Ion Ionescu -Bucovu: Vasile Alecsandri- „acel rege-al poeziei”

Vasile_AlecsandriStrăbunicii și bunicii noștri s-au născut sub zodia lui Vasile Alecsandri. Nu exista școlar pe acele timpuri să nu recite două-trei poezii ale poetului la serbările școlare sau cu alte ocazii. Numai apariția lui Eminescu a reușit să-l pună într-o umbră nemeritată din care n-a mai ieșit până astăzi. Poet național, cum l-au numit aproape toți criticii literari- Vasile Alecsandri și-a muiat pana în aproape toate genurile literare, dar a rămas până la sfârșitul vieții fidel poeziei pe care a cultivat-o cu mare dragoste.
Născut pe 21 iunie 1821, dintr-o familie bogată, Vasile Alecsandri a dus o viață lipsită de griji. Dar el s-a identificat cu viața poporului în care a trăit, cântându-i bucuriile și durerile.
Generația lui este generația lui 1848 care se năștea cu noi idealuri. În numele ei, Vasile Alecsandri desfășoară o amplă critică socială, scrie poezie, teatru, proză etc denunțând starea deplorabilă a țării. El traversează marile evenimente ale secolului al 19-lea de la Revoluția din 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență din 1877 până la instalarea regalității. În „România literară”, titlul ce cuprinde ideea unirii tuturor provinciilor românești, el duce o propagandă avizată pentru Unire, militează pentru >>>

Reclame

,,Antologie de poezie română modernă – Anthology of modern romanian verse – Testament”.

 LastScan (2)Acesta este titlul cartii pe care dorim sa o prezentam cititorilor romani-australieni si bineinteles tuturor celor iubitori de o carte atat de binevenita zilelor de azi!        Autori Daniel Ionita  with Eva Foster & Daniel Reynaud.      Cartea este publicata la Editura “Minerva”-Bucuresti, 2012, este bilingva – romana si engleza – cuprinde aproximativ 56 de poeti romani clasici si contemporani, fiecaruia publicandu-i-se in antologia aceasta, una sau doua poezii, insumand 75 poezii. Si totul in cuprinsul a 255 pagini. >>>

Mihai Ştirbu – Vasile Alecsandri şi Paulina

Vasile Alecsandri a fost considerat cel mai mare poet român până la afirmarea lui Mihai Eminescu, iar criticul literar Titu Maiorescu îl numea … „cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul «Doinelor şi lăcrimioarelor», culegătorul cântecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (…). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor …” (Convorbiri literare, 1871)

 Vasile Alecsandri, care-şi doarme somnul de veci în curtea casei sale din Mirceşti, a fost nu doar un om politic, scriitor şi poet. A fost un adevărat boier al vremurilor trecute. S-a bucurat de o existenţă fără grija zilei de mâine, s-a bucurat de privilegiul de a fi făcut doar ce-şi dorea, mai nimic nestându-i în cale. Şi-a purtat paşii prin lume, ca diplomat şi călător, dornic de a vedea locuri şi civilizaţii mereu noi. Doar destinul neprevăzut, cel care nu ţine cont de averi şi măriri, i-a întristat existenţa chiar când se bucura de o dragoste (Elena Negri) adâncă, împărtăşită. >>>

Ioan Miclău – Cartea şi valoarea ei

Ioan_Miclau Motto:   “Arta ca raspanditoare a bunului gust, nu se poate cobori in noroi, ci are sa ridice la sine pe toti cei ce vin sub steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea eternului frumos, a carui temelie este adevarul”. Iosif Vulcan
 
   Trebuie sa recunosc aci un anume adevar, adica, initial aveam in minte a numi acest eseu “Cartea si valorile acesteea”, dar mi se parea o prea largire a spatiului de investigatie. Mai ales ca in ideea mea urmaream o ancorare in acea valoare a cartii in sine, ca mijloc de expresie si comunicare! Ca apoi, de aici sa se desprinda acea universala valoare a carti in lunga si zbuciumata evolutie a fiintei umane! >>>

Valori locale promovate la Săbăoani – Neamţ

Acordurile celebrului vals “Valurile Dunării” au răsunat joi, 17 ianuarie, la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri”, cu prilejul comemorării a 100 de ani de la moartea autorului versurilor: poetul Carol Scrob, născut la Săbăoani și rămas aproape necunoscut literaturii.

