Filmul românesc: ce a fost în 2012, ce va fi în 2013

În 2012 au avut premiera în cinematografele noastre 20 de filme românești (inclusiv coproduc­ții europene cu o semnificativă participare românească), ceea ce înseamnă că se păstrează media anilor anteriori. Totuși, din diverse motive, cam un sfert dintre aceste filme au trecut aproape neobservate.

Dacă în 2011, campion detașat la box-office era un film comercial fără pretenții artistice (Nașa, în regia lui Virgil Nicolaescu și Jesús del Cerro, cu nici 27.000 de spectatori), printre performerele de anul trecut, alături de deja obișnuitele producții cu rețetă brevetată de la MediaPro, s-au strecurat și două filme ale unor reprezentanți importanți (deopotrivă ca regizori și producători) ai Noului Cinema Românesc: Despre oameni și melci al lui Tudor Giurgiu (number one la numărul de spectatori: aproape 64.000) şi După dealuri al lui Cristian Mungiu (cu o audiență de peste 53.000 pînă la sfîrșitul anului). >>>

Reclame

Mitică Popescu – ,,Deşi am crescut în mahala, nu suport vulgaritatea şi mitocănia răspândite în toate mass-mediile româneşti”

mitica-popescu„Noi, actorii, suntem ai tuturor si ai nimanui”

E in teatru de la opt dimineata. Vine direct de la o filmare care s-a prelungit pana in zori. N-a inchis ochii de patru nopti si acum apar si eu pentru „talk show”. Cafeaua i s-a racit de cand imi povesteste de una, de alta. Noroc cu doamna de la cabina, care-i aduce o alta cafea fierbinte.
– Vedeti cum ma rasfata colegii? De prieteni nu mai vorbesc: de cand am ramas singur, fara Poldi, ma invita mereu de sarbatori. Anul trecut m-au luat cu ei sa petrecem Pastele la Bistrita; anul acesta am fost impreuna pentru noaptea Invierii la Manastirea Varatec si a doua zi la Neamt. As fi stat eu mai mult, dar a trebuit sa ma intorc la filmari. Joc doar un rol secundar intr-un film realizat de Serban Marinescu, dar „episodicii” astia iti dau mai multa bataie de cap decat „principalii”. E mai greu sa-i individualizezi. >>>

Ben Todică – Sporească iubirea pentru valorile neamului !

Mihai_Viteazul_1227633690_2_1970Filmul Lincoln a lui Steven Spielberg debutează cu scena bătăliei din mlaştină din Mihai Viteazul, un tribut adus marelui regizor Sergiu Nicolaescu şi poate o premoniţie a trecerii sale în nefiinţă.

Mihai Viteazul este adesea clasificat din răutate sau lipsă de profesonalism drept un “film comunist“. Este regretabil că generaţiile actuale de cineaşti minimalizează sau contestă valoarea artistică a operelor talentatului regizor. Deasemenea, unii critici de film denaturează mesajul filmelor sale jignind prin afirmaţii insidioase milioane de spectatori din ţară şi străinătate. Firesc, se pune întrebarea: de ce au dorit să colaboreze cu regizorul Nicolaescu atâtea personalităţi celebre ale cinematografiei mondiale, artişti de renume internaţional precum Orson Wells, Laurence Harvey, Elisabeth Taylor, Richard Barton, Richard Jhonson, Kirk Douglas, Charlton Heston, Steven Spielberg şi mulţi alţii? >>>

Ben Todică – Clipe care te urmăresc o viaţă

nicolaescu

A fost un alt mare dar de la Dumnezeu ca, din cei 82 de ani ai săi, marele regizor Sergiu Nicolaescu să-şi petreacă o jumătate de oră din viaţa sa cu mine. Eram în concediu pe plaja Mării  Negre de la Eforie  Nord,  împreună cu soţia mea Mioara. Deodată îl văd pe plajă pe deja cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu. Nu-mi venea a crede.  Era îmbrăcat într-un costum de vară, cafea cu lapte, ţinându-şi haina peste umăr, şi păşea falnic în drumul său spre faleză. Am stat câteva momente parcă încremenit, nu-mi simţeam nici respiraţia.

