Ioan Miclău – Vise, speranţe şi ploi îngheţate

Muntii-Bihorului  foto Christian FilipescuFlăcările roşiatice ale unui orizont restrâns spre înserare, deveneau tot mai cenuşii, sfârtecate apoi de de vârfurile munţilor cădeau molatec peste umerii dealurilor din împrejurimi ca nişte umbre din ce în ce mai dese, mai întunecoase.
Treptat, sub presiunea unor rodii tomnatice ce se revărsau dinspre crestele Munţilor Bihorului, învăluind văile coborâtoare înspre vechea urbe românească a Beiuşului. Umbrele se întunecau neobisnuit de repede; ceea ce de fapt nu era altceva decât o îngrămădire de nori grei, gata în orice moment aşi revărsa puhoiul apelor.
Aceste torenţiale viituri aveau darul să îngrozească din nou localnicii acestor ţinuturi, aşa cum de altfel veacuri dearândul această istorie naturală se repeat aproape calendaristic. Drumurile aveau să se desfunde, băltoacele să apară ca la comandă, îngreunând transporturile, împotmolind camioanele, caruţele, oamenii, inundând trecătorile si cărările dintre satele de munte. >>>

Ioan Miclău – Pădurea, universul copilăriei mele

Moldova de Nord - foto Sorin OnisorMi-a fost dat mie să mă farmec de frumuseţile pădurii, să presimt din frageda copilărie tainele ei, liniştea şi fericirea cu care mă cuprindea, aerul curat ce îl respiram. Eram pătruns de mirosurile florilor, de cântecele păsărilor in dimineţile de vară, in nopţile înstelate. Până şi taninul din scoarţa trunchiurilor de stejari îl puteam mirosi. Dormeam de multe ori la colibele păstorilor si oierilor din satul natal, căci oier era si tatăl meu.

Încerc sa cred că traiam aprior in poezie, fără să-mi dau seama! Încă nu apucasem a merge la şcoală, dar mama mi-a şi croit o traistă frumos îinflorata, în care îmi punea două felii de pâine unse cu ulei de floarea soarelui, ulei proaspăt cu un miros pe care nu il mai găsesc în zilele de azi, peste care presăra puţina sare, să nu prind greaţă la stomac, zicea ea! Ştia mama ce ştia! Peste câteva zile inlocuia uleiul cu untura de porc, peste care presăra boia roşie, care, într-adevăr, îmi plăcea foarte mult. Îmi amintesc şi azi, cu ce poftă înfulecam eu pâinea mea, stând in rand cu păstorii de vite pe liziera pădurii! Mă vedeam deja om mare! >>>

Constantin Mălinaş: ,,Gheorghe Şincai şi Oradea” (restituiri)

Implinirea la 28 februarie 2004 a 250 de ani de la nasterea marelui Gheorghe Şincai ne da prilejul sa revedem iarasi drumurile sale prin centrele de idei si actiune ale Şcolii Ardelene, intre care Oradea a ocupat un loc remarcabil, generator de constiinta romaneasca in cadrul eclesiastic, de care biografia sincaiana este puternic legata.
De altfel, tocmai acestea au fost temeliile, care ne-au motivat sa actionam in 1990, pentru ca Biblioteca Judeteana Bihor sa-i primeasca numele, ca patron cultural, fapt cu care ne mandrim si pe care in fiecare an il sarbatorim, in luna noembrie, in memoria Elegiei sale, publicata in anul 1804 la Oradea si a scrisorii din 2 noiembrie 1811, prin care isi lasa manuscrisele la Oradea, in grija Episcopului Samuil Vulcan.
Dar legaturile lui Gheorghe Sincai cu Oradea au fost mai multe decat aceste doua, citate mai sus, au fost mai de durata, ceea ce ne propunem sa refacem si sa dezvaluim in cele ce urmeaza. >>>

Mariana Cristescu – Panseurile premierului ar trebui să ne pună pe gânduri?

