Emilia Ţuţuianu – 168 de ani de la naşterea filosofului Vasile Conta

contaAplicabilitatea gândirii filosofice a lui Vasile Conta în contemporaneitate

Opera lui Vasile Conta marchează un moment important în istoria gândirii româneşti.

Sub aspect ontologic filosoful ne-a oferit o viziune:
– despre materialitatea, unitatea şi infinitatea lumii:
– psihicul uman reprezintă o funcţie a creierului;
Considerarea lumii ca fiind subdivizată în trei ordine: eteric, geologic, sideral, anticipează metoda de cercetare, atât  de afirmată mai târziu şi anume viziunea sistematică asupra componentelor complexe ale realităţii.
Concluzia sa că atomul este divizibil la infinit a fost întrutotul confirmată  de Fizica contemporană, de Fizica particulelor elementare.
A subliniat faptul că atributul legilor lumii de a fi obiective conduce la un anumit determinism, ce stă la baza tuturor ştiinţelor, iar această trăsătură deterministă (fatalismul său) a existenţei, la rândul ei, dezvoltarea gândirii ştiinţifice (Teoria fatalismului).

>>>

Reclame

Vasile Conta – Poezii

Ciprian Stratulat - Noapte din Ghindăoani, Neamţ,,Aceste poezii postume au fost publicate parte din ele, într-o formă arhaică, de Vasile Morţun, în revista Contimporanul, pe la anul 1885. Singura poezie pe care autorul a publicat-o în anul 1773, când se întoarce în ţară din străinătate, unde fusese la studii este  intitulată Viaţa şi este caracteristică viitorului autor al Metafizicei Materialiste” (Iacob Negruzzi ). Poezia a fost publicată în Convorbiri literare în anul 1873:

Viaţa

Simţim timpul cum se scurge
Cum torentu-i pe pământ
Tot răstoarnă şi distruge
Timpul curge
Viaţa fuge,
Şi cu-această suspinare
Ne târăşte la mormânt:
O! Nimic cât eşti de mare!

>>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Ion Creangă şi Tinca Vartic

Ion CreangaIon Creangă a fost un cleric onorabil, dar fără vreo chemare deosebită pentru preoţie, aprecia criticul literar Vladimir Streinu (Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973). A excelat ca scriitor, iar din punct de vedere profesional – în cariera didactică, atât ca învăţător, cât şi ca autor de manuale şcolare.

 Nu cred să existe român care să nu fi auzit de Ion Creangă.

Ion Creangă, povestitorul nepereche al moldovenilor, îşi doarme somnul de veci în Iaşul drag lui, în cimitirul Eternitatea. Acolo, nu departe de cei câţiva metri pătraţi ai veşniciei lui, a poposit pentru totdeauna şi unicul său fiu, ,,Căpitanul’’. >>>

Vasile Conta

 “Cea mai mare inteligenţă pe care a dat-o până la el neamul românesc”, cum l-a caracterizat Titu Maiorescu, Vasile Conta s-a născut la 15 noiembrie 1845 la Ghindăoani, fiu al preotului Grigore Conta. Succint, biografia lui, seamănă izbitor cu cea a lui Eminescu: amândoi genii, amândoi au murit la vârste tinere, au fost junimişti şi deschizători de drumuri în domeniul lor. Va începe clasele primare la Târgu Neamţ (unde l-a avut coleg în primul an pe Creangă), face gimnaziul la Iaşi (şi-a întrerupt studiile pentru a însoţi, ca şi Eminescu, o trupă de teatru ca sufleor), va avea bursă de studii în străinătate (Belgia), de unde se va întoarce cu diplomă >>>

Lucian Vasiliu – Jurnal junimist inedit

Despre întâmplări de la „Junimea“ s-a scris relativ târziu: George Banu în 1908, Iacob Negruzzi în 1923. Acest jurnal al lui Teohari Antonescu este primul despre „Junimea“ veritabilă. „Junimea“ în carne şi oase am spune. De asemenea, încă două ipostaze despre Teohari Antonescu: este cel care a iniţiat la Iaşi Muzeul de antichităţi (continuat de ucenicul lui, Orest Tafrali, 1876-1937, istoric din perioada interbelică) şi este cel care a insistat la doi miniştri diferiţi (Petru Poni şi Spiru Haret) pentru lucrări de arheologie urgente dedicate civilizației Cucuteni (în zonele Iaşi, Neamţ, Suceava) şi lucrări de arheologie la Sarmisegetusa şi Adamclisi. >>>

