Te iubesc, o Doamne, mai presus de toate

icoanaRasai asupra mea… – Mihai Eminescu
 
 Răsai asupra mea…
 
   de Mihai Eminescu, 1879
   Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, Maică Sfântă, Pururea Fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
 
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă, caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
 
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
 
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele:
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
 
 
 
 
Psalm – de Lucian Blaga
 
Psalm
 de Lucian Blaga
Iubind – ne-ncredințăm că suntem. Când iubim
Oricât de-adâncă noapte-ar fi,
Suntem în zi,
Suntem în Tine, Elohim.
 
Sub lumile de aur ale serii
Tu vezi-ne, cutreierând livezile.
Umblăm prin marea săptămână
Gând cu gând și mână-n mână.
 
Și cum am vrea să Te slăvim
Pentru iubirea ce ne-o-ngădui, Elohim!
Dar numai rană a tăcerii
E cuvântul ce-l rostim.
 
 
 
Doamne, nu stiu sa cer de la Tine – Mitropolit Antonie de Suroj
 
 
 
 
 
Doamne, nu ştiu să cer de la Tine
de Mitropolit Antonie de Suroj
 
 
 
Tu singur ştii ce-mi trebuie.
Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în faţa Ta,
Inima mea îţi este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le ştiu,
vezi şi fă cu mine după mila Ta.
Zdrobeşte-mă şi mă vindecă.
Loveşte-mă şi mă vindecă.
Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuți Te roagă întru mine.
Amin.
 
 
 
Ceva ca rugaciunea – de Marin Sorescu
 
 
 
Ceva ca rugăciunea
de Marin Sorescu
   
Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
 
Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.
 
Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.
 
Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?
 
De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe Tine.
 
 
Vas de alabastru – Vasile Voiculescu
 
VAS DE ALABASTRU
  de Vasile Voiculescu
 
 
 Vas de albastru plin cu mirul lunii
Cerul nopţii calde-ţi curge la picioare
Poposită-n stele – taină călătoare –
Lumea ia imensul chip al rugăciunii:
 
Te iubesc, o Doamne, mai presus de toate
Pentru-aşa iubire-i prea puţin o viaţă:
Tu o ştii, de-aceea-n mila Ta măreaţă,
Celui ce Te-adoră dai Eternitate.
 
Psalmul LXXII – Stefan Augustin Doinas
 
Psalmul LXXII
   de Ştefan Augustin Doinaş
 
 Prin „rugăciunea inimii” din mine
aştept, ca-n mucezeala unei mine
fără ieşire, -n care mă sufoc,
să mă străpungi de sus, şi să iau foc.
Cu toate gândurile-n slobozie
şi corpul ca o pată străvezie
a sufletului, să mă înfăşor
în jurul fulgerului Tău uşor.
Şi tot ce carnea nu va fi în stare
să smulgă prin extaz din întristare,
ca nişte zdrenţe grele ce se rup
dintr-un vestmânt, să-mi curgă de pe trup.
Străin din orice-ncrâncenare sumbră,
făptura mea să nu mai aibă umbră,
iar soarele trecând prin ea regal
să cânte ca lumina prin cristal.
 
Şi-abia atunci, dorind să-Ţi spun pe nume,
să mă topesc în Tine, ca o lume
care – cu aştri noi la căpătâi –
se-ntoarce la muţenia dintâi.
 
din vol. „Psalmi” – Ştefan Augustin Doinaş
 
 
Denie – Tudor Arghezi
 
Denie
   de Tudor Arghezi
 
  Seara stau cu Dumnezeu
De vorbă-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
În altarul Lui de fum.
 
Aprinzând între hotare
Mucuri mici de lumânare.
Din cerdacul meu la el
E un zbor de porumbiel.
Îmi trimite danie
Câte o gânganie,
Paianjini pe sanie
Sau pe o metanie,
Atârnaţi de-o sfoară, groasă
Cât o umbră de mătasă.
Şi se leagă de pridvoare
Mirodenii dulci de floare,
Ca o punte de poteci
Pentru fluturii-n scurteici.
Pe drumul de el ales
Graiul n-are înţeles.
Mai mult spune cucuruzul
Decât gura şi auzul.
Domnul tace.
Glasul nu-şi trimite-ncoace.
Domnul face.
 
Aluat – Zorica Latcu Teodosia
 
 
Aluat
   de Zorica Laţcu Teodosia
   
Doamne, sfântul Tău cuvânt
Este pe acest pământ
Aluat pe care-l pui
În făina gândului
Să îl faci ca să dospească
Dospitura cea cerească.
 
Tu, Care toate le poţi,
Pentru toate, pentru toţi,
Pune-n mine aluat,
Să-l dospesc neîncetat
Şi cuvântul Tău cel Sfânt
În covată să-l frământ.
 
Şi-n cuptorul cel de foc
Al durerilor să-l coc,
Şi să fac sfinte prescuri
Pentru cuminecături.
 
 
Rasuna toaca – Octavian Goga
 
Răsună toaca…
     de Octavian Goga
 
Răsună toaca de utrină
În pacea unei nopţi târzii
Şi, rând pe rând, câte-un opaiţ
S-aprinde-n mutele chilii…
 
De glasul ei tresai pe pernă,
Măicuţă, tu, cu chip frumos,
Şi-alergi în grabă la altarul
Mântuitorului Hristos…
 
Te văd în colţul vechi de strană
Cum stai supusă de răstrişti,
Şi-atâta jale pare scrisă
În ochii tăi curaţi şi trişti…
 
Şi cum te-nchini în rugăciune,
Eu mă gândesc înduioşat:
Nemilostiva toacă-a nopţii
Ce vis frumos ţi-a tulburat?…
 
 
 
Ruga ca sa incep – Ion Pillat
 
Rugă ca să încep
de Ion Pillat
 
Vreau, Maică Preacurată,
Povestea ta să fie
În grai cinstit lucrată
Ca lâna dintr-o ie.
 
Şi ca să-ţi ţes chilimul
Mă ţine tu de mâni.
Mă-nveţe heruvimul
Colinda din bătrâni.
 
Fă-mi graiul bun ca oul
Încondeiat de Paşte,
Blagoslovit ca boul
Când Domnul meu se naşte.
 
Strălucitor cuvântul
Mi-l fă cum e la noi
Lumina pe pământul
Cu plopi şi dealuri moi.
 
Înalţă-mi vorba bine:
Troiţă la răscruce –
Drumeţul să se-nchine
De vine ori se duce;
 
O limpezeşte-n râul
Ce râde sub arini,
O-ncinge strâns cu brâul
Durerii de creştin.
 
Dă-mi mie, păcătosul,
Un suflet de beteală,
Să-ţi dea şi el prinosul
Lui sfânt în zugrăveală –
 
Să fiu ca iconarul,
De nimeni cunoscut.
Nu-mi trebuie slavă Harul
Ţi-l cer: – Am început.