 Elevii au recitat din poezia lui Carol Scrob, au ascultat muzică pe versurile poetului și au organizat o expoziție cu date legate de viața și activitatea literară a poetului.

Considerăm că liceul nostru se află sub patronajul spiritual al poeziei, deoarece, pe lângă faptul că instituția noastră poartă numele lui Vasile Alecsandri, în localitatea Săbăoani s-a născut și poetul Carol Scrob. Acesta este cunoscut mai ales pentru versurile valsului «Valurile Dunării» – compoziție muzicală a lui Iosif Ivanovici. Am încercat, astăzi, să readucem în lumină un poet rămas, poate nedrept, în umbra veacului“, a spus profesoara de limba română Brândușa Popa, inițiatoarea activității.
Mă bucur că, astăzi, elevilor noștri li s-au adus în atenție valorile locale, contribuindu-se, astfel, la creionarea bogăției și identității lor spirituale! Sufletele lor și ale noastre au vibrat, astăzi, în acordurile «Valurilor Dunării»“, a spus profesoara Daniela Gligor, directorul Liceului Teoretic “Vasile Alecsandri” din Săbăoani.  >>>

Haiducul Bujor, de la tradiție la istorie

Pe Valea Muntelui (valea Bistriței), Banda lui Bujor este unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Sărbătorile de Iarnă. Dincolo de traditie, haiducul chiar a existat în realitate, iar despre el au scris Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Radu Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Asachi, N.D. Popescu etc.

Pe Valea Muntelui, la trecerea dintre ani îsi face simtită prezenta Banda lui Bujor, un joc ce tine de dramaturgia folclorică. Gratie preocupării istoricului Daniel Dieaconu, de o bună bucată de timp „capitala“ desfăsurării de forte pe această temă o constituie localitatea Grinties, locul în care obiceiul a fost redat prezentului în toată splendoarea frumusetii sale. Actorii sînt oameni ai locului, cu vîrsta între 20 si 70 de ani, iar prezenta în peisajul traditiilor locale si-o fac înainte de Anul Nou, cu o săptămînă, părăsind scena, după Bobotează, o dată cu încheierea Sărbătorilor de Iarnă. Monitorului nu i-a scăpat nici un moment mai important legat de evolutia Bandei lui Bujor pe Valea Muntelui. În 2009 deschiderea subiectului de presă suna cam asa: „Banda haiducilor Bujor si Codreanu a căzut pradă poterei la poalele Masivului Măgura, din Muntii Bistritei. Înfruntarea dintre părti s-a desfăsurat pe un tăpsan din vecinătatea cheilor pîrîului Bradu, finalizîndu-se cu eliberarea haiducilor din… «lipsă de probe»“. Cu un an în urmă, martori fiind la iesirea trupei din „scenă“ aveam s-o consemnăm astfel: „Peste Grinties, o dată cu trecerea de Bobotează prin cele două biserici a haiducilor Bujor si Codreanu, s-a încheiat ceea ce a reprezentat în zonă traditia locală de Sărbători. Pentru un an cornul haiducesc a amutit, straiul vechi drept recuzită actoricească a fost pus în cui, iar actorii de cîteva zile au revenit la statutul de oameni ai satului. Gîndurile lor se vor îndrepta spre cele treburi de rînd“. Gîndurile lor, pentru că ale mentorului lor, profesorul Dieaconu, n-au fost deloc cuminti, istoricul scotocind mereu arhivele în căutare de adevăr. La ce concluzii a ajuns vom vedea în cele ce urmează. >>>

Ioan Miclău – Eminescu și spiritualitatea românească de azi!

  EminescuSe spune si cred cu convingere, ca cea mai frumoasa etapa a istoriografiei literaturii romane a fost perioada  in care Vasile Alecsandri dupa o lunga si rodnica creatie literara, dand literaturii noastre o valoroasa opera, apunea, iar la zenitul nou al literaturii romanesti aparea ca un luceafar Mihai Eminescu. 

