Ben Todică – Sporească iubirea pentru valorile neamului !

Filmul Lincoln a lui Steven Spielberg debutează cu scena bătăliei din mlaştină din Mihai Viteazul, un tribut adus marelui regizor Sergiu Nicolaescu şi poate o premoniţie a trecerii sale în nefiinţă.

Mihai Viteazul este adesea clasificat din răutate sau lipsă de profesonalism drept un “film comunist“. Este regretabil că generaţiile actuale de cineaşti minimalizează sau contestă valoarea artistică a operelor talentatului regizor. Deasemenea, unii critici de film denaturează mesajul filmelor sale jignind prin afirmaţii insidioase milioane de spectatori din ţară şi străinătate. Firesc, se pune întrebarea: de ce au dorit să colaboreze cu regizorul Nicolaescu atâtea personalităţi celebre ale cinematografiei mondiale, artişti de renume internaţional precum Orson Wells, Laurence Harvey, Elisabeth Taylor, Richard Barton, Richard Jhonson, Kirk Douglas, Charlton Heston, Steven Spielberg şi mulţi alţii?

Dacă regizorul român ar fi fost netalentat, aşa cum îl consideră cei lipsiţi de respect uman şi moral, cum se explică faptul că filmele regizorului, scenaristului şi actorului Sergiu Nicolaescu fac parte din programul de studiu al Universitaţii de Artă Cinematografică Southern California din Los Angeles?

Iată trei argumente în favoarea valorii filmelor lui Sergiu Nicolaescu. Să fie oare adevărat că marilor personalităţi ale neamului li se recunoaşte valoarea în afara graniţelor patriei? Am putea da multe exemple în acest sens, dar e suficient să amintim de Brâncuşi, Cioran şi Eliade.

Din motive asupra cărora nu merită să ne oprim acum, unii nu vor să accepte adevărul. Sergiu Nicolaescu a făcut ceea ce nu au avut curajul să facă mulţi aşa zişi “nedreptăţiţi ai soartei” sau observatori pasivi ai sistemului ceauşist. El s-a folosit de toate mijloacele precum eroul lui Spielberg din Schindler’s List care a servit armata germană pentru a salva mii de evrei de la crematoriu. Sergiu Nicolaescu a salvat poporul român de la amorţirea în care îl antrenase comunismul bolşevic. Filmele sale au readus în mintea şi sufletul românilor episoade importante din istoria neamului, le-au reamintit originile şi credinţa strămoşească, i-au făcut mândri de înantaşii lor. Puterea imaginilor i-a trezit pe români, le-a dat motive de bucurie şi speranţă, şi i-a făcut din nou să viseze liberi la o schimbare benefică pentru ei şi urmaşii lor: le-a ridicat tuturor frunţile din pământ spre cer.

Dacă cele 60 de filme nu ar exista poporul român ar fi mult mai sărac. În Australia, filmele lui au rulat în ultimii treizeci şi trei de ani pe toate canalele de televiziune şi în cinematografele închiriate de comunitatea română de sute de ori. Mihai Viteazul a fost prezentat pe canalul 9TV de 30 de ori, ca sa nu mai vorbim de China şi alte ţări unde filmele româneşti erau foarte populare.

Istoria a dovedit de-a lungul timpurilor că artiştii, oricine ar fi ei incluzând nume precum Steven Spielberg, Sergei Eisenstein or Sergiu Nicolaescu, au trebuit să colaboreze cu sistemul pentru a supravieţui.

Aşadar, nimeni nu este perfect în lumea asta. Cei care vă grăbiţi să demolaţi munca artiştilor model care prin credinţa în trăinicia neamului românesc au dovedit că pot fi deschise culoare de lumină spre rădăcinile neamului, reflectaţi asupra propriilor gânduri, sentimente şi acţiuni. Cercetaţi-vă pe voi înşivă şi lasaţi-i titanului filmului românesc, Sergiu Nicolaescu, măcar cele şase săptămâni creştineşti să se odihnească în pace. 

Mai mult ca oricând îmi revin în minte cuvintele înţeleptului general chinez Sun Tzu: „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără complicitate din interior”. Dacă este un adevăr, este trist şi trebuie făcut ceva pentru a ne salva.

Să nu ne mai urâm semenii pentru că ne distrugem neamul şi acesta este un mare păcat.

Să-i apreciem cum se cuvine, să-i iubim, să le continuăm opera şi mai ales să le cinstim memoria!

Sergiu Nicolaescu – Odihnească-se în pace!

 

Ben Todică, Cineast, Australia