In memoriam: BORIS DAVID

Dezvaţă-mă…

Dezvaţă-mă de ce-a fost bun,
Dezvaţă-mă de ce-a fost minunat!
Doar n-o să-mi spui că-ţi vine greu
Când toate astea, tu, m-ai învăţat.

Petruş Andrei – Într-un crâng de neuitări!

Marele mister al copilăriei mi s-a relevat prin câteva întâmplări năprasnice cărora le-am supravieţuit şi care m-au convins că există un Dumnezeu deasupra noastră.Nu mergeam încă la şcoală când, într-una din Duminici, împreună cu prietenul meu Costel Drăgoi din satul Bărc-Goşmani, comuna Români, ne jucam „de-a caii”: un băţ pe care îl călăream şi de care legam o aţă trecută pe lângă gât era bidiviul; în cealaltă mână aveam o vărguţă cu care îl îndemnam să meargă la pas, la trap sau la galop. Era după război, abia aveam ce mânca, n-aveam bani de jucării. ( O poezie autobiografică deplânge tocmai această stare de lucruri: „Am crescut după război /Fără fleacuri şi moţocuri /Că eram ca vai de noi /Însă inventivi la jocuri.” ) La fântâna lui Rusu, am adus caii la apă ; fiind desculţ mi-au alunecat amândouă picioarele deodată şi am căzut cu capul drept în fântână.

Florin Vasile Bratu – Lacome poveri

Această primă carte, scrisă sub imperiul durerii veşnicei neîmpliniri, nu-şi propune să vă schimbe opiniile. Îşi doreşte doar să dea exemple, alese cu grijă din jurul Mării Negre, în legătură cu locuri şi evenimente petrecute pe malurile sale, cu personalităţi istorice şi culturale, sau cu personaje din lumea necunoscută, ce merită să fie amintite în istorie.
O călătorie cu vaporul pe Marea Neagră, cu popasuri la Sinop, Trabzon, Ialta, Odessa şi Tomis-Constanţa, unde vizitele s-au concentrat pe situri cu încărcătură istorică, apărute şi prezentate cu grijă de localnici, mi-a întărit convingerea că durerea neîmplinirii este veşnică.
În acest context se înscriu şi dialogurile purtate cu Lucius Sergius Catilina, Winston Churchill şi Charles de Gaulle, la Roma, Londra şi Paris, chiar dacă uneori condeiul sare din largul Mării Negre… E de la sine înţeles că dialogurile au avut loc doar în mintea autorului.

Emilia Ţuţuianu – versuri

Acceptare

În intervale de ani
tipicul Vis se repetă,
şi-ntr-o lume paralelă,
cu umerii plecaţi păşesc
potrivindu-mi paşii
cu tăcerea din regresul cuvintelor…

Un vânt pribeag mă poartă
peste pământul verde,
zămislitor de viaţă
şi-n mâini cuprind înfiorată
izvoarele cu apă cristalină
în care mă privesc ca-ntr-oglindă…
Aştept şi Tac,
Plâng şi Zâmbesc
…Trăiesc!

Vasile Conta – Poezii

,,Aceste poezii postume au fost publicate parte din ele, într-o formă arhaică, de Vasile Morţun, în revista Contimporanul, pe la anul 1885. Singura poezie pe care autorul a publicat-o în anul 1773, când se întoarce în ţară din străinătate, unde fusese la studii este  intitulată Viaţa şi este caracteristică viitorului autor al Metafizicei Materialiste” (Iacob Negruzzi ). Poezia a fost publicată în Convorbiri literare în anul 1873:

Viaţa

Simţim timpul cum se scurge
Cum torentu-i pe pământ
Tot răstoarnă şi distruge
Timpul curge
Viaţa fuge,
Şi cu-această suspinare
Ne târăşte la mormânt:
O! Nimic cât eşti de mare!

Marian Avramescu – Un gând

Un gând, doar atât
Ce l-am scris pe un nor
Este departe,
Dar in văzul tuturor
Privește către cer…
Şi vei vedea,
Un gând, doar atât…
Deasupra ta.

Îmi trăiesc zilele care mi-au fost date
Nu sunt nici albe dar nici colorate
O parte sunt negre si franjurate
Iar cele bune, decolorate.

Alexei Mateevici – ,,Limba noastră”

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Cornelia Păun – poezie

Ce este valoarea ?

Ce este valoarea ?
Pentru mine, munca şi inteligenţa
Pentru tine, cinstea şi perseverenţa
Pentru el, morala şi credinţa
Pentru ei, cât mai multe foi
Cu care pot cumpăra orice,
Mai puţin valoarea mea, a ta şi a lui.

Te iubesc, o Doamne, mai presus de toate

Rasai asupra mea… – Mihai Eminescu

 

 Răsai asupra mea…

 

   de Mihai Eminescu, 1879

   Răsai asupra mea, lumină lină,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;

O, Maică Sfântă, Pururea Fecioară,

În noaptea gândurilor mele vină.

 

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară

Deşi al meu e un noian de vină;

Privirea ta de milă, caldă, plină,

Îndurătoare-asupra mea coboară.

Cecilia Bănică Pal: Volumul de versuri ,,Pe urmele lui Zenon” de Mariana Gurza

      Poetă consacrată şi bogată spiritual prin cele 10 volume de poezii apărute între anii 1998-2011,  Mariana Gurza ne oferă în  anul 2012 un nou volum, intitulat simbolic  Pe urmele lui Zenon, editat de Timpolis, Timişoara. De la un capăt la altul al volumului vibrează o notă lirică discretă, cu multe subtilităţi, ceea ce ne determină să medităm asupra trăirilor, sentimentelor pe care autoarea le-a purtat în suflet, le-a însumat, radiografiind complexitatea fiinţei umane şi reacţiile sale faţă de societatea în care trăim. De aici pornesc liniile direcţionale ale operei. Pe prim-plan se afirmă responsabilitatea scriitoricească. Petre Ţuţea socotea că „E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scrie, fiindcă scrisul te definitivează, în sensul că te arată fără ieşire”. Asumând-şi acest drum spinos Mariana Gurza îşi mărturiseşte crezul său artistic. <<<