Constantin Noica şi „cultura de performanţă“

Constantin Noica era în căutarea unor tineri până în 25 de ani, de formaţie filosofică, pentru „cultura de performanţă”, care începea cu studiul limbii germane, greacă veche şi puţină latină, cât să poată citi filosofii medievali. El îşi imagina 22 de intelectuali celebri în România, unul la un milion, şi propunea juni deosebit de înzestraţi, pentru bursa „Humboldt”. Despre aceste lucruri şi multe altele, cititorii pot afla din cartea lui Gabriel PETRIC, Jarul din zăpada sclipitoare. Revederi cu Noica (volum de memorialistică, despre întâlnirile cu filosoful la Păltiniş, dialoguri, scrisori, meditaţii pe marginea textelor, anecdote, ironii, portrete schiţate în grabă, aprecieri despre studii în devenire, erudiţie luată în răspăr…).

>>>

Veronica Micle – Un destin tragic

La sfarsitul vecerniei, aproape de miezul noptii, calugaritele de la manastirea Varatec au ramas nemiscate. Clopotele bisericii incepusera sa bata rar si funebru, a moarte. In casa cu etaj a maicii Fevronia Sarbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viata in a cincizecea noapte scursa de la trecerea in nefiinta a lui Mihai Eminescu.

Suntem in 4 august, 1889. O agonie de douazeci de ore punea capat unei vieti de 39 de ani. O viata care fusese, cum insasi poeta o definea, „o complicare ciudata de >>>

Traian Cicoare- In memoriam

A făcut studiile secundare la Liceul „Traian“, din Turnu Severin, unde a făcut obiectul „Limba română“ cu C.D. Ionescu, critic literar, publicist şi scriitor eseist; la istorie l-a avut pe Aurel Decei, turcolog apreciat; anatomia cu doctorul psihiatru Ion Biberi, filozof, critic literar, scriitor, eseist; la muzica pe compozitorul Petre Severin, care i-a vorbit şi de muzicianul folclorist Gavril Galinescu; filozofia cu D. Papadopol, autor de numeroase cărţi de filozofie, în special despre Seneca. După serviciul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi front, la Păuliş, în 1945, s-a înscris la >>>

O sută de ani de teatru la Piatra-Neamț

Începutul secolului al XIX-lea a înregistrat primele manifestări culturale pe tărâmul teatrului. Spectacolul de teatru era văzut ca “o şcoală pentru toată starea şi vârsta de oameni”, Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr fiind primii organizatori ai spectacolelor în limba română. În perioada premergătoare anului 1821 în special capitalele celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească adăposteau trupe germane, franceze sau greceşti, însă acestea ajungeau şi în Botoşani, Bacău, Brăila, Galaţi. Relaţia de subordonare a teatrului, trupelor străine, cu tot ce însemna acesta, actori şi repertoriu, a fost o realitate în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Iată bunăoară la Iaşi, în anul 1840, când a fost încheiat un contract cu regizorul Joseph Foureaux, aceasta era obligat să prezinte pe scena capitalei Moldovei marile succese teatrale de la Paris, reprezentaţiile în limba franceză depăşindu-le cu mult pe cele în limba română. Treptat, Costache Conachi, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Cezar Boliac, Costache Faca, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri au pus bazele dramaturgiei în limba română[1]. >>>

Mihai David – Ghindăoani: in memoriam

publicist, Neamț (1908-1999)

Se naște la 14 martie 1908 în satul Ghindăoani, com. Bălţăteşti, judeţul Neamţ. Fiu de ţărani. Cursurile primare în satul natal, Şcoala Normală de Băieţi „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamţ, promoţia 1927. Învăţător în Bălţăteşti şi Ghindăoani, om deosebit de cultivat, prin scrisul său s-a impus în viaţa spirituală a judeţului Neamţ. A colaborat la numeroase publicaţii din localitate şi din ţară, din care amintim: Reformatorul, Avântul, Revista Corpului Didactic, Petrodava, Apostolul, Ceahlăul. >>>