Florentina Niţă- O baie de cultură românească într-un ocean multimedial

– Reportaj printre cărţi şi scriitori din capitala primăverii culturale –

Că în perioada 10-14 mai 2012 toate drumurile duceau la Torino aveam să constat chiar de la ieşirea autostradală şi de la afluenţa de persoane de toate vârstele de la intrare. Interes? Foame de cultură? Sau doar curiozitate? Că România, ca ţară invitată de onoare la cea de a a XXV- ediţie a Salonului Internaţional de carte, pregătise participarea cu dorinţa de a impresiona, inundând străzile, metroul, pieţele oraşului şi radioul cu publicitate menită să atragă atenţia, se intuiva cumva din declaraţiile premergătoare deschiderii, susţinute se pare şi de un buget consistent. De altfel, evenimentul care se anunţase atractiv printr-o temă generoasă, orientată spre noile metode de comunicare, intitulat “Primavera digitale”, pe parcursul celor cinci zile de manifestări s-a confirmat, cu sălile sale de conferinţe neîncăpătoare faţă de numărul de solicitanţi, cu dezbateri prelungite peste timpul rezervat, cu participanţi de toate vârstele şi opiniile. >>>

Reclame

Veronica Anghelescu: Dumitru D. Botez- repere biografice

Pe 10 martie 2012 s-au împlinit 108 ani de la naşterea dirijorului român Dumitru D. Botez. Pentru mine, şi nu numai pentru mine, această aniversare nu este doar o simplă dată din istoria muzicii. De la vârsta de 18 ani, cânt în Corul ce poartă numele lui Dumitru D. Botez, dirijat de Eugen Kreiss, unul dintre discipolii săi cei mai apropiaţi. De aceea, m-am gândit că ar fi o ocazie foarte bună pentru a aduce un omagiu celui care a fost Dumitru D. Botez, o personalitate a culturii române, un adevărat „deschizător de drumuri” (fără a dori să utilizez expresiile consacrate ale limbajului de lemn, această sintagmă i se potriveşte lui Dumitru D. Botez din mai multe puncte de vedere pe care le voi ilustra în acest reportaj). Şi suntem datori să nu îl uităm. >>>

Gh. A. M. Ciobanu: Filip Brunea-Fox, Prinţul reportajului

eseist, Roman

Urbea muşatină a Romanului a fost, în existenţa ei sexacentenară , nu numai prezentă, ci şi atentă la multitudinea şi diversitatea de evenimente care au trecut peste ea, ca un rezultat al repetării continue ale acestora. Braţe dibace şi voinţe prompte au generat, corelativ, şi ochi atenţi sau condeie sensibile, care s-au grăbii să reţină în scris pulsul vremurilor, ca şi semnificaţia faptelor desfăşurate. >>>