Daniel Lucescu – Automobilist în Phoenix, Arizona
Departe de casa, undeva prin desertul Arizonei, l-am întâlnit pe Daniel, omul căruia in Romania ii plăceau automobilele. La începutul dialogului, atunci când am rostit Bistrița, faţa i se umpluse de o liniște sufleteasca si, fără a-l întreba prea multe, debitul cuvintelor sale devenise parca de neoprit… >>>
Au plecat 14, dar nu a supravieţuit decât unul dintre ei
Foarte puţini sunt aceia care ştiu că în 1912, la bordul luxosului pachebot Titanic, s-au aflat şi 14 tineri din Transilvania. Unul singur a scăpat cu viaţă din naufragiul vasului: Jovaki Ferenc, originar din Tuşnad (judeţul Harghita). Prezenţa acestor tineri pe Titanic este confirmată de Bencze Geza, un octogenar din Gheorgheni. „În toamna anului 1936 am avut o problemă medicală şi am fost transportat la Bucureşti pentru tratament. Am fost luat în gazda de o familie venită din Tuşnad. Membrii familiei Santa mi-au povestit că fiul lor a pierit în 1912 la bordul vasului Titanic. Vestea le-a fost data de Jovaki Ferenc, supravieţuitorul tragediei”, povesteşte Bencze pentru portalul erdely.ma.
Motto: “Se ştie că atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi o dată cu ea şi literatura.” (Milorad Pavici, Dicţionarul khazar)
Istoriografia recentă este deosebit de numeroasă, variată ca tematici abordate şi bogată în subiecte de mare dificultate istorică privind istoria khazarilor.1 Demersul meu acoperă un segment restrâns, atât spaţial cât şi temporal. Teritoriul locuit de români deşi s-a aflat în vecinătatea Imperiului medieval Khazar2, este destul de rar abordat în lucrările de specialitate şi de aceea este dificil de argumentat o teorie sau alta3; rămâne desigur arealul vast şi dinamic al etnografiei care se hrăneşte cu numeroase elemente de civilizaţie, conservate foarte bine în eşafodajul său cultural.4 >>>
Motto: „Diferenţa dintre acţiune şi ritual este enorm de mare.”
Ca de fiecare dată, cărţile scrise de Iosif Ţon nu dezamăgesc aşteptările celui care le citeşte, ci dimpotrivă, depăşesc cu mult ceea se poate presupune, citind doar titlul. Din acest punct de vedere, talentul lui Iosif Ţon este de a transmite într-un limbaj facil, uşor de înţeles, concepte deosebit de profunde şi chiar principii de teologie care în mod normal, nu sunt simplu de prezentat. >>>
Pe 10 martie 2012 s-au împlinit 108 ani de la naşterea dirijorului român Dumitru D. Botez. Pentru mine, şi nu numai pentru mine, această aniversare nu este doar o simplă dată din istoria muzicii. De la vârsta de 18 ani, cânt în Corul ce poartă numele lui Dumitru D. Botez, dirijat de Eugen Kreiss, unul dintre discipolii săi cei mai apropiaţi. De aceea, m-am gândit că ar fi o ocazie foarte bună pentru a aduce un omagiu celui care a fost Dumitru D. Botez, o personalitate a culturii române, un adevărat „deschizător de drumuri” (fără a dori să utilizez expresiile consacrate ale limbajului de lemn, această sintagmă i se potriveşte lui Dumitru D. Botez din mai multe puncte de vedere pe care le voi ilustra în acest reportaj). Şi suntem datori să nu îl uităm. >>>
Parte integrantă a culturii româneşti, muzica bizantină a lăsat numeroase urme în biblioteci şi arhive, laice sau bisericeşti. Legată indisolubil de Biserică, în cadrul căreia a luat naştere şi s-a dezvoltat împreună cu imnografia creştină a primelor veacuri, această artă a contribuit substanţial la întreţinerea cadrului spiritual specific ortodoxiei. Urmând îndemnurile psalmistului David: „Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe el întru cele înalte (Psalmul 148, 1) şi „Cântaţi-I Domnului cântare nouă, lauda lui în adunarea celor cuvioşi” (Psalmul 149, 1), melozi şi melurgi, psalţi şi protopsalţi, lampadari şi maistori au scris de-a lungul veacurilor nenumărate pagini de slăvire a lui Dumnezeu. Creaţia >>>
Olteni celebri peste hotare! – Pictură ţesută cu fire rupte din suflet
Oare de câte ori ni s-a întâmplat să stăm neputincioşi în faţa unei picturi, să împietrim pur şi simplu pentru că ramele reuşeau să surprindă mai multă viaţă decât eram noi capabili să trăim? Pentru că dintr-o dată, momentele care trec fugare prin noi se opresc acolo pe pânze… Şi abia atunci realizăm că pictorii sunt arhitecţi de nemurire. >>>
„Destinul artei moldoveneşti depinde, în primul rînd, de cei care se vor dăscăli şi apostoli. Eu cred că am venit în cinematografie din spaţiul mioritic. Sunt “şcolerul” ciobanilor noştri plecaţi de secole în câmpiile cosmice spre a lumina şi a încălzi universul”. (Emil Loteanu)
Personalităţi de talia lui Emil Loteanu se nasc la răscruci de secole. El a fost mereu cu sufletul deschis către frumos. Se spune că ar fi putut să fie un regizor de talie mondială, că timpurile n-au fost de partea lui; pentru cei mai mulţi, este „regizorul care a făcut Şatra şi Lăutarii şi care a trăit la Moskova”, alţii îşi vor aminti că el a regizat şi peliculele cinematografice de o enormă forţă artistică: Anna Pavlova, Dulcea şi tandra mea fiară, Luceafărul, Poienile roşii… >>>
O dimineaţă cu lumina ţesând culori minunate în ferestrele oamenilor este o zi care va rămâne mereu proaspătă în istoria unei familii fericite. Pe 19 mai, la ora 7:50 a.m. a venit pe lume micuța Janice (cântărește la naștere 6 lbs şi 10 oz si măsoară 18 3/4 inches), primul copil al lui Octavian si Roxana Curpaş din Phoenix, Arizona.
O familie binecuvântată şi care nu ar avea nimic deosebit faţă de alte milioane şi milioane de familii tinere ce locuiesc pe întregul pământ, dacă… Acest DACĂ este simbolul bucuriei, care face ca un copil să fie cel mai frumos dar pentru familie. Un copil! O rază de lumină divină care sparge gheaţa problemelor umanităţii, grăbită spre treburile de fiecare zi. Un ţipăt de intrare în lumea asta frumoasă şi plină de întrebări, la care micuţa Janice va găsi răspunsul cu şi prin părinţii săi.
Melidonium 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.