Te iubesc, o Doamne, mai presus de toate

icoanaRasai asupra mea… – Mihai Eminescu
 
 Răsai asupra mea…
 
   de Mihai Eminescu, 1879
   Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, Maică Sfântă, Pururea Fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
 
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă, caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară. >>>
Reclame

Al. Florin Ţene – Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI

Pentru a aborda această temă este necesar un îndelung exerciţiu de receptare a poeziei româneşti în ansamblu, cu aplecare spre tendinţa de evoluţie a poeziei din a doua parte a secolului XX, şi numai apoi este necesară o plonjare în panorama poeziei secolului XXI.

În acest context, cristalizarea criteriilor de selecţie şi a conceptelor cu care trebuie lucrat stau la baza analizei noastre. O panoramă a poeziei de la Nichita Stănescu, trecând pe la Cristian Popescu, până la Claudiu Simonati se întinde pe o suprafaţă de timp considerabilă, greu de cuprins doar într-un articol, mai degrabă poate fi expusă în Biblia înţelegerii poeziei romîneşti din secolul nostru, de care făcea vorbire Ion Simuţ. >>>

Marin Sorescu – de Nicolae Manolescu

marinPuţini mai ştiu astăzi că Marin Sorescu a fost şi un remarcabil critic şi eseist. Dacă e să-l credem, a scris critică de prin 1962, şi numai întîmplarea (adică articolul lui Călinescu din Contemporanul) l-a consacrat ca poet şi mai apoi ca dramaturg. Eseurile din Teoria sferelor de influenţă (1969) şi cronicile literare din Uşor cu pianul pe scări (1985) vădesc o acurateţă stilistică, o luciditate venite din simpatia declarată pentru Ş. Cioculescu, şi o imaginaţie călinesciană, capabilă de formulări frapante şi memorabile. Mai totul este citabil. Ciobanul din Mioriţa are un ,discurs hamletian”, balada populară ca atare ţinînd de ,un fel de matriarhat” al poeziei noastre. Sau: ,O pompă monstruoasă atîrnă deasupra lumii urmuziene. Cînd dă ea >>>

Cel care a mutat pământul în cer, Grigore Vieru

Ziua de azi incepe cu “era”… poetul Grigore Vieru. ESTE… Grigore Vieru este un poet unic dotat, cu un soi de fragilitate asemanator cu cel al firului de iarba care i-a vulnerabilizat fiinta pana-n moarte. Memoria colectiva-l pastreaza ca pe un poet cu un cuget tare, dar “sangerand” pentru Basarabia. 

,,Era poetul Grigore Vieru, cunoscut şi necunoscut, ce purta sfinţenia fiinţei, a obârşiei, a casei, a locului şi cuprindea misterul fiinţei, obârşiei, casei, locului în metafora verdelui ce ne vede. În arbore, pasăre, iarbă, sămânţă, sare, dimineaţă, creangă de măr erau, mereu, şi ochii lui Dumnezeu, ca toate celelalte să caute dezbrăcarea de noapte. Astfel, cum scria Marin Sorescu, într-o prefaţă, Grigore Vieru umbla pe muchea muntelui din cuvinte, nepedepsit cu prăbuşit”. (Valentin Marica) >>>

Mitică Popescu – ,,Deşi am crescut în mahala, nu suport vulgaritatea şi mitocănia răspândite în toate mass-mediile româneşti”

mitica-popescu„Noi, actorii, suntem ai tuturor si ai nimanui”

E in teatru de la opt dimineata. Vine direct de la o filmare care s-a prelungit pana in zori. N-a inchis ochii de patru nopti si acum apar si eu pentru „talk show”. Cafeaua i s-a racit de cand imi povesteste de una, de alta. Noroc cu doamna de la cabina, care-i aduce o alta cafea fierbinte.
– Vedeti cum ma rasfata colegii? De prieteni nu mai vorbesc: de cand am ramas singur, fara Poldi, ma invita mereu de sarbatori. Anul trecut m-au luat cu ei sa petrecem Pastele la Bistrita; anul acesta am fost impreuna pentru noaptea Invierii la Manastirea Varatec si a doua zi la Neamt. As fi stat eu mai mult, dar a trebuit sa ma intorc la filmari. Joc doar un rol secundar intr-un film realizat de Serban Marinescu, dar „episodicii” astia iti dau mai multa bataie de cap decat „principalii”. E mai greu sa-i individualizezi. >>>

Constantin Tomşa aniversare – Melidonium vă urează: La mulţi ani !

Tomşa Constantin (3 noiembrie 1939, sat Ghelăeşti (Bârgăoani) jud. Neamţ) profesor, eseist, critic literar.