Conform reporterului special al ziarului Gândul, Cristian Andrei, premierul Victor Ponta i-a recomandat primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie, „să rezolve problema integrării romilor înainte de a face mitinguri pentru susţinerea elevei cu «bentiţă tricoloră» din Covasna. «Au o problemă cu maghiarii în Sectorul 5? Sectorul 5 are o problemă cu integrarea romilor şi domnul Vanghelie, cu sprijinul meu să se ocupe de integrarea romilor. De maghiari ne ocupăm noi”, a fost prima reacţie a premierului când a auzit de intenţiile lui Vanghelie. Spiritual, nu? Chiar ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. >>>

Ioan Miclău – La monumentul lui Iosif Vulcan

(Dedicata Şcolii Normale “IOSIF VULCAN” din Oradea)

 
Argintoase haine luna pune zarii necuprinse,
Iar al salciilor umbre peste ape stau intinse,
Numai stelele puzderii, atarnand de-al razei fir,
Leganau a lor lucire pe al undelor cret sir!

Din a Crisului strafunduri turn mediaval rasare,
Clatinand zidirea-i veche pe al valului miscare,
Iar din mijlocul acestei zugraviri de-etern Crisan,
Peste turn se-nalta umbra bardului Iosif Vulcan! >>>

Gala Premiilor APLER, ediţia a XIV-a

Marți, 11 decembrie 2012, de la ora 18.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, va avea loc Gala Premiilor APLER, ediţia a XIV-a, organizată de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Partener media: AgenţiadeCarte.ro, partener oficial: OPERA SCRISĂ.RO. “După un an de bătălii şi clarificări înte editori, Galele APLER îşi continuă tradiţia, cu premii râvnite şi prestigioase. Juriul a ales cu probitate şi cu profesionalism titluri apărute în 2011 care, sunt convins, vor conta pentru istoria literaturii române. Aceste premii sunt un semn că normalitatea poate să includă şi entuziasmul organizării unui eveniment de promovare a scriitorilor români, şi criteriul axiologic. Sunt bucuros să avem premianţi atât de cunoscuţi şi valoroşi cum sunt Paul Vinicius, Tudor Jebeleanu, Ionuţ Bogdan Ştefănescu sau Mircea Tiberian. Faptul că premiile pentru jurnalism cultural vor fi luate de către Anamaria Spătaru şi Mihaela Helmis confirmă vocaţia programelor culturale şi publice difuzate de Societatea Română de Radiodifuziune”, a declarat Dan Mircea Cipariu, preşedintele APLER. >>>

Ioan Miclău – versuri

Am găsit o floare rară!

 

Am gasit o floare rara

Si am pus-o la fereastra,

Fie iarna, fie vara,

Nu-i chip sa se ofileasca! >>>

Octavian Curpaş: „Trecerea prin icoană” de Ionatan Piroşca – Stihuri creştine despre viaţă, adevăr şi fericire

trecereaprinicoanaVolumul de versuri „Trecerea prin icoană” – partea întâia, de Ionatan Piroşca, a apărut în 2009, la editura Hypogrammos, din Oradea. Volumul este dedicat Sorinei, soţia autorului, fără de care, “scrierea acestei cărţi” nu s-ar fi întâmplat. Stihurile din acest tom sunt un simbol al fiinţei poetului şi poartă însemnele creştine consacrate, precum rugăciunea, lumina, învierea. Propria experienţă religioasă, umblarea pe calea mântuirii, înălţarea spirituală sunt tot atâtea teme ce vorbesc în „Trecerea prin icoană” despre permanenta căutare a lui Dumnezeu de către autor. Cele două poeme care alcătuiesc volumul de faţă – “Rază pentru ochi senini” şi “Fântâna în clocot” – surprind cu sensibilitate dorinţa poetului de a pune ordine în propria relaţie cu Creatorul, de a elimina orice contradicţie ce mai există între omul pământesc şi cel spiritual, dar şi fiorul dragostei, remarcabil transpus în ludic. >>>

Phoenix-based journalist Octavian Curpaș

Born on August 1972 in Oradea, Romania, Octavian Curpaş  came to The United States in March 1997, after working for three years as editor of a newspaper in Romania. He lived in California for eight years, after which he relocated – in March 12, 2005 to the City of Surprise Arizona, USA. That same year, he arrived in Arizona, he married with his wife, Roxana-Claudia. Both endowed with the power of hard work and diligence they have opened their own business in real estate which they are still currently working in. On May 19, 2009 they received the best gift from God, their first child, little Janice, this name was chosen for its special meaning „God is gracious.” >>>

George Roca – Fă bine ce faci!