Zic cea mai frumoasa etapa, pentru ca acum idea ierarhizarii valorilor literare devenea o chestiune tot mai discutata la agenda zilei. Spiritele vremii se agitau, grupari scriitoricesti se inchegau, noi orientari si curente emancipau  gandirea, cat mai ales legarea poeziei de realitatea vietii cotidiene. Asta insemna desigur si un apus al romantismului. Lirismul profund a lui Mihai Eminescu, asa cum il constata Titu Maiorescu, era totusi mai putin romantic, tindea spre realismul lui Stendhal, insa prin profunzimea filosofica din care Eminescu isi scoate ideile inspiratoare, ideile  social-economice si istorico-politice, se producea o dislocare completa a poeziei spre a fi redata interesului general, de emancipare nationala. >>>

Alex Ștefănescu – Poezia dată în dar

IONITA-Daniel-TESTAMENTA trecut vremea când o antologie era expresia dorinţei unui cititor pasionat (eventual profesionist) de a da şi altora ocazia de a citi poeziile care l-au încântat pe el. Acum o antologie se alcătuieşte din ambiţia unui critic literar de a se prezenta în faţa opiniei publice ca o instanţă supremă sau din nerăbdarea unei noi generaţii de poeţi de a se impune, după înlăturarea necruţătoare a celei dinainte. Ceva din farmecul culegerilor, crestomaţiilor, florilegiilor de altădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleşit de nostalgie ca Eminescu în Epigonii, predecesorilor noştri: „Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”. >>>

Mihai Ştirbu – Caragiale și Alexandrina Burelly

„Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfăţişării lor în situaţiile anume alese de autor”. Titu Maiorescu

  Dacă cineva şi-ar forma o părere despre dramaturgul Ion Luca Caragiale doar prin faptul că este autorul ,,Scrisorii pierdute’’ sau a ,,Nopţii furtunoase’’, cu siguranţă s-ar înşela. Asemeni tuturor scriitorilor, a avut o viaţă plină, marcată de împliniri dar şi de multe dezamăgiri şi insatisfacţii în viaţa personală şi-n cea publică, fiind apreciat şi blamat totodată de personalităţile din literatura vremii. În acelaşi timp, s-a bucurat de prietenia şi dragostea unor doamne care au însemant ceva în epocă, dar şi-n literatura română. Trebuie spus că în ciuda cancanurilor (adevărate sau nu) care l-au împovărat, periclitându-i poate voit cariera, în viaţa de toate zilele Caragiale a fost respectuos, curtenitor şi iubitor cu femeile din familia sa. >>>

La mulți ani România, la mulți ani români!

romaniaa

       

Deşteptarea României – Vasile Alecsandri

Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare,
 N-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator,
 Ce se-nalta pan’ la ceruri din a lumei desteptare,
 Ca o lunga salutare catr-un falnic viitor?

Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate?
 Nu simtiti in peptul vostru un dor sfant si romanesc
 La cel glas de inviere, la cel glas de libertate
 Ce patrunde si razbate orice suflet omenesc? >>>

Incursiune în istoria învățămîntului romașcan

Miercuri, 31 octombrie, a avut loc prima ediție a simpozionului județean “Incursiune în istoria învățămîntului nemțean”.

Școala “Vasile Alecsandri” a găzduit miercuri, 31 octombrie, prima ediție a simpozionului județean “Incursiune în istoria învățămîntului nemțean”. Evenimentul, care a reunit profesori de istorie din zona Romanului, i-a avut ca invitați speciali pe Elena Preda, inspector pentru disciplina istorie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț, și pe profesor doctor Liviu Brătescu, cercetător la Institutul de istorie “A.D. Xenopol” din Iași. Simpozionul se înscrie în seria manifestărilor organizate cu prilejul aniversării a 180 de ani de la înființarea Școlii “Vasile Alecsandri” și a fost deschis de un moment artistic deosebit prezentat de elevii școlii. >>>

Petru Ursache – Clipa Basarabiei

 „A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti. Numele Basarab si Basarabia exista cu mult înaintea vremii în care acest pămînt devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă”.  (Eminescu, Opere X. Publicistică. Editura Academiei, 1989, p. 57).

