George Petrovai – Cacòs politeusi (Celor ce cârmuiesc rău)

Grea întreprindere să scrii despre toţi cârmuitorii răi şi cârmuirile lor nedrepte, căci asta ar însemna nici mai mult, nici mai puţin decât rescrierea istoriei umane, o lungă şi întortocheată istorie a inevitabilelor lacrimi, suferinţe şi suspine ce-l însoţesc ca nişte umbre (de la naştere până la moarte) pe omul puternic şi pe cel slab, pe omul bogat şi pe cel sărac, în sfârşit, o istorie doar vag şi neconcludent străluminată (pentru cei mulţi şi neîncrezători) de singura şi adevărata fericire, acea fericire sui-generis gustată doar de înţelepţi şi aleşi, întrucât calea care duce la ea se cheamă renunţarea la toate acele averi pe care “le fură hoţii şi le mănâncă moliile”.
Fiind istoria o reflectare a vrerii şi răbdării divine vizavi de om şi de şansa acordată lui pentru ridicarea pe scara soteriologică ce duce înspre istoria celestă, este limpede că ea nu poate fi cunoscută de muritori (oricât ar fi aceştia de înzestraţi) în profunzimile sale cauzale, care ţintesc tainele supratemporale şi transistorice ale întregii creaţii, ci ea poate fi cunoscută doar prin efectele sale, efecte adjudecate de cunoaşterea umană sub numele de evenimente şi procese istorice. >>>

Reclame

Ion Ionescu-Bucovu – Din iubirile lui Marin Preda

„Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”
( Aurora Cornu)
…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,
M-ai mistui-n văpaia trecătoare…
Aștept, iubite,flacăra albastră
Ciudata flacără care nu moare…
(Aurora Cornu-Flacăra albastră)

Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia. >>>

Profesorul Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul

Buzatu-_Gheorghe-doliu Fie-i pe veci lumina de odihnă şi cinstire!  –   Maria Diana Popescu

Se aud clopotele în bisericile noastre. O veste grea s-a răspîndit ca un ţipăt sfîşietor din instituţii şi universităţi pînă în zare. S-a stins din viaţă cel mai respectat istoric şi cercetător, de mare probitate ştiinţifică, un corifeu din galeria valorilor de patrimoniu naţional, mare patriot şi iubitor de Ţară, savantul care a luptat toată viaţă de partea dreptăţii şi a adevărului, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, care, deşi a pierdut lupta cu viaţa, a cîştigat-o pe cea cu adevărul. Pentru că din adevăr se îndulcea ca din aghiazmă. Profesorul meu de patriotism şi de curaj, pentru care răspîndirea adevărului istoric însemna hrana zilnică şi iscălitura fiinţei, a plecat ascultător în nemoarte şi nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre, pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la punctul însemnat de Domnul pe harta cerului. >>>

Vavila Popovici – Fragment din cartea „Popasurile vieții”- în pregătire

Statuia lui Mihai Eminescu din satul Noua Sulita, regiunea CernaNoua Suliță –  Hotin

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut.”

Gabriel Jose Garcia Marquez

  Trecutul însemnă timp trăit, prezentul este doar o clipă. De aceea refuz să cred că ceea ce s-a petrecut aparține morții, întrucât trecutul, se răsfrânge asupra clipei prezente și asupra viitorului nostru.
Istoric vorbind, după dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599- 1601, România Mare. >>>

Primul autor SF român s-a născut la Roman: George Radu Melidon

george.radu.melidonUn autor mai puţin cunoscut, dar important acum două secole, este George Radu Melidon. Născut la 13 martie 1831, la Roman,  atunci judeţul Roman, decedat la 11 mai 1897, Roman) Melidon a fost poet, prozator şi traducător. A învăţat la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din 1856 funcţionează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş. În 1857 e şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar în 1860 – director în acelaşi minister. Mutat la Bucureşti ca director general al învă­ţământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învăţământului sătesc. Revizor, apoi inspector şcolar în mai multe judeţe, este chemat în >>>

