiană. Întâmplarea a făcut însă să dau de un anunţ din presă, din care am aflat, cu mare surprindere, dar şi cu uşurare în suflet, că la Universitatea din Chişinău se deschide o secţie de limba spaniolă. Aşa am devenit student şi am învăţat cinci ani de zile limba, literatura, istoria şi cultura Spaniei şi a lumii hispanice. Pe tot parcursul anilor de studenţie primul meu profesor, apoi şef de catedră şi decan al facultăţii a fost neuitatul Vitalie Sorbală, un bun filolog şi un mare român. [1] >>>