Mariana Cristescu – Dor de albastru…

Mariana CristescuTrec anii pe neobservate, brăzdându-ne chipurile şi colbuindu-ne tâmplele cu tristeţi, şi mi-e din ce în ce mai dor de Maestrul, de Omul, de Prietenul generaţiei mele „în blugi”, mi-e dor de Poetul frumos la chip şi la suflet, de voinicul cu ochi minunaţi, albaştri, în care aduna şi fulgere, şi stele, de glasul lui reverberând incantaţii magice din adâncuri de vremi.
Mi-e dor de Omul Liber, care-şi declara şi clama, cu patimă, şi cu glas înalt, trăirile, ca un bărbat adevărat ce se afla, reînvăţându-ne lecţia despre demnitatea şi frumuseţea sentimentelor mari, profunde şi definitive, singurele care ne aşază alături de zei, dând consistenţă visului şi motivaţie existenţei noastre diurne.
Mi-e dor de înaltul dureros al iubirilor sale totale, până la scrum mistuindu-se pe pragul speranţelor cel mai adesea ucise: „În noaptea despărţirii dintre noi/ >>>

Reclame

Rezistenţa anticomunistă – grupul de la Făgăraş: Gheorghe Haşu (1921-1957)

Gheorghe HasuIstoria unui bilet confiscat de Securitate.  Serie dedicată grupului de rezistenţă împotriva comunismului din Ţara Făgăraşului. E vorba de una din cele mai de durată rezistenţe din România, care a activat în perioada 1948-1957. Tinerii care au fugit în munţi şi au luptat cu Securitatea vreme de aproape 10 ani au fost sprijiniţi de peste o mie de familii din zonă, care au denunţat abuzurile şi crimele comunismului. Cei care s-au ridicat împotriva comunismului au fost persecutaţi vreme de jumătate de deceniu. La peste 50 de ani de la uciderea partizanilor, istoria rezistenţei din Ţara Făgăraşului şi jertfele de atunci sunt încă puţin cunoscute. În descoperirea lor ne va fi ghid Ioana Haşu, jurnalist, cercetător CNSAS, nepoata partizanului Gheorghe Haşu: >>>

Doina Enea: Ben Todică – repere biografice și critice

Benoni Todică s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul lui Aurica şi Gheorghe Todică. După anii 1955 părinţii pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl, Gheorghe Todică, a început să lucreze la exploatările de fier de la Ocna de Fier, apoi la minele de uraniu din Ciudanoviţa (Caraș-Severin). De copil a reuşit, cu un diaproiector, să proiecteze diferite filme şi să deseneze fotograme. La 12 ani a cumpărat un aparat de proiecţie, apoi un aparat de filmat, cu acest aparat a  realizat primul film, care prezenta o scurtă poveste cu cowboy şi indieni şi a fost intitulat Copilărie .

A urmat cursurile primare la Şcoala Generală de 8 ani Ciudanoviţa, apoi Şcoala Profesională UCMMA din Bocşa unde, la propunerea lui s-a înfiinţat un fel de cineclub şi a realizat un filmuleţ, de trei minute. >>>

Petruş Andrei – Fântâna şi izvorul

Acum câteva zile, în acest spaţiu (Biblioteca judeţeană, n.n.) şi cu o ocazie asemenea celei de azi, cineva îmi lăsa – inscripţie pe o carte – o simpatie şi o prietenie venite din fântâna şi izvorul Baaadului.

        Drumurile mele nu prea se întâlniseră cu steaua poetului ce-şi căta rugăciune la izvoarele luminii. Cred că ne cunoaştem dintr-un vis ori dintr-o poveste în care floarea neuitării şi cântecul nopţii au nins în creangă, jinduind o oră de iubire. >>>

La ceas aniversar, La mulţi ani domnule profesor Dimitrie Spilca!

Prof. Dimitrie Spilca

Ziua de 13 august mă duce de fiecare dată cu gândul la personalitatea și integritatea profesorului Dimitrie Spilca.

 Un model de demnitate și corectitudine pentru cei care l-au cunoscut.