MAria RUgină – O carte scrisă cu sufletul nu poate fi citită decât cu inima

Coperta Fata.page1        Două nume tipărite cu caractere identice — unul privind spre est, iar celălalt spre vest, dar ambele îmbrățișând în lumina ochilor clarvăzători un spațiu larg de strămoșească glie — ne deschid, cu ospitalitate românească, ușa cărții în care destinele lor s-au întâlnit și apropiat.
Întâlnirea vestită de Artur Silvestri—care îl anunță pe  VASILE  PLĂVAN  ca ,,un fel de  SLAVICI  DE  BUCOVINA” – este pusă în pagină de către mult-sensibila și luminat-pioasa Mariana  Gurza — poetă, editoare și eseistă creștină, nepoată, pe linie maternă, a lui Vasile Plăvan.
Născut în 1889, la Cupca, județul Storojineț —o așezare în care istoria s-a simțit la ea acasă încă de pe vremea costobocilor și a dacilor mari, intrând în hrisoave sub  ,,Alexandru  Voievod, Domn al  Țării  Moldovei”—Vasile  Plăvan, ,,avocat, gazetar și publicist a fost — apreciază autoarea Mariana  Gurza — un entuziast și un idealist de o aristocratică noblețe sufletească, de distincție morală, de bunătate și necuprinsă omenie.La 49 de ani s-a stins, lăsând în urmă o luminoasă pildă de virtute, un nume de o rară puritate și un exemplu de adevărat românism” . (p.8) >>>

Maria Diana Popescu – Şoc după şoc sau regie de Oscar

Maria Diana PopescuSă fie o întîmplare că Iranul a fost îngenuncheat de cel mai mare val seismic la numai 24 de ore de la atentatele din Boston? Iar cu două săptămîni în urmă de un altul, care a afectat centrala nucleară de la Basher? Hm! Adevăr sau provocare? „De acia-ncolo”, vorba unui prieten, fiecare înţelege ce vrea. HAARP-ul nu se foloseşte decît în scopuri ştiinţifice, nu-i aşa? Bomba nucleară subterană poate declanşa cutremure la comandă în orice punct fierbinte al globului. Făcături „ştiinţifice”! La fel ca „revoluţia” română, la fel ca Primăvara arabă! Miliţienii planetei ar trebui să se intereseze din timp de temperaturile din iad, pentru ca nu cumva să aibă acolo locurile rezervate pe veci, în cazul în care nu se lasă de prostii. Nici vorbă de sentimente anti-americane. >>>

Dinu Poştarencu: Calvarul limbii române în Basarabia, sub dominaţia ţaristă (I)

PostarencuDinuManifestând interes faţă de istoria Basarabiei, vom cunoaşte cu adevărat destinul dramatic al acestei provincii româneşti.

Cuvânt introductiv

În secolul al XIX-lea, numit secolul naţionalităţilor, ca urmare a mişcărilor general europene de transformări multiple de ordin politic, social, economic, cultural, ideologic, s-au desfăşurat procesele de formare a naţiunilor din Europa. În contextul acestor procese de modernizare a societăţilor europene s-au cristalizat limbile literare naţionale. Şi societatea românească, dominată de factorul naţional, s-a încadrat în cuprinsul acestor transformări ce se derulau pe bătrânul continent, rezultând procesul istoric de formare şi afirmare a naţiunii române, epoca modernă, concomitent, reprezentând etapa superioară a evoluţiei limbii române ca limbă de cultură. Încorporaţi cu forţa, la 1812, în componenţa Imperiului Rus, românii basarabeni au fost izolaţi, în decursul celor peste 100 de ani de înstrăinare, de >>>

Cărți puțin cunoscute – Manifestul Revoluţiei Naţionale (1935)

petre_tutea_tanarManifestul Revoluţiei Naţionale de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă (tipografia Miron Neagu, Sighişoara, 1935) – Prefaţă.

Rostul nostru. Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea). >>>

Constantin Enianu – Convivencia

Constantin Enianu

Există o civilizaţie uitată a Europei, cosiderată o civilizaţie a toleranţei religioase, a unei culturi şi ştiinţe remarcabile. Este povestea Islamului pe meleagurile Europei. Pentru a descoperi impactul profund al Islamului asupra artei, ştiinţei şi filosofiei europene, e necesar a străbate istoria Spaniei, Siciliei şi Franţei, căutând dovezi ale unei civilizaţii pierdute, care-şi depăşea cu câteva secole epoca. Vom găsi oare şi experţi în domeniu ce pot desfiinţa ideile preconcepute ? Să fim optimişti. Chiar unul dacă amintim, e un câştig pentru umanitate.
               Cei mai mulţi europeni cred că civilizaţia lor are rădăcini greceşti şi romane, care s-au pierdut în Evul Întunecat şi că Renaşterea a fost, în sens propriu, renaşterea culturii greceşti. Asta se crede, însă lucrurile nu sunt atât de simple. Există un capitol din trecutul Europei (Creştinătăţii), care spune cu totul altă poveste. >>>