 „Desteaptă-te, pămînt român! Biruie-ti durerea, e vremea să iesi din amortire, semintie a domnitorilor lumei!… Astepti oare, spre a învič, ca strămosii să se scoale din morminte?… Într-adevăr, într-adevăr ei s- au sculat, si tu nu i-ai văzut… Ei au grăit, si tu nu i-ai auzit… Cinge-ti coapsa ta, caută si ascultă… Ziua dreptătii se apropie… toate popoarele s-au miscat… căci furtuna mîntuirei a început!”  (Alecu Russo, Cîntarea României, versetul 62).

 „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viata întreagă am visat să trec Prutul.” Grigore Vieru

>>>

Manifestare dedicată Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, la Centrul Rezidențial de la Hârja

Cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul a avut loc in 1 octombrie 2012 (ziua internaţionala a persoanelor vârstnice), un colaj social – cultural la Centrul rezidential de îngrijire persoane vârstnice al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, de la Parohia Hârja. Evenimentul se înscrie în contextul mai multor evenimente cultural – religioase ale anului omagial dedicat de către Patriarhia Română îngrjirii bolnavilor şi Tainei Sf. Maslu dar, şi în contextul anului european al îmbătrânirii active şi solidarităţii dintre generaţii. >>>

Criticul literar Ion Rotaru

Între oamenii de seamă ai judeţului Neamţ din domeniul literar, criticul şi istoricul literar Ion Rotaru ocupă un loc important. Deşi comuna în care s-a născut (la 11 septembrie 1924), Valea lui Ion, face acum parte din judeţul Bacău, dom’ profesor se considera nemţean. Cîndva, Valea lui Ion era în judeţul Neamţ.

Viitorul universitar urmează Şcoala Normală din Bacău (1936-1944) şi, concomitent, cursul superior al Liceului “Principele Ferdinand” din aceeaşi localitate, luîndu-şi bacalaureatul în anul 1947. Este învăţător în şcolile din Cîndeşti şi Vădurele din judeţul Neamţ, între anii 1946-1848. Îşi continuă studiile la Facultatea de filologie a universităţii bucureştene (1948-1952). În paralel cu pregătirea doctoratului devine colaborator extern la Istitutul de Lingvistică al Academiei. Îşi susţine doctoratul în 1964 cu teza “Eminescu şi poezia populară”, lucrare care a fost tipărită în anul următor. Este cooptat în anul 1953 la catedra de literatură română a facultăţii de filologie a Universităţii din Bucureşti, trecînd prin toate gradele didactice, pînă la cea de profesor. Se pensionează în anul 2001. Între anii 1968 şi >>>

Moldova e România

Astăzi, în anul de graţie 2012, afirmaţia Moldova e România, este o realitate şi nu o simplă lozincă. Şi nu oricum, ci în perfectă conformitate cu dreptul internaţional. Acesta este un fapt care rezultă din câteva observaţii simple pe care le voi expune în cele ce urmează.

Nu mă voi opri astăzi asupra faptului că Moldova (românească) a avut întotdeauna ponderea cea mai mare din punct de vedere teritorial, demografic, administrativ, politic şi cultural. Să examinăm chestiunea din punct de vedere juridic. >>>

Ştefan cel Mare: 2 iulie 1504 – 2 iulie 2012

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504. S-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a plecat de pe această lume în 2 iulie 1504, la Suceava. A domnit 47 de ani, perioadă care nu a mai fost egalată în Istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva Imperiului Otoman, a Regatului Poloniei şi a Regatului Ungariei. Mai multe dintre bisericile şi mînăstirile ridicate de el fac parte din patrimoniul mondial. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru >>>

Castelul Sturdza de la Miclăușeni

 

Castelul de la Miclăuşeni este situat pe soseaua Roman-Iasi, la 25 de kilometri de municipiul Roman și 65 de kilometri de municipiul Iaşi. Exteriorul monumentului are numeroase turnuleţe şi decoraţiuni cu simboluri preluate din stema familiei Sturdza. Parcul dendrologic din jurul castelului a fost gândit în stil englezesc şi are arbori exotici. Oferta turistică este completată de un iaz miniatural, plin cu nuferi galbeni, în faţa mănăstirii, şi cu două iazuri mari, în exteriorul parcului. O trăsură de epocă lăsată la Miclăuşeni aminteşte că, în 2003, la castel a fost filmată cea mai mare parte a filmului „Orient Expres“, regizat de Sergiu Nicolaescu. >>>