După ce regizorul a trecut  pe lângă noi, am lăsat-o pe plajă pe soţia mea şi încetişor, parcă vrând să nu-l supăr cu ceva m-am luat după el. L-am ajuns şi mergeam în linie. Nu puteam să pierd această ocazie, cum se va dovedi în timp, a fi unică. Aveam cu mine primul meu aparat de filmat Meopta de 8 mm, pe care-l simţeam că mă încurajează în gestul meu. >>>

Dragoş Bucur, într-un film de acţiune american, la Hollywood -Ride Along

Zilele trecute, actorul Dragoş Bucur a terminat filmările pentru Ride Along, o comedie de acţiune americană turnată la Universal Studios, la Hollywood. Filmul este programat cel mai probabil pentru ianuarie 2014, iar pe lista actorilor principali îi regăsim pe: Ice Cube, John Leguizamo, Bruce McGill şi Kevin Hart. Regizorul Tim Story este şi un producător de succes, cunoscut pentru Fantastic Four (2005 şi 2007) şi Think Like a Man (2012).

Dragoş Bucur joacă chiar la începutul filmului rolul unui mafiot sîrb. El participă la o întîlnire de afaceri cu poliţistul jucat de Ice Cube, întîlnire care se dovedeşte a fi o ambuscadă. Dragoş are de tras cu pistolul după nişte poliţişti sub acoperire, inclusiv după Ice Cube, apoi trebuie să încalece o motocicletă şi să execute un fel de cursă cu obstacole. >>>

„Şi caii sunt verzi pe pereţi” la Piatra-Neamţ

După spectacole de teatru şi concerte, la Casa de Cultură din Piatra-Neamţ  a venit vremea proiecţiilor de filme.

„Şi caii sunt verzi pe pereţi”, în regia lui Dan Chişu, va putea fi vizonat de pietreni pe 18 şi 19 noiembrie. Filmul care a avut premiera la începutul acestei luni prezintă povestea a două destine: cel al unui cuplu de tineri, care ar fi putut deveni bogaţi, celălalt urmăreşte povestea a doi adulţi, care din cauza lipsei lor de cunoştinţe atunci când vine vorba de tehnologia modernă, sunt păcăliţi de un spam primit pe e-mail, intră într-o loterie online falsă şi pierd toate economiile lor. Poveştile se întâlnesc la sfârşit, când se pierde orice speranţă şi refuză singura lor şansă de a se îmbogăţi. >>>

Despre melci, numai de bine

Cei care cred că reprezentanţii Noului Cinema Românesc nu sînt capabili să realizeze filme de public, ar trebui să meargă să vadă Despre oameni şi melci, al doilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu. Iar cei care nu cred, cu atît mai mult.

 Scenariul lui Ionuţ Teianu, avîndu-şi originea într-o ştire de ziar din urmă cu un deceniu, i-a oferit regizorului materia primă pentru o comedie dulce-amăruie deopotrivă amuzantă şi duioasă, agreabilă şi ingenioasă, care nu-i solicita să fie un autor personal, ci un cineast >>>

Alex Rotaru, filmmaker de origine română, a cucerit fortăreaţa numită Hollywood

Hollywood-ul este o fortăreaţă greu de cucerit. Puţini români au reuşit să arboreze steagul României deasupra cetăţii de unde se dă ora exactă în lumea mondială a cinematografiei.

Alex Rotaru a găsit calea potrivită…Cu un fond biotipologic pe măsură – copil de actor (mama – Maria Rotaru) şi de dramaturg (tatăl – Eugen Rotaru) –  Alex a debutat în cinematografie la vârsta de 9 ani; şi-a făcut ucenicia copilărind printre „cireşari”, fiind parte din distribuţia cunoscutei  trilogii din anii ’80 – „Cireşarii” („Cireşarii”, „Aripi de zăpadă” şi „Cetatea ascunsă”). >>>

Dan Piţa: „Ceva bun de la viaţă” – cel mai bun film la Festivalul de la Avanca (Portugalia)

„Ceva bun de la viaţă”, cea mai recentă peliculă regizată de Dan Piţa şi produsă de MediaPro Pictures, a obţinut premiile pentru cel mai bun film şi cel mai bun actor (Corneliu Ulici) la Festivalul de la Avanca, Portugalia, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX. >>>

