Ben Todică – Programul în limba română al postului de radio 3ZZZ, Melbourne, Australia

Ben Todica

Din afara granițelor României∗   Personalități media și evenimente culturale

1. Reflecţii asupra istoricului postului de radio 3ZZZ

Înăsprirea condiţiilor de viaţă din România a produs, la mijlocul anilor ’80, un fenomen de radicalizare a atitudinii comunităţii româneşti din Melbourne (Australia) împotriva regimului comunist din România şi împotriva acelor organizaţii şi personalităţi din Melbourne percepute ca având legături de colaborare cu regimul de la Bucureşti. Comunitatea ortodoxă română era îndeosebi divizată în privinţa opiniei asupra activităţii preotului paroh al Bisericii Ortodoxe Române, suspectat de legături strânse cu Consulatul României din Sidney şi cu organizaţia Securităţii româneşti.

Comitetul Asociaţiei Românilor din Victoria, care îl avea pe atunci preşedinte pe Nicolae Năstase, imigrant postbelic, şi ca secretar pe Ioan Gionea, a decis să iniţieze formarea unei noi biserici ortodoxe în Melbourne, sub denumirea de Biserica Ortodoxă Română Liberă, care să funcţioneze paralel cu biserica existentă în mod tradiţional. Primul preot al noii biserici a fost un imigrant român din Banatul Sârbesc. Slujbele se desfăşurau în fiecare duminică la Biserica Anglicană „St. James” din West Melbourne, cea mai veche biserică din Melbourne, construită în 1842. >>>

Gabriela Cristea-Duican: Prescott, o scenă mirifică pe harta Arizonei

Prescott

Scriu şi savurez o ciocolată fierbinte. Este o dimineaţă ca oricare alta iar eu zâmbesc liniştită zilei care începe. Prin faţa ochilor mi se perindă amintiri şi dintre ele o voi alege una despre un loc drag mie, un fel de indigo al sufletului meu.

Cu două săptămâni în urmă, mă aflam în Prescott; era a treia oară când îl vizitam dar de data aceasta natura vizitei era…de suflet, în primul rând şi în al doilea rând, urma să descopăr acolo un crâmpei de-acasă, o gură din aerul copilăriei. Indiferent dacă eşti în trecere prin Arizona sau te-ai născut aici, Prescott va rămâne mereu un caleidoscop al naturii, un orăşel care are de oferit multe atât ochiului fizic, cât şi celui ,,sufletesc”. Nu trebuie să fii artist ca să te cufunzi în frumuseţea lui, nu trebuie să fii născut poet (noi românii suntem, oricum) ca să descoperi  extraordinarele culori-pastel ale acestui spaţiu. >>>

Ileana Costea: La Melbourne am întâlnit un român special, Ben Todică

Ben face parte din lanţul de descoperiri care mă preocupă pe mine de ani de zile: prezenţa românească surpriză în străinătate. Ben, imigrantul australian care izbucneşte în plâns când aterizează înapoi la Melbourne dintr-o călătorie în Taiwan (simte că Australia este ţara lui). Ben românul, a căror priviri şi simţiri sunt veşnic îndreptate spre români şi România. Ben jurnalistul, reporterul. Ben autorul unor minunate, delicate şi puternice filme documentare (şi multe, 260 pe YouTube; unele premiate, stilul lui studiat într-o universitate americană). Ben tatăl (trei copii) şi soţul iubitor. Ben sudorul. >>>

Periplu de suflet prin Basarabia cea frumoasă…

Am vizitat de mai multe ori Chișinăul și plaiurile Basarabiei. Am tot amânat să evoc această experiență, din motivul de a nu greși, de a nu putea valoriza lucrurile în adevărata lor înfățișare.

Am vizitat de mai multe ori Chișinăul și plaiurile Basarabiei. Am tot amânat să evoc această experiență, din motivul de a nu greși, de a nu putea valoriza lucrurile în adevărata lor înfățișare. Primul contact cu Chișinăul s-a realizat la începutul anilor 90 și s-a reluat de mai multe ori cu prilejul unor manifestări academice. Cunoașterea acestei zone culturale s-a făcut treptat, fie direct, prin „imersiunea” noastră în mediul basarabean, fie indirect, prin intermediul studenților sau al doctoranzilor care au studiat la universitatea ieșeană. Dificultatea a stat în decelarea diferențelor specifice, în adulmecarea corectă a unor particularități sau contraste din partea unui observator el însuși „contaminat” de bagajul cultural examinat (purtat de un moldovean de pe malul celălalt al Prutului). >>>

În miez de toamnă, spre mănăstirile din Maramureş

În miez de brumărel, când pădurile de argint par tot mai semeţe pe creste de munte, vă îndemn să ajungeţi la faimoasele mănăstiri ale Maramureşului. Pentru partea de ţară, cu perle ale spiritualităţi, ascunsă între munţi, e nevoie de o mulţime de superlative. Fiecare, însă, îl alege pe cel mai potrivit, pe cel care vine pe unda sufletului. >>>