Am început să scriu de când eram la şcoala primară. Poate acestă meteahnă mi se trage de la admiraţia pe care o aveam faţă de fosta mea vecină, Doina Coman (alias Ana Blandiana) din Oradea. Surorile Coman, Doina şi Geta, locuiau în cladirea lipită de-a noastră. Vroiam şi eu să fiu „scriitor” cu tot dinadinsul! Aşa că m-am zbătut destul de tare… să mă perfecţionez, sa scriu cât mai bine, să fiu publicat. Iubeam orele de limbă şi literatură română! Am avut profesori excelenţi care m-au încurajat. Printre ei criticul literar Gheorghe Grigurcu, Aurel Dragoş Munteanu, Iosif Pervain, Traian Blajovici, Maria Alexandrescu-Vulişici, Valentin Chifor şi chiar şi Stelian Vasilescu, secretarul literar al teatrului din Oradea. La fel şi fraţii Lucian şi Ovidiu Drimba, ambi profesori universitari şi scriitori care au sclipit pe firmamentul literaturii române contemporane. >>>

Octavian D. Curpaş – aniversare. Melidonium vă urează „La mulţi ani!”

     Nascut in 5 august 1972, in Oradea, Romania, Octavian Curpas a ajuns pe pamantul fagaduintei in martie 1997, dupa ce a lucrat timp de trei ani ca redactor la un cotidian din Romania. A ales pentru inceput California unde a locuit timp de opt ani, dupa care s-a stabilit – din 12 martie, 2005 – in orasul Surprise din Arizona, Statele Unite. In acelasi an, dupa sosirea in acest stat, si-a unit viata cu Roxana, de profesie asistent dentar. Amandoi inzestrati cu putere de munca si harnicie si-au deschis propriul business in domeniul imobiliar in care lucreaza si in prezent. In data de 19 mai 2009 au primit cel mai frumos dar al Domnului, primul lor copil, micuta Janice, nume ales de parinti pentru semnificatia deosebita „Dumnezeu este indurator”. >>>

Melania Cuc- Când Iubirea nu este doar un cuvânt

O dimineaţă cu lumina ţesând culori minunate în ferestrele oamenilor este o zi care va rămâne mereu proaspătă în istoria unei familii fericite. Pe 19 mai, la ora 7:50 a.m. a venit pe lume micuța Janice (cântărește la naștere 6 lbs şi 10 oz si măsoară 18 3/4 inches), primul copil al lui Octavian si Roxana Curpaş din Phoenix, Arizona.

  O familie binecuvântată şi care nu ar avea nimic deosebit faţă de alte milioane şi milioane de familii tinere ce locuiesc pe întregul pământ, dacă… Acest DACĂ este simbolul bucuriei, care face ca un copil să fie cel mai frumos dar pentru familie. Un copil! O rază de lumină divină care sparge gheaţa problemelor umanităţii, grăbită spre treburile de fiecare zi. Un ţipăt de intrare în lumea asta frumoasă şi plină de întrebări, la care micuţa Janice va găsi răspunsul cu şi prin părinţii săi.

>>>

Ioan Gabor from Oradea, Romania, lived through three clinical deaths!

For 30 years the story of Ioan Gabor from Oradea, Romania amazed the medical world around the globe. Having fallen into a pool of boiling water mixed with hydrate of sodium, and then having been pulled out from 12 feet under by a miracle, his legs had lost their flesh. Mr Gabor is now able to walk again and in the place where there was once just bare bone, flesh and skin are now growing again.  This event, which marked his life as well as the lives of hundreds of others around him, as well as the events that followed, came to the attention of the Department of Health, whose experts were left speechless. The communist regime at that time kept the miracle from being publicized by the media; moreover, they tried hard to silence the victim because medical science could not scientifically explain the miraculous outcome of his accident. >>>