Ostrov – Un film despre un monah rus atrage premiile cinematografiei ruse

Un film despre pocăinţă – aşa cum a trăit-o un monah ortodox rus marcat de experienţa sa din timpul celui de-al doilea război mondial – a reuşit să câştige şase premii ale cinematografiei ruse în cadrul ceremoniei Zolotoi Orvol sau Golden Eagle din 27ian.2007, incluzând „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” precum şi „Cel mai bun actor”. >>>

Ion Creangă- Amintiri din copilărie

Film artistic în regia Elisabetei Bostan realizat în anul 1964. Din distribuție amitim pe Ştefan Ciubotăraşu-Ion Creangă, Emanoil Petruţ-Ştefan a Petrei,  Eliza Petrăchescu-mătuşa Mărioara, Ion Bocancea-Nica a lui Ştefan a Petrei, Mihai Mereuta-vornicul.


Cristian Mungiu: ” Nu filmul este controversat, ci subiectul”

Regizorul vorbeşte despre pelicula sa premiată la Cannes, „După dealuri”, şi explică de ce o vom vedea abia la toamnă.

 ● Jurnalul Naţional: „După dealuri” a fost deopotrivă lăudat şi criticat la Cannes. Va fi acesta cel mai controversat film al dvs. de până acum? >>>

Palmares Cannes: „După dealuri” obţine Premiul pentru scenariu şi Premiul de interpretare feminină

A 65-a editie a Festivalului International de Film de la Cannes a adus un palmares surprinzator, juriul prezidat de Nanni Moretti alegand cele doua filme preferate si de critici – „Amour”, de Michael Haneke, si „Dupa dealuri”, de Cristian Mungiu, dar incluzand in palmares si surprize.

La Palme d’Or a plecat la „Amour”, Michael Haneke obtinand pentru a doua oara trofeul suprem la Cannes dupa „Panglica alba” acum trei ani. Grand Prix a fost obtinut in mod surprinzator de Matteo Garrone pentru „Reality”, in vreme ce „Dupa dealuri” de Cristian Mungiu a fost premiat pentru Cel mai bun scenariu si Cea mai buna actrita in rol principal – Cosmina Stratan si Cristina Flutur. Premiul le-a fost inmanat celor doua artiste de actorul american Alec Baldwin. >>>

Proiecţii de filme, expoziţii foto şi concerte, la TIFF Art Cluj-Napoca

Mai multe proiecţii de filme, expoziţii de fotografie, concerte vor avea loc la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în cadrul TIFF Art, proiect care se va desfăşura, între 1 şi 10 iunie, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

 Conform unui comunicat de presă transmis, joi, de organizatorii TIFF, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca va deveni, în perioada 1-10 iunie, un spaţiu dedicat artelor în diferite forme, fostul Meeting Point TIFF reinventându-se ca TIFF Art.

 Astfel, în incinta Muzeului de Artă vor avea loc vernisaje şi expoziţii de fotografie, proiecţii de filme, concerte, teatru. TIFF Art va găzdui Ziua Diversităţii, cu un program variat dedicat promovării înţelegerii interetnice, precum şi evenimente din cadrul Zilei Maghiare. Tot la Muzeul de Artă va staţiona, în perioada 1-17 iunie, şi studioul mobil de film FILM-Y din Danemarca, unde copiii vor putea crea propriile filmuleţe, în cadrul EducaTIFF. >>>

Filantropica- un film de Nae Caranfil

In Bucurestiul secolului XXI, a iesi in oras sambata seara la bratul unei femei frumoase e o investitie financiara riscanta. Ovidiu (Mircea Diaconu), modest profesor de liceu, nu si-ar putea-o permite. Si totusi trebuie, caci s-a indragostit pana peste cap de Diana (Viorica Voda), o mica sirena de 20 de ani cu veleitati de manechin. In cautarea unei surse de venit ceva mai consistente decat o biata leafa de profesor, Ovidiu plonjeaza intr-o lume fabuloasa – mafia cersetorilor… Unul din capii acesteia il ia sub aripa sa. Pepe (Gheorghe Dinica) este jumatate artist, jumatate om de afaceri; „textier” oficial al cersetorimii bucurestene, omul inventeaza biografii, replici si atitudini in functie de personalitatea milogului sau de >>>

