George Petrovai – Cacòs politeusi (Celor ce cârmuiesc rău)

Grea întreprindere să scrii despre toţi cârmuitorii răi şi cârmuirile lor nedrepte, căci asta ar însemna nici mai mult, nici mai puţin decât rescrierea istoriei umane, o lungă şi întortocheată istorie a inevitabilelor lacrimi, suferinţe şi suspine ce-l însoţesc ca nişte umbre (de la naştere până la moarte) pe omul puternic şi pe cel slab, pe omul bogat şi pe cel sărac, în sfârşit, o istorie doar vag şi neconcludent străluminată (pentru cei mulţi şi neîncrezători) de singura şi adevărata fericire, acea fericire sui-generis gustată doar de înţelepţi şi aleşi, întrucât calea care duce la ea se cheamă renunţarea la toate acele averi pe care “le fură hoţii şi le mănâncă moliile”.
Fiind istoria o reflectare a vrerii şi răbdării divine vizavi de om şi de şansa acordată lui pentru ridicarea pe scara soteriologică ce duce înspre istoria celestă, este limpede că ea nu poate fi cunoscută de muritori (oricât ar fi aceştia de înzestraţi) în profunzimile sale cauzale, care ţintesc tainele supratemporale şi transistorice ale întregii creaţii, ci ea poate fi cunoscută doar prin efectele sale, efecte adjudecate de cunoaşterea umană sub numele de evenimente şi procese istorice. >>>

Reclame

Ion Ionescu-Bucovu – Din iubirile lui Marin Preda

„Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”
( Aurora Cornu)
…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,
M-ai mistui-n văpaia trecătoare…
Aștept, iubite,flacăra albastră
Ciudata flacără care nu moare…
(Aurora Cornu-Flacăra albastră)

Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia. >>>

Profesorul Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul

Buzatu-_Gheorghe-doliu Fie-i pe veci lumina de odihnă şi cinstire!  –   Maria Diana Popescu

Se aud clopotele în bisericile noastre. O veste grea s-a răspîndit ca un ţipăt sfîşietor din instituţii şi universităţi pînă în zare. S-a stins din viaţă cel mai respectat istoric şi cercetător, de mare probitate ştiinţifică, un corifeu din galeria valorilor de patrimoniu naţional, mare patriot şi iubitor de Ţară, savantul care a luptat toată viaţă de partea dreptăţii şi a adevărului, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, care, deşi a pierdut lupta cu viaţa, a cîştigat-o pe cea cu adevărul. Pentru că din adevăr se îndulcea ca din aghiazmă. Profesorul meu de patriotism şi de curaj, pentru care răspîndirea adevărului istoric însemna hrana zilnică şi iscălitura fiinţei, a plecat ascultător în nemoarte şi nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre, pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la punctul însemnat de Domnul pe harta cerului. >>>

Vavila Popovici – Fragment din cartea „Popasurile vieții”- în pregătire

Statuia lui Mihai Eminescu din satul Noua Sulita, regiunea CernaNoua Suliță –  Hotin

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut.”

Gabriel Jose Garcia Marquez

  Trecutul însemnă timp trăit, prezentul este doar o clipă. De aceea refuz să cred că ceea ce s-a petrecut aparține morții, întrucât trecutul, se răsfrânge asupra clipei prezente și asupra viitorului nostru.
Istoric vorbind, după dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599- 1601, România Mare. >>>

Primul autor SF român s-a născut la Roman: George Radu Melidon

george.radu.melidonUn autor mai puţin cunoscut, dar important acum două secole, este George Radu Melidon. Născut la 13 martie 1831, la Roman,  atunci judeţul Roman, decedat la 11 mai 1897, Roman) Melidon a fost poet, prozator şi traducător. A învăţat la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din 1856 funcţionează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş. În 1857 e şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar în 1860 – director în acelaşi minister. Mutat la Bucureşti ca director general al învă­ţământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învăţământului sătesc. Revizor, apoi inspector şcolar în mai multe judeţe, este chemat în >>>