Absolvent al Şcolii Medii Nr.1, Piatra – Neamţ (Liceul Petru Rareş) în anul 1956. Între anii 1958-1960 urmează cursurile Institutului Pedagogic de Învăţători, de 2 ani, apoi, între 1964-1970, este student al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română (fără frecvenţă) a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Cariera didactică de învăţător, institutor şi profesor gradul I: în comuna Calu – Iapa (azi Piatra Şoimului), ca profesor şi director de şcoală, în perioada 1960-1969, apoi la Şcoala Nr. 1 (1983-1990) şi Grupul Şcolar Gheorghe Cartianu, din Piatra – Neamţ (1990-2002), ca institutor şi respectiv, profesor. >>>

Marin Sorescu şi contracultura

La Sorescu maliţia ascunde şi protejează vulnerabilitatea fiinţei, fragilitatea „trestiei gânditoare”. Scutul ironic-parodic ne apără de comedia obiectelor, de propria noastră reificare; percepem „dulcea gângurire a lucrurilor”, diferenţa de nivel dintre ideal şi real. Scindat, Sorescu nu devine un dezabuzat.

Recent, într-un articol din Cultura, sub un titlu imprudent, derutant chiar (v. Contracultura lui Marin Sorescu, nr. 22/7 iunie 2012), Cosmin Borza punea în discuţie poetica soresciană, pornind de la Tinereţea lui Don Quijote, volumul din 1968 şi, mai ales, invocând celebra Postfaţă, pescuind acolo posibile „elemente de contracultură”. Subliniind, desigur, „cosmologia relativităţii”, rescrierea parodică, clivajul etc., şi conchizând că răspunsul sorescian nu putea fi decât „sceptic”. Dar, firesc, ne întrebăm: putea fi vorba de o contracultură în contextul unei societăţi opresive, ideologizată, îndoctrinată, supusă unui control capilar? Orice Dicţionar de Sociologie ne lămureşte: contracultura propune simboluri, norme, valori, moduri de viaţă în opoziţie cu cultura dominantă, ajungându-se chiar, dincolo de evaziune, marginalizare, conflict, ruptură, la criminalitate (contre-culture >>>

Florin Gheorghiu – “Sentimente în Chihlimbar”

 

Muzeul viu al trăirilor

 Spiritul diasporei a devenit mai bogat prin apariţia volumului de versuri “Sentimente în chihlimbar”, semnat de Florin Gheorghiu. Cine este Florin Gheorghiu? Un vechi prieten, din perioada adolescenţei, cu care m-am regăsit după 38 de ani, graţie altei vechi prietene şi internetului. Cine este Florin Gheorghiu? Un om de ştiinţă şi cultură, născut la 22 februarie 1951, în orasul Huşi, judetul Vaslui. A absolvit ca şef de promoţie Facultatea de Biochimie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi a finalizat şi susţinut un doctorat în Biochimie în cadrul aceleiaşi facultăţi.  A debutat cu versuri în revista “Literatorul” (1992), redactor şef Marin Sorescu. >>>

Valeriu D. Cotea- Dumitru Irimia. Mi-ar fi putut fi prieten…

„Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale.”

Jean D’Ormesson

Cu profesorul Irimia mă întâlneam rareori – de obicei, în spaţiul din zona Universităţii, uneori la Academie, în vreo duminică întârziată de toamnă, în deal la Copou, când îl zăream plimbându-se, cu Cristina (soţia – n.n.) alături. Ne opream puţin, schimbam câteva vorbe, aproape convenţionale, dincolo de care însă simţeam, amândoi, căldura unei posibile apropieri, a unui anumit fel – acelaşi, mi-ar plăcea să cred – de a vedea, de a gîndi, de a ne raporta la lumea din jurul nostru.

Preocupările noastre diferite, acelaşi program de viaţă încărcat, o anumită – discretă – rezervă, ne-au oprit pe amîndoi să ne apropiem mai mult/au împiedicat o mai caldă apropiere între noi. Ne erau însă de ajuns – şi cred că nu greşesc – scurtele, rarele întâlniri, ne făcea bine tăcerea asumată, odihnitoare, care consfinţea parcă neîntâmplata noastră prietenie. >>>

Ion Ionescu Bucovu- Academicianul Eugen Simion la a 79-a aniversare

Academicianul , profesorul și criticul literar Eugen Simion se apropie de vârsta senectuții. La 79 de ani este încă tânăr, scrie și este preocupat de viața literară. A scos generații întregi de profesori și doctoranzi în ale literaturii, atât în țară cât și în străinătate. A participat la comisii de examene, la inspecții de grade didactice, la conferințe literare, s-a implicat în viața Academiei, a scris nenumărate studii despre scriitorii noștri de ieri și de azi. Mi-l amintesc de prin anii 70 când venea la Facultate cu un folksvagen, nu tocmai tânăr cu o >>>

Adrian Dinu Rachieru- Marin Sorescu sau spiritul parodic

Mitografii lirice

 Mai degrabă ignorat acum decât contestat, deşi, cândva, nu cu multă vreme în urmă, se bucura de o largă popularitate (audienţa întreţinând, inevitabil, suspiciunea facilităţii), cu un bun instinct al pieţei literare (observa N. Manolescu), făcând o figură aparte în cadrul generaţiei, şaizecistul Marin Sorescu s-a bătut pentru reinventarea / „democratizarea” poeziei. Congenerii, în contextul neomodernismului nostru, redescopereau cu entuziasm filoanele liricii interbelice; mânat de impulsul înnoirii („Am vrut să mă schimb pe unul mai bun”), >>>