Dacia lui Gheorghe Ciubuc

Un film despre Dacia din Orheiul vechi

Fiecare basarabean are un Decebal al său. Şi o Dacie a lui. Pe acestea le posedă şi regizorul Gheorghe Ciubuc. Filmul lui înjgheabă o hartă a Daciei străbune din pânza unei ploi, pe care o agaţă deasupra Orheiului Vechi, peste care suprapune un lăicer de lumină, ţesut din raze de soare şi legendă. Eroii lui (pictorul Ion Sfeclă, butuceneanul Ionică de 10 ani ş.a.) nu au nevoie de cuvinte pentru a comunica, ci mai degrabă de tăcerile dintre cuvinte. El îi surprinde creând, fiecare reconstituind o Dacie – străvechiul imperiu, mai mult ceresc, cum credea Zamolxis că este – care ar fi numai a lui. Artistul ne învaţă să auzim tăcerea şi să vedem nevăzutul, în aşa fel încât să putem încetini trecerea clipelor. >>>

Maia Morgenstern- aniversare

Filmul lui Mel Gibson nu a fost o trambulină pentru cariera mea„, mărturiseşte Maia Morgenstern. Actriţa a stat de vorbă cu ELLE despre teatru, familie şi patimile de după Patimile lui Iisus. >>>

Undeva la Palilula

Filmul dadaist al lui Silviu Purcărete e dedicat comunismului, care şi după papa Benedict XVII e condamnat la eşec ab ovo, pentru că decuplează societatea de Dumnezeu, munca de remunerarea ei şi sexualitatea de procreere. În oraşul fantoma Palilula pierdut în mijolcul câmpiei moldo-valahe puterea este în mâna secretarului organizaţiei de bază al P.C., liturghia este înlocuită cu lupta pentru pace, şi fidelii poarta smeriţi că icoanele măreţe portrete idealizate ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. În Palilula despre muncă sau remunerare ei, nici nu poate fi vorba, după cunoscută lozinca, ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim. Sexualitatea, s-a transformat într-o formă de a depăşi disperarea vegetală, şi este decuplata în mod absolut de procreere. Naşterea unui  copil ar pune sub semnul întrebării întreaga construcţie absurdă. >>>

Cărămizi ale culturii romaşcane..

Pe vremuri, Romanul se putea mîndri cu faptul că este singurul oraș din Moldova unde funcționează nu mai puțin de patru cinematografe. Aici, romașcanii puteau alege să vizioneze filme pe marele ecran la cinematografele “23 August”, “Flacăra”, “Unirea” sau la “Victoria” – unicul cinematograf privat din oraș. Clădirea unde a funcționat cinematograful “Vasile Alecsandri” a fost construită în anii 1912 – 1915. Cinematograful a fost înființat sub numele “Trianon”, denumirea sa fiind schimbată în “23 August”, apoi în “Vasile Alecsandri”.

>>>

Liviu Antonesei: Mircea Daneliuc, magician, artist şi rebel

   Odinioară şi acum

 M-am apropiat de filmele lui Mircea Daneliuc încă de la debutul   său, din 1975, cînd a fost difuzat Cursa şi, apoi, i-am vizionat toate filmele, unele de mai multe ori, pînă la ultimul, Cele ce plutesc, pe care l-am văzut cu o întîrziere de doi ani, abia acum, cu prilejul evenimentelor provocate de vizita sa de două zile la Iaşi, oraşul în care a studiat Literele şi a fost cîţiva ani profesor de franceză. Nu l-am avut profesor, însă această perioadă a vieţii sale a contribuit indirect la >>>

Emil Loteanu-„M-am logodit cu cea mai depărtată stea,cât mi-o fi veacul să tot urc la ea”

Destinul artei moldoveneşti depinde, în primul rînd, de cei care se vor dăscăli şi apostoli. Eu cred că am venit în cinematografie din spaţiul mioritic. Sunt “şcolerul” ciobanilor noştri plecaţi de secole în câmpiile cosmice spre a lumina şi a încălzi universul”. (Emil Loteanu)