Sincronizarea structurilor expresive. Bienala Internaţională de Artă Decorativă – Chişinău, 2012

Bienala Internaţională de Artă Decorativă iniţiată acum doi ani, de către Uniunea Artiştilor Plastici din Chişinău – secţia Arte decorative, este prezentă, acum la ediţia a II-a, pe simezele Galeriei de Artă Constantin Brâncuşi din capitala Republicii Moldova. Amplul proiect cultural, susţinut de un considerabil şi ambiţios grup de artişti profesionişti în domeniu din U.A.P. – Chişinău a atras numeroşi creatori omologi (Belgia, Polonia, Lituania, Rusia, Belarus, Ucraina, Ungaria, România ..) cu peste şaizeci de participări în artele textile, ceramică, design vestimentar. >>>

Nicolae Hăucă, Cernăuţi : „Dinastia” Hurmuzachi

În ziua de 29 septembrie s-au împlinit 200 de ani de la naşterea renumitului istoric şi om politic, Eudoxiu Hurmuzachi, unul dintre cele mai viguroase mădulare ale ilustrei familii Hurmuachi, ce a jucat un rol deosebit de important în istoria Bucovinei nu numai prin faptul că a fost căpitan al Ţării Bucovinei. Alături de alte personalităţi de marcă ale neamului nostru el a participat la Revoluţia din 1848, iar în 1849 a făcut parte din delegaţia care a prezentat împăratului[1] un memoriu, în urma căruia Bucovina a fost recunoscută că entitate distinctă, cu drepturi egale cu ale celorlalte ducate ale Monarhiei austriece[2], fiind ruptă de Galiţia. >>>

Octavian D. Curpaṣ: Sebeşul de Sus – mit „Onkel Mitică” durchs Land der Erinnerungen

Übersetzung aus dem Rumänischen von Gabriela Căluţiu Sonnenberg Januar 2012

Motto: Ich glaube wir sind aus Sehnsucht geboren. Daher verfolgt uns überall dieses erhabene Gefühl, ein Leben lang.  Ich bin auf dem Dorf geboren, dort wo auch die Ewigkeit ihre Wurzeln hat. Aus diesem Grund bin ich keineswegs verlegen.”  Aurel I. Borgovan – „Sehnsucht nach dem Heimatdorf”

 63 Exiljahre haben es nicht geschafft, die Erinnerung an das Heimatdorf Sebeşul de Sus (Sebesch gelesen) aus dem Gedächnis von Dumitru Sinu zu löschen. Es ist schließlich der Ort in der Umgebung von Hermannstadt in dem er seine Wurzeln hat. Trotz seiner weltweiten Reisen und zahlreichen Begegnungen mit allerhand Menschen strahlt sein Gesicht in unverwechselbarer Freude sobald die Mitbewohner aus Sebeş in irgendeinem Gespräch erwähnt werden. Obwohl er schon im Jahre 1948 seine Heimat verließ um sein Glück in der großen weiten Welt zu suchen, hortete er sorgfältig all seine Erinnerungen aus der Zeit davor. Diese befinden sich entweder in seinem Gedächtnis, oder in zahlreichen Heften, akkurat handschriftlich festgehalten und sortiert. Wenn man ihn darum bittet  lässt er jederzeit gern die Vergangenheit Revue passieren. >>>

Mariana Cristescu – „ Emoţie de toamnă”

Coat of arms of Moldavian SSR (1990-1991), tod...

„Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… 

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stănescu, „ Emoţie de toamnă”)

 Privesc o fotografie datată 7 aprilie 2006, reprezentând bustul cu „inima de aur”, de la Chişinău, al Poetului care spunea că „limba română e frumoasă ca o duminică”. Un comentariu adiacent marchează întru neuitare: „Scriitorii şi oamenii de cultură din Basarabia consideră că mişcarea anticomunistă şi de eliberare naţională din Basarabia a fost declanşată de vizita lui Nichita Stănescu la Chişinău, în 1976, când a îngenunchiat la gara Chişinău şi a spus: „Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… . Aşa să fie? Şi dacă da, îşi mai aminteşte cineva?

„Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,/ că ai să te ascunzi într-un ochi străin,/ şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.// Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,/ iau cuvintele şi le-nec în mare./ Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.” >>>

Când dragostea de viaţă învinge dorul de casă

„Exilul Românesc la mijloc de secol XX” oferă un foarte interesant periplu în lumea celor care au ales să trăiască într-o altă ţară decât cea natală. Şi eu fac parte din această categorie, şi eu m-am simţit exilată din România, ceea ce bineînţeles că mi-a trezit un interes imediat faţă de această lectură. Dar cartea lui Octavian Curpaş m-a făcut să văd cât de diferite în formă, dar asemănătoare în esenţă sunt majoritatea acestor experienţe. Un prânz cu Nea Mitică declanşează o avalanşă de povestiri >>>