Vasile Alecsandri-biografie

Vasile Alecsandri (născut la 21 iulie 1821, sau 14 iunie(1818 sau 1819), la Bacău- se stinge din viață la 22 august 1890, la Mirceştijudeţul Roman), poet şi dramaturg, membru fondator al Academiei Române, om politic, diplomat. Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Lui Alecsandri i-a fost oferit tronul Moldovei însă acesta l-a refuzat pentru a înlesni calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul unui domn mai puţin criticat de politica vremii. Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor. >>>

Monografia comunei Taşca- Neamţ

Taşca, frumoasa comună de pe Valea Bicazului are, de cîteva zile, graţie unui colectiv de cărturari şi a conducerii Editurii “Cetatea Doamnei”, o interesantă monografie ce poartă un titlu liric, “Taşca – fremătînd în sprînceana Ceahlăului”. Autorii acesteia – Daniel Diaconu (coordonator), lect. univ. dr. Iulian Săndulache, primarul actual al comunei Alexandru Drăgan, directorul Dan Ioan Husari, preoţii Dumitru Diaconu şi Dan Gheorghiţă Caia, învăţătorii Doina Diaconu şi Paulina Drăgan, profesorii Liliana Lazăr, Cecilia Amarinei >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Eminescu şi teatrul

Dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet și un pasionat ziarist, atunci categoric că ar fi rămas la prima lui dragoste, teatrul și ar fi devenit un mare actor. Spun acest lucru pentru că încă din copilărie Eminescu a fost atras de mirajul scenei. Primii lui ani i-a petrecut la Ipotești și la Botoșani. Fiind „cel mai rău” dintre copiii căminarului, Mihai s-a ascuns în singurătatea codrului și a naturii, s-a >>>

O sută de ani de teatru la Piatra-Neamț

Începutul secolului al XIX-lea a înregistrat primele manifestări culturale pe tărâmul teatrului. Spectacolul de teatru era văzut ca “o şcoală pentru toată starea şi vârsta de oameni”, Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr fiind primii organizatori ai spectacolelor în limba română. În perioada premergătoare anului 1821 în special capitalele celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească adăposteau trupe germane, franceze sau greceşti, însă acestea ajungeau şi în Botoşani, Bacău, Brăila, Galaţi. Relaţia de subordonare a teatrului, trupelor străine, cu tot ce însemna acesta, actori şi repertoriu, a fost o realitate în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Iată bunăoară la Iaşi, în anul 1840, când a fost încheiat un contract cu regizorul Joseph Foureaux, aceasta era obligat să prezinte pe scena capitalei Moldovei marile succese teatrale de la Paris, reprezentaţiile în limba franceză depăşindu-le cu mult pe cele în limba română. Treptat, Costache Conachi, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Cezar Boliac, Costache Faca, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri au pus bazele dramaturgiei în limba română[1]. >>>

Familia Ghika şi domeniile din comuna Făurei- Neamţ

 Un pictor fin de siècle 

 Fascinat de genealogii, de felul în care ele construiesc punţi între trecut şi prezent, făcând parcă istoria palpabilă, publicam în revista „Contemporanul” nr.46 din 19 noiembrie 1993, patru scrisori pe care i le trimiseseră lui Eugen (sau Eugeniu) N. Ghika-Budeşti (1843 – 1919), doi contemporani iluştri: Vasile Alecsandri şi P. P. Carp. Mare senior ieşean, acest scoborâtor al Ghikuleştilor moldoveni – familie despre ai cărei membri am mai avut prilejul să scriu în paginile României literare (domnitorul Grigore Alexandru Ghyka şi sora sa Elena Şubin, diplomatul şi esteticianul Matila C. Ghyka, enigmaticul George Sebastian) – a oscilat între politica conservatoare şi boema artistică, nefiind consacrat pe deplin nici de una nici de cealaltă. Nu a avut oare suficient talent nici pentru treburile publice nici pentru pictură ? S-a manifestat la el un oarecare diletantism aristocratic care dispreţuia