 Își începuse viața ca învățător, apoi după terminarea faculății de filozofie a funcționat ca profesor de filozofie într-un liceu timișorean de unde a fost scos din sistem în timpul concediului de odihnă…O măsura pe care nu am înțeles-o niciodată, dar se pare că, a fi corect azi , respectându-ți profesia, deranjând în același timp, te poti trezi încolțit doar pentru că nu admiți mizeriile altora. >>>

Doamna Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş

Doamna Elena [Ecaterina] Rareş  (n. aprox. 1490, Serbia-d. 1553, Suceava), soţia domnului Moldovei Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546), regenta lui Ştefan Rareş (1551–1552), ctitor. Fiica despotului sârb Iovan Brancovič şi a Elenei Iacşici, era coborâtoare, după tată, din familia voievozilor Nemanja, a marchizilor de Montferrat, a ducilor de Mantua, fiind rudă şi cu marile familii aristocratice sârbeşti şi albaneze. Una dintre surorile ei vitrege, Despina Miliţa, a devenit soţia domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab. S-a căsătorit cu Petru Rareş în primăvara anului 1530 (momentul trecerii ei prin Transilvania figurează în registrele Braşovului în luna aprilie). În 13 iunie 1531 se naşte primul lor fiu, eveniment consemnat în registrele bistriţene. Au avut împreună patru copii, trei băieţi: Iliaş, Ştefan şi Constantin, şi o fată, Ruxandra. După alungarea soţului din prima >>>

Octavian D. Curpaş: Tiberiu Cunia – 64 de ani în exil, o carieră strălucită şi-un premiu „von Humboldt”!

Preocupările din ultima vreme referitoare la viaţa românilor care au părăsit România imediat după instaurarea regimului comunist, constituind fără îndoială primul val de refugiaţi politic declanşat cu repeziciune în anul 1948, m-au condus spre informaţii interesante şi la identificarea unor persoane cu istorii de viaţă palpitante. Destăinuirile lui nea Mitică Sinu mi-au stârnit curiozitatea de a afla cât mai multe lucruri despre viaţa şi activitatea contemporanilor săi, a celor care asemeni lui au avut tăria să-şi înfrunte destinul, urmând calea exilului. >>>

Povestea celor trei porţi

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

– Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
– Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta. >>>

O evocare a lui Nicolae Steinhardt

   N. Steinhardt este pentru Ioan Pintea un spirit tutelar. Revelatoare ni se înfăţişează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiţia de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiţia de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simţămînt de neîmplinire, de insuficientă vrednicie al discipolului la întîlnirea „rară, esenţială” cu cel menit a-i fi mentor. Poziţia smerită a novicelui e o condiţie a iniţierii : „Pe N. Steinhardt l-am întîlnit probabil prea devreme. (…) Eram prea tînăr, nepregătit, prea neştiutor, necopt cultural. Pregătirea a venit pe parcurs. Am învăţat, cum se spune, din mers. Am dobîndit ceea ce nu deţineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux şi ca în predica Părintelui. N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a şi ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri”. Treptat, relaţiile se destind, >>>

Mariana Nicolesco: In artă, există azi o falsă scară a valorilor, impusă de puterea banului

Celebra soprană Mariana Nicolesco, una dintre marile voci ale timpului nostru, Reginadel Belcanto, Primadonna Assoluta, Diva Divină, întruchipează prin cântul său idealul de perfecţiune ce animă noile vocaţii lirice din nenumărate ţări ale lumii. Dovadă numărul de aproape 2000 de talente din 47 de ţări care s-au înscris din 1995 până azi la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée pe care l-a creat la Brăila şi la Cursurile de Măiestrie Artistică pe care le oferă gratuit în anii dintre o ediţie şi alta a competiţiei. În apropierea ediţiei 2012 a Concursului şi a Festivalului Darclée, care au loc între 1 şi 12 august, i-am adresat Marianei Nicolesco câteva întrebări. >>>

Constantin Chiriac (I) : „Poezia a fost întotdeauna temelia a tot ce am făcut“

Într-o lume românească ciudată, pusă pe căpătuială, mediocră și alergică la ceea ce înseamnă inițiativă cuturală veritabilă, prezența în peisaj a lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, este aproape exotică. Despre ce se află în spatele acestui exotism, dar și despre multe alte aspecte din biografia unui destin remarcabil – în interviul de mai jos. 