Personalităţi de talia lui Emil Loteanu se nasc la răscruci de secole. El a fost mereu cu sufletul deschis către frumos. Se spune că ar fi putut să fie un regizor de talie mondială, că timpurile n-au fost de partea lui; pentru cei mai mulţi, este „regizorul care a făcut Şatra şi Lăutarii şi care a trăit la Moskova”, alţii îşi vor aminti că el a regizat şi peliculele cinematografice de o enormă forţă artistică: Anna Pavlova, Dulcea şi tandra mea fiară, Luceafărul, Poienile roşii… >>>

Oana Pellea despre Amza Pellea- Sufletul oltenilor

actor (1931-1983)

 Unul dintre cei mai mari actori ai cinematografiei române maestrul si celebrul Amza Pellea s-a nascut la data de 07 aprilie 1931 la Bailesti, intr-o familie cu cinci copii. A absolvit cursurile Colegiului National Carol I din Craiova. Fiind un reprezentant al promotiei de aur a teatrului romaanesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul National din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie si Teatrul National din Bucuresti, unde s–a impus ca unul dintre actorii consacrati ai scenei romanesti. >>>

Dorel Vişan: «Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei»- interviu cu Pușa Roth

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, promoţia 1965, actor al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca din anul 1965, directorul acestei instituţii între 1993 – 2000, Doctor în arte (2004). A jucat peste 40 de roluri în teatru şi peste 50 de roluri în filme. De-a lungul carierei a primit numeroase premii, printre care: Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru cea mai bună interpretare masculină (1988), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la >>>

Mihai Volontir – aniversare

actor, Moldova

Timp de câteva luni sau poate ani te concentrezi asupra vieţii unui personaj, asumându-ţi o altă viaţă. Şi când s-a sfârşit „jocul”, viaţa acestuia, cu bucuriile şi du­rerile lui, rămâi gol, trist şi ră­tăcit. Ai trăit o viaţă pe care ai ştiut-o de la bun început din scenariu… Acum trebuie s-o trăieşti pe a ta, mult prea necunoscută, adevărată şi adesea încurcată.>>>

Gina Patrichi (1936-1994) – in memoriam

actriţă teatru, film

Născută la 8 martie 1936, Gina Patrichi a fost admisă la Institutul de Teatru în 1952, la clasa Aurei Buzescu, alături de nume care aveau să se regăsească în „promoţia de aur” a şcolii româneşti de actori. Deşi nu şi-a terminat studiile, a fost chemată la Galaţi, unde tocmai se înfiinţa un nou teatru şi unde fusese repartizat ca regizor Valeriu Moisescu, fost coleg de institut. Acesta i-a încredinţat rolul de debut din Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu. >>>

Emil Loteanu şi arta ce urcă la cer

regizor, scenarist, poet Moldova

Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocuşna din raionul Ocniţa. A învăţat la şcoala din Clocuşna. După anexarea Moldovei de est de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama (Tatiana) la Bucureşti. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din Bucureşti. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viaţa învinge». A încercat să dea examen la IATC Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins . >>>

Elisabeta Bostan – aniversare

regizor, scenarist film

Nascută pe 1 martie 1931 in localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, Elisabeta s-a arătat încă din liceu pasionată de punerea în scenă a pieselor de teatru clasice româneşti. A debutat în 1958 cu două scurtmetraje documentare etnografice: Trei jocuri româneşti şi Dansul Cloşca cu puii de Aur; de-a lungul carierei s-a dedicat in >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Sandu Sticlaru sau viaţa noastră cea de toate zilele

eseist, Roman

 Robust şi bine legat, cu epiderma sa ce aminteşte de carnaţia de piatră a unor statui ascunse in frunzişul parcurilor şi trădând o sănătate rurală, ca şi cum ar descinde din Vitoria Lipan, actorul Sandu Sticlarii, apartenent prin naştere urbei Roman, s-a impus în arta scenei şi a ecranului ca o personalitate de referinţă. O întâlnire, directă sau indirectă, cu jocul său actoricesc, >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Nae Roman, actorul inepuizabil

eseist, Roman

Un nume substituit cu un altul – Nicolae Constantinescu – o altă scenă pentru cea adevărată – teatrul – şi alte destine în locul celui propriu, zămislite de dramaturgi şi trăite, seară de seară, în lumina reflectoarelor, de către acel care va declanşa, după fiecare cădere de cortină, aplauze pentru un cuvânt ce amintea mereu de ctitoria unui muşatin – Nae Roman.