MAria RUgină – O carte scrisă cu sufletul nu poate fi citită decât cu inima

Coperta Fata.page1        Două nume tipărite cu caractere identice — unul privind spre est, iar celălalt spre vest, dar ambele îmbrățișând în lumina ochilor clarvăzători un spațiu larg de strămoșească glie — ne deschid, cu ospitalitate românească, ușa cărții în care destinele lor s-au întâlnit și apropiat.
Întâlnirea vestită de Artur Silvestri—care îl anunță pe  VASILE  PLĂVAN  ca ,,un fel de  SLAVICI  DE  BUCOVINA” – este pusă în pagină de către mult-sensibila și luminat-pioasa Mariana  Gurza — poetă, editoare și eseistă creștină, nepoată, pe linie maternă, a lui Vasile Plăvan.
Născut în 1889, la Cupca, județul Storojineț —o așezare în care istoria s-a simțit la ea acasă încă de pe vremea costobocilor și a dacilor mari, intrând în hrisoave sub  ,,Alexandru  Voievod, Domn al  Țării  Moldovei”—Vasile  Plăvan, ,,avocat, gazetar și publicist a fost — apreciază autoarea Mariana  Gurza — un entuziast și un idealist de o aristocratică noblețe sufletească, de distincție morală, de bunătate și necuprinsă omenie.La 49 de ani s-a stins, lăsând în urmă o luminoasă pildă de virtute, un nume de o rară puritate și un exemplu de adevărat românism” . (p.8) >>>

Maria Diana Popescu – Şoc după şoc sau regie de Oscar

Maria Diana PopescuSă fie o întîmplare că Iranul a fost îngenuncheat de cel mai mare val seismic la numai 24 de ore de la atentatele din Boston? Iar cu două săptămîni în urmă de un altul, care a afectat centrala nucleară de la Basher? Hm! Adevăr sau provocare? „De acia-ncolo”, vorba unui prieten, fiecare înţelege ce vrea. HAARP-ul nu se foloseşte decît în scopuri ştiinţifice, nu-i aşa? Bomba nucleară subterană poate declanşa cutremure la comandă în orice punct fierbinte al globului. Făcături „ştiinţifice”! La fel ca „revoluţia” română, la fel ca Primăvara arabă! Miliţienii planetei ar trebui să se intereseze din timp de temperaturile din iad, pentru ca nu cumva să aibă acolo locurile rezervate pe veci, în cazul în care nu se lasă de prostii. Nici vorbă de sentimente anti-americane. >>>

Dinu Poştarencu: Calvarul limbii române în Basarabia, sub dominaţia ţaristă (I)

PostarencuDinuManifestând interes faţă de istoria Basarabiei, vom cunoaşte cu adevărat destinul dramatic al acestei provincii româneşti.

Cuvânt introductiv

În secolul al XIX-lea, numit secolul naţionalităţilor, ca urmare a mişcărilor general europene de transformări multiple de ordin politic, social, economic, cultural, ideologic, s-au desfăşurat procesele de formare a naţiunilor din Europa. În contextul acestor procese de modernizare a societăţilor europene s-au cristalizat limbile literare naţionale. Şi societatea românească, dominată de factorul naţional, s-a încadrat în cuprinsul acestor transformări ce se derulau pe bătrânul continent, rezultând procesul istoric de formare şi afirmare a naţiunii române, epoca modernă, concomitent, reprezentând etapa superioară a evoluţiei limbii române ca limbă de cultură. Încorporaţi cu forţa, la 1812, în componenţa Imperiului Rus, românii basarabeni au fost izolaţi, în decursul celor peste 100 de ani de înstrăinare, de >>>

Cărți puțin cunoscute – Manifestul Revoluţiei Naţionale (1935)

petre_tutea_tanarManifestul Revoluţiei Naţionale de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă (tipografia Miron Neagu, Sighişoara, 1935) – Prefaţă.

