Familia Ghika şi domeniile din comuna Făurei- Neamţ

 Un pictor fin de siècle 

 Fascinat de genealogii, de felul în care ele construiesc punţi între trecut şi prezent, făcând parcă istoria palpabilă, publicam în revista „Contemporanul” nr.46 din 19 noiembrie 1993, patru scrisori pe care i le trimiseseră lui Eugen (sau Eugeniu) N. Ghika-Budeşti (1843 – 1919), doi contemporani iluştri: Vasile Alecsandri şi P. P. Carp. Mare senior ieşean, acest scoborâtor al Ghikuleştilor moldoveni – familie despre ai cărei membri am mai avut prilejul să scriu în paginile României literare (domnitorul Grigore Alexandru Ghyka şi sora sa Elena Şubin, diplomatul şi esteticianul Matila C. Ghyka, enigmaticul George Sebastian) – a oscilat între politica conservatoare şi boema artistică, nefiind consacrat pe deplin nici de una nici de cealaltă. Nu a avut oare suficient talent nici pentru treburile publice nici pentru pictură ? S-a manifestat la el un oarecare diletantism aristocratic care dispreţuia vizibilitatea prea puternică, dar şi truda mai sistematică ?

Emil Loteanu şi arta ce urcă la cer

regizor, scenarist, poet Moldova

Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocuşna din raionul Ocniţa. A învăţat la şcoala din Clocuşna. După anexarea Moldovei de est de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama (Tatiana) la Bucureşti. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din Bucureşti. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viaţa învinge». A încercat să dea examen la IATC Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins .

20 de ani de la Razboiul din Transnistria. Povestea eroilor români de la Tiraspol. Documentare video

In urma cu 20 de ani, pe 2 martie 1992, se declansa noua agresiune militara ruseasca impotriva romanilor din Transnistria, provincia moldoveneasca sfartecata intre Republica Moldova si Ucraina. 2 martie 1992 este ziua in care Republica Moldova devine membru ONU si ziua in care, automat, Rusia declara razboiul prin declansarea conflictului armat la Dubasari; o diversiune a separatistilor, despre a carei pregatire se stia de multa vreme, dar pe care autoritatile statului moldovean nu au incercat s-o dezamorseze.