Domnule Constantin Chiriac, puțini știu, cred, că v-ați născut în Moldova și ați terminat liceul „Costache Negruzzi“ din Iași. Credeți că, în general vorbind, originea cuiva își pune amprenta asupra carierei respectivului? A lăsat „dulcele târgcolinar anumite date de fond în structura dvs. influențând decisiv felul de a fi și de a gândi? >>>

O prietenie complicată

În anul 1958, doi emisari ai regimului comunist de la Bucureşti (fără mandat oficial expres) plecau la Paris să-l convingă pe Mitropolitul Visarion Puiu să revină în ţară. Fostul înalt ierarh al Bucovinei fusese condamnat la moarte – în contumacie – de Tribunalul Poporului, prin sentinţa din 26 februarie 1946. Acuzaţia: crime de război. Vom vedea mai jos ce fel de „crime” săvârşise prelatul. Nu e nicio îndoială, dosarul fusese fabricat de procurori la ordinul forţelor de ocupaţie, mai exact, al comisarilor sovietici, iar completul de judecată alcătuit, cum ştim, tot la ordin politic, nu a făcut decât să valideze ceea ce i se dictase. Trecuseră 12 ani de exil pentru mitropolit. Cine erau cei doi trimişi, într-un fel, cu mandat de la vârful conducerii de partid şi de stat, se presupune – logic, având în vedere greutatea misiunii -, chiar de la Gheorghiu-Dej. >>>

Ben Todică-Armele culturale

Viitorul copiilor noştrii, VIITORUL CIVILIZAŢIILOR este dictat de poveştile pe care le aud şi de eroii lângă care cresc. Spartacus eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelaşi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie SPARTACUS.

Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile şi directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi uşor de  asimilat filmul şi acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită şi structurată în jurul infrastructurii societăţii de azi, azi însemnând timpul realizării filmului, anii ’60. Eroul trebuia construit să apere valorile trasate de societatea şi vremurile războiului rece – patriotism, naţionalism, dragostea de familie, de casă, de pământ, libertatea cuvântului, a dreptului de a alege etc. Trebuiau sădite aceste valori în conştiinţa tineretului pentru asigurarea unei Americi eterne. >>>

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli. >>>

Basarabia eternă e româneasca nu pe hartă, ci în suflete

In mai 1812, la Gurile Dunarii, Imperiul otoman ceda Imperiului tarist un tinut  asupra caruia nici unul dintre cei doi vremelnici puternici ai zilei nu avea vreun drept, caci era stapanit si locuit  de totdeauna de romani.

Astazi, dupa 200 de ani de la anexarea Basarabiei  de catre Rusia, cu toata uriasa, indelungata, cruda sau vicleana lucrare de deznationalizare intreprinsa aici, acest tinut ramane  prin excelenta unul al romanitatii.  Apartenenta organica a romanilor de peste Prut la spatiul spiritual si istoric romanesc  nu mai poate fi azi tagaduita de cineva in mod serios iar pericolul instrainarii si chiar pieirii lor ca neam, pericol real pana nu prea demult,  se indeparteaza.   E o victorie peste timp a romanilor de peste Prut, dar una mult prea scump platita. >>>

Laurentiu Ulici- in memoriam

 Portret

Sunt batrîn, batrîne, timpul nu ma iarta
Anii – nu stiu bine cînd – s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratînd o carte,
Mai plesnind din biciul rîsului curat; >>>

Eroi de cealaltă parte a baricadei

Azi am fost la străbunelul meu. Are 91 de ani și a luptat și el în cel de-al doilea Război Mondial, doar că toată viața lui nu a vorbit despre asta. Cică de el au uitat, trebuia și el să uite unde a luptat și cu cine. De ce? Pentru că a fost înrolat în anii  ’40 de către români, așa cum spune el. >>>

Constanţa Buzea- poeți români

Acolo unde cred că eşti

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticla par
Pădurile de brad brumat. >>>