Rostul nostru. Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea). >>>

Constantin Enianu – Convivencia

Constantin Enianu

Există o civilizaţie uitată a Europei, cosiderată o civilizaţie a toleranţei religioase, a unei culturi şi ştiinţe remarcabile. Este povestea Islamului pe meleagurile Europei. Pentru a descoperi impactul profund al Islamului asupra artei, ştiinţei şi filosofiei europene, e necesar a străbate istoria Spaniei, Siciliei şi Franţei, căutând dovezi ale unei civilizaţii pierdute, care-şi depăşea cu câteva secole epoca. Vom găsi oare şi experţi în domeniu ce pot desfiinţa ideile preconcepute ? Să fim optimişti. Chiar unul dacă amintim, e un câştig pentru umanitate.
               Cei mai mulţi europeni cred că civilizaţia lor are rădăcini greceşti şi romane, care s-au pierdut în Evul Întunecat şi că Renaşterea a fost, în sens propriu, renaşterea culturii greceşti. Asta se crede, însă lucrurile nu sunt atât de simple. Există un capitol din trecutul Europei (Creştinătăţii), care spune cu totul altă poveste. >>>

Vasile Ursachi – repere biografice

ursachi-vasileUrsachi Vasile, com. Havârna, jud. Botoşani, 30 dec. 1934, şcoala generală în com. Havârna,1941-1946, Şcoala Pedagogică Şendriceni-Dorohoi, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, Fac. de Istorie ; doctorat, 1986 Universitatea ” Alex. I. Cuza”, conducător Acad. Mircea Petrescu Dîmboviţa, Muzeul de Istorie Roman; director muzeu de la 1 septembrie, 1957 până la 31 dec. 2004; diplomat universitar, cercetător ştiinţific gradul I, expert în arheologie, Premiul Academiei Române „Vasile Pârvan” în anul 1991, Cetăţean de onoare al municipiului Roman, Ordinul „Meritul Cultural în grad de Comandor”, membru al Institutului Naţional de Tracologie, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din >>>

Bisericile de lemn din judeţul Neamţ

biserica-de-lemn-bicazul-ardeleanLucrări colective, adesea anonime, bisericile de lemn din Neamţ sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie pe aceste meleaguri. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea românilor din această parte de ţară ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa nemţenilor: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii. Ele reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a celor de aici şi oglindesc fără echivoc unitatea românească, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga: “Creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile” ele fiind în acelaşi timp o mărturie convingătoare “că românii s-au aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic şi că din nefericire chiar şi în vremurile moderne, procesul de răşluire a posesiunilor strămoşeşti şi de deznaţionalizare s-a săvârşit în dauna poporului nostru”. Dintre aspectele istorice pentru care biserica de lemn >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Ion Creangă şi Tinca Vartic

Ion CreangaIon Creangă a fost un cleric onorabil, dar fără vreo chemare deosebită pentru preoţie, aprecia criticul literar Vladimir Streinu (Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973). A excelat ca scriitor, iar din punct de vedere profesional – în cariera didactică, atât ca învăţător, cât şi ca autor de manuale şcolare.

 Nu cred să existe român care să nu fi auzit de Ion Creangă.

Ion Creangă, povestitorul nepereche al moldovenilor, îşi doarme somnul de veci în Iaşul drag lui, în cimitirul Eternitatea. Acolo, nu departe de cei câţiva metri pătraţi ai veşniciei lui, a poposit pentru totdeauna şi unicul său fiu, ,,Căpitanul’’. >>>

Ion Măldărescu – Recuperarea demnităţii


Prof. dr. Gică Manole şi bustul Mareşalului Ion Antonescu din curtea casei sale

„Istoria va păstra pentru totdeauna numele Mareşalului Ion Antonescu în Panteonul Eroilor Neamului, ca pe un mare patriot, care şi-a dedicat viaţa cauzei poporului român.” [1] (General (r) jurist militar Ioan Dan)

„Specialist în dreptul penal […] generalul (r) magistrat Ioan Dan asigură chezăşia adevărului necontrafăcut conjunctural, conferindu-i dreptul de a fi un argument de primă mână în bătaia pentru restituirea, întru istorie, a uneia dintre personalităţile reprezentative ale neamului: Mareşalul Ion Antonescu.” [2] (General (r) Radu Theodoru) >>>

Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”  ( Aurora Cornu)

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite,flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

 Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”  într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste  au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră. >>>