Vasile Ursachi – repere biografice

ursachi-vasileUrsachi Vasile, com. Havârna, jud. Botoşani, 30 dec. 1934, şcoala generală în com. Havârna,1941-1946, Şcoala Pedagogică Şendriceni-Dorohoi, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, Fac. de Istorie ; doctorat, 1986 Universitatea ” Alex. I. Cuza”, conducător Acad. Mircea Petrescu Dîmboviţa, Muzeul de Istorie Roman; director muzeu de la 1 septembrie, 1957 până la 31 dec. 2004; diplomat universitar, cercetător ştiinţific gradul I, expert în arheologie, Premiul Academiei Române „Vasile Pârvan” în anul 1991, Cetăţean de onoare al municipiului Roman, Ordinul „Meritul Cultural în grad de Comandor”, membru al Institutului Naţional de Tracologie, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din >>>

Bisericile de lemn din judeţul Neamţ

biserica-de-lemn-bicazul-ardeleanLucrări colective, adesea anonime, bisericile de lemn din Neamţ sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie pe aceste meleaguri. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea românilor din această parte de ţară ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa nemţenilor: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii. Ele reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a celor de aici şi oglindesc fără echivoc unitatea românească, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga: “Creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile” ele fiind în acelaşi timp o mărturie convingătoare “că românii s-au aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic şi că din nefericire chiar şi în vremurile moderne, procesul de răşluire a posesiunilor strămoşeşti şi de deznaţionalizare s-a săvârşit în dauna poporului nostru”. Dintre aspectele istorice pentru care biserica de lemn >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Ion Creangă şi Tinca Vartic

Ion CreangaIon Creangă a fost un cleric onorabil, dar fără vreo chemare deosebită pentru preoţie, aprecia criticul literar Vladimir Streinu (Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973). A excelat ca scriitor, iar din punct de vedere profesional – în cariera didactică, atât ca învăţător, cât şi ca autor de manuale şcolare.

 Nu cred să existe român care să nu fi auzit de Ion Creangă.

Ion Creangă, povestitorul nepereche al moldovenilor, îşi doarme somnul de veci în Iaşul drag lui, în cimitirul Eternitatea. Acolo, nu departe de cei câţiva metri pătraţi ai veşniciei lui, a poposit pentru totdeauna şi unicul său fiu, ,,Căpitanul’’. >>>

Ion Măldărescu – Recuperarea demnităţii


Prof. dr. Gică Manole şi bustul Mareşalului Ion Antonescu din curtea casei sale

„Istoria va păstra pentru totdeauna numele Mareşalului Ion Antonescu în Panteonul Eroilor Neamului, ca pe un mare patriot, care şi-a dedicat viaţa cauzei poporului român.” [1] (General (r) jurist militar Ioan Dan)

„Specialist în dreptul penal […] generalul (r) magistrat Ioan Dan asigură chezăşia adevărului necontrafăcut conjunctural, conferindu-i dreptul de a fi un argument de primă mână în bătaia pentru restituirea, întru istorie, a uneia dintre personalităţile reprezentative ale neamului: Mareşalul Ion Antonescu.” [2] (General (r) Radu Theodoru) >>>

Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”  ( Aurora Cornu)

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite,flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

 Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”  într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste  au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră. >>>

Constantin Enianu – Amor și istorie

Istoria amorului şi iubirii va sta întotdeauna consecvent la baza istoriei întregii civilizaţii umane. Incursiunea în această istorie prezintă tot felul de surprize. Ele se confirmă analizând faptele prin postdicţie, adică reconstituirea recurentă a fenomenului de la efect spre cauză pe care ni-l propunem aici.

„Egiptul Antic uimeşte şi astăzi cu minunatele sale performanţe inginereşti. Aşa că m-a surprins să aflu că toate piramidele şi templele au fost construite în contextul unei activităţi sexuale la nivel cosmic. Prin sex, zeii ţineau în viaţă lumea. De fapt, aşa a >>>

Unirea Basarabiei cu România – Act întemeietor pentru ordinea Europei

După cum vă anunţam în numărul de ieri al ziarului nostru, luni, 20 august, în capitala Moldovei de dincolo de Prut, la Chişinău, în sala „Begonia” a Hotelului Leogrand, s-a desfăşurat o conferinţă-dezbatere cu titlul „Reunirea celor două state germane – model pentru reunificarea celor două state româneşti”. Evenimentul, prilejuit de vizita la Chişinău a cancelarului german Angela Merkel, aşteptată în 22 august, a fost organizat de Centrul Român de Studii şi Strategii, Asociaţia „George Marshall”-Republica Moldova şi Centrul European pentru Studii Etnice al Academiei Române, în parteneriat cu Platforma Civică „Acţiunea 2012”, condusă de preşedintele PNL, Vitalia Pavlicenco. În acest cadru au fost prezentate rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în România, potrivit căruia, 85% din intervievaţi consideră că „Basarabia este pământ românesc”-transmite Moldpres. Istorici, jurnalişti şi politicieni din Republica Moldova şi România au discutat luni, la Chişinău, despre posibilitatea aplicării modelului german pentru eventuala unire dintre cele două state. De pe blogul Vitaliei Pavlicenco aflăm opinia deputatului liberal Valeriu Saharneanu: „Republica Moldova este ultima consecinţă a Pactului Ribbentrop-Molotov şi trebuie să muncim ca această consecinţă să fie lichidată”. Desigur, afirmaţia acestuia este limitativă, după cum constată şi un >>>

23 august 1944 – Marea trădare naţională

O precizare absolut necesară: nu sunt pro sau anti monarhist, după cum nu sunt înregimentat în nici un partid. Am depus un jurământ de credinţă faţă de România, ce prevede inclusiv sacrificiul suprem, jurământ pe care îl consider valabil şi în prezent, deşi guvernanţii mi-au schimbat statutul de ofiţer în retragere în asistat social.

În luna mai curent am asistat la o propagandă monarhistă cum nu credeam că se poate întâmpla într-o Republică. Sunt de acord şi mi se pare normal ca fostul rege al României să fie felicitat de ziua lui, să i se ureze toate cele bune, mai ales sănătate. Dar consider că s-au făcut mari exagerări, unele chiar penibile!. Spaţiile de emisie ale majorităţii staţiilor de televiziune au fost umplute până la saturaţie. Acest subiect a durat câteva zile. Era imposibil să nu se ajungă la exagerări, la laude nemeritate. Mi-a fost dat să aud că ex-regele este un erou naţional (!) şi că istoria nici nu cuprinde adevărul. Cu ultimul aspect >>>

Capela Sixtină a ortodoxiei româneşti: biserica din Drăgănescu. Picturile profetice ale Părintelui Arsenie Boca

Această prezentare necesită JavaScript.

Motto: “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului” (teolog Nichifor Crainic). >>>

Biserica Buhalniţa, loc de legendă şi închinăciune

„As spune că istoria acestei biserici se aseamănă cu istoria poporului român“, spune preotul Cristian Dăscălescu.

Buhalnita, unul dintre frumoasele sate ale comunei Hangu (judetul Neamt), cu gospodării presărate de-o parte si de alta a pîrîului cu acelasi nume, n-ar atrage poate atentia trecătorilor, dacă turlele fostei mănăstiri, ctitorite de voievodul Miron Barnovschi în urmă cu aproape patru secole, nu s-ar înălta si astăzi semet spre soare. „Un roi de case acoperă vechea terasă a Bistritei si coastele din jur, iar pe fundalul acestui peisaj se profilează silueta sveltă si strălucitor de albă a Mănăstirii Buhalnita“, descrie foarte frumos istoricul Marcel Drăgotescu într-una din lucrările sale dedicată monumentelor istorice din Neamt. Răsărită din dreaptă credintă voievodală si purtînd pe chipu-i istoria locului, lăcasul de cult al satului, avînd hramul „Intrarea în Biserică“, cu un trecut deosebit de interesant, ne-a dat ghes mai zilele trecute în a-i călca pragul. Ne-a întîmpinat cu chipul luminos tînărul preot Cristian Dăscălescu, păstorul de suflete al buhălnitenilor, cel care avea să ne fie pentru cîteva clipe desăvîrsită călăuză întru cunoasterea locului.

>>>

Comuna Săbăoani – judeţul Neamţ, în sărbătoare

Duminică, 12 august, a fost sărbătoarea comunei Săbăoani. Cei veniți din străinătate s-au întîlnit  cu rude și prieteni din copilărie. Cu această ocazie a fost rememorată și activitatea lui Ianoș Robu, primul deputat catolic ales în divanul ad-hoc al Moldovei.

 Duminică, 12 august, comuna Săbăoani a îmbrăcat straie de sărbătoare. Cu mic, cu mare, locuitorii comunei s-au grăbit să participe la liturghia solemnă ținută în biserica “Sfinții Mihail și Gavril”. La eveniment au participat primarul comunei, Valeria Dascălu, și deputatul Ioan Munteanu . >>>

„Bacul” nu este pentru…”plutași”!

Cel care neglijeaza invatatura in tinerete, pierde trecutul si este mort pentru viitor” –  Euripides

Bacul mioritic își continuă trendul anului trecut când s-au înregistrat cele mai slabe rezultate de când s-a inventat bacul. Atunci, mai mult de 57 % au dat-o în bară şi nu și-au putut decora pereții cu diploma de bac. Anul acesta, rata de promovabilitate, înainte de constestații, a fost de 44,5%, un „progres” de 1% față de anul trecut, cand s-a inregistrat 43,04%.

Nimic nou sub soare.. daca nu copiezi/plagiezi, șansele de reușita sunt destul de modeste. A fost suficienta o banală cameră de supraveghere ca să se facă dreptate.Anul trecut mulți dintre „picaţi” au tunat şi fulgerat că au fost stresaţi de camerele de luat vederi, care le-a luat minţile şi au fost atât de timoraţi, încât mulţi au rămas muţi şi peniţa le-a îngheţat pe >>>

66 de ani de la asasinarea Mareşalului Ion Antonescu şi a celorlalţi trei martiri

„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi, şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit, cu toţii, pentru că am suportat.” (General Ion Antonescu – Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)

Poporul îl consideră pe Mareşal în rândul celor mai de seamă români, de oricând şi de orişiunde!

Biografia Mareşalului Antonescu, care nu poate şi n-are cum decade în hagiografie, se întemeiază pe realităţi indiscutabile, verificate şi susţinute numai pe temeiul unei multitudini de documente, multe cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci apoi valorificate, numeroase în premieră, judecate şi relatate de specialişti sau de participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu ş.a., ş.a. Nu este lipsit de interes să precizez că biografia este populată de cel puţin o mie de personaje, fiecare ocupându-şi natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, desfăşurarea şi consecinţele faptelor examinate. >>>

Iaşiul medieval, expus în aer liber

Pasajul pietonal de la Hala Centrala a fost inaugurat miercuri 6 iunie de sefii Primariei Iasi. Pasajul a fost finalizat dupa 6 ani de la inceperea lucrarilor. Deocamdata pasajul nu este deschis publicului, urmind sa mai fie realizate ultimele lucrari. 

Pasajul pietonal de la Hala Centrala, care face legatura intre esplanada Hala Centrala si strada Sfintul Lazar, se va numi „Sfinta Vineri”, dupa hramul unei biserici care a fost in zona. Acesta va cuprinde spatii comerciale, magazine, anticariate, cafenele. >>>

Este poezia lui Ion Barbu dificilă, ermetică?

„Fizionomie personală de om al soarelui de calcaluri, înaintare de kurd descălecat. Un nu știu ce nomad în pupilele boabe de strugur veșted. Liniile feței anguloase, ochii vegetali, sporiți într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundați în vis, ai omului ce doarme cu pleoapele întrdeschise” (G. Călinescu- Istoria literaturii române…), Ion Barbu rămâne în istoria literaturii române ca un poet disputat și astăzi. Până când și Blaga și Arghezi sunt rezervați față de poezia lui. Poezia lui și-a creat greu o cale de înțelegere din partea cititorului, dar și a criticului. De formație matematician cu spiritul său „grec”, el va continua „ să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole-restrânse perfecțiunii poliedrale” (I.Barbu-Pagini de proză). Perfecțiunile poliedrale cuprinse în metaforă sunt cele cinci „existențe perfecte”.(tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul și dodecaedrul) singurele cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”. >>>

Monedă aniversară dedicată memoriei lui Sergiu Celibidache

CASA CELIBIDACHE

În scopul omagierii artistului de renume mondial care a fost Sergiu Celibidache, Banca Naţională a României a decis să pună în circulaţie o monedă de argint cu scop numismatic, hotărîre apărută, de altfel, în numărul de ieri al Monitorului Oficial. >>>

Virusul medicinei, transmis pe cale genetică

Familia de medici romașcani Arvătescu are o moștenire istorică impresionantă. Chirurgul Dan Gabriel Arvătescu este descendentul renumitei familii Socor. Blazonul acestei familii se leagă de începuturile medicinei moldave. De-a lungul generațiilor, familia Socor a avut medici renumiți la nivel >>>

Evreii khazari- Istorie şi etnografie românească

Motto: “Se ştie că atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi o dată cu ea şi literatura.” (Milorad Pavici, Dicţionarul khazar)

Istoriografia recentă este deosebit de numeroasă, variată ca tematici abordate şi bogată în subiecte de mare dificultate istorică privind istoria khazarilor.1 Demersul meu acoperă un segment restrâns, atât spaţial cât şi temporal. Teritoriul locuit de români deşi s-a aflat în vecinătatea Imperiului medieval Khazar2, este destul de rar abordat în lucrările de specialitate şi de aceea este dificil de argumentat o teorie sau alta3; rămâne desigur arealul vast şi dinamic al etnografiei care se hrăneşte cu numeroase elemente de civilizaţie, conservate foarte bine în eşafodajul său cultural.4 >>>

Octavian Curpaş- „Fiți oameni” de Iosif Ţon – O carte îndemn în lupta creștină

 Nimic nu este mai simplu decât să predici Evanghelia într-o societate liberă. Este uşor să le vorbeşti oamenilor despre Hristos, atunci când nu îţi este nu există restricţii cu privire la ceea ce poţi spune. Nu e nicio problemă să fii un predicator care adună masele de oameni, când acest lucru nu este interzis, dar a realiza toate aceste lucruri în contextul unei societăţi supuse unui regim dictatorial reprezintă o provocare căreia puţini pot să îi facă faţă.   >>>

Sorin Andreica- Petiție către vremurile odioase

Eu de la naționalizarea și etatizarea băncilor din 1947-48 până azi

Fragmente

Bună ziua
Mă numesc Sorin Andreica şi ar fi o întreagă istorie despre mine de la naţionalizarea şi etatizarea băncilor din 1947-1948 până azi (naţionalizare-etatizare) mai ales că tinerii sunt interesaţi de perioada odioasă şi trebuie să ştie, nici eu nu mă consider bătrân pentru că am doar 44 de ani. >>>

Cartea „În două lumi” de Ben Todică a primit binecuvântarea Domnului

În data de 23 martie 2012, a avut loc Manifestarea cultural-religioasă şi educativ-ştiinţifică internaţională dedicată marelui cărturar şi patriot român bănăţean IOACHIM MILOIA „PER ASPERA AD ASTRA”, ediţia a IX-a, organizată de Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ „Ioan Slavici” Timişoara, sub egida Consiliului Judeţean Timiş. >>>

Romanul – Oraşul copilăriei academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici

După 78 de ani, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a vizitat cele mai dragi locuri din oraşul copilăriei sale. La simpozionul care l-a avut ca oaspete, romaşcanii au putut reconstrui Romanul prin intermediul amintirilor academicianului, cu parfumul oraşului de altădată, şi au asistat la o analiză a operei lui Brîncuşi.

>>>

Destine româneşti – patimi sub ocupantul imperialist

Povestea fabuloasă a unui rus care s-a trezit român. Domnul Valeriu Graur are o poveste halucinantă. Crescut în deportare în Siberia, până în tinereţe a fost un naţionalist rus convins. Emigrat în România şi apoi în RSS Moldovenească şi-a dat seama că este de fapt român şi a participat la fondarea Frontului Patriotic Naţional, o formaţiune subversivă antisovietică.  >>>

Maria Diana Popescu – 1 ŞI 8 MARTIE

Eseistă, critic literar, poetă

Rădăcinile zilei de 8 martie vin tocmai din istoria îndepărtată a Greciei. Izvoarele atribuie acestei zile festivalul Hilaria, desfăşurat în onoarea zeiţei Cybele, ocrotitoarea pămînturilor şi mama tuturor zeilor din Olimp. Sărbătoarea se regăseşte şi în mitologia romană, cultul ei fiind primul din calendarul roman. După creştinizare, sărbătorile în cinstea zeiţei Cybele au fost înlocuite cu cele ale Mariei, mama lui Iisus. >>>

Daris Basarab – …mă-ntorc acasă!

scriitor, Bucureşti

   Urmăresc cu interes orice material referitor la Basarabia sau Bucovina, mă bucur şi mă întristez, caut interlocutori. Îmi place să ascult, aşa că, fără efort, câştig parteneri de dialog într-o perioadă în care, din ce în ce mai rar, se pot găsi informaţii credibile despre cele două provincii româneşti înstrăinate prin rapt, împotriva oricărei logici. Răsfoiam deunăzi cele două pagini ale săptămânalului România Mare, sugestiv întitulate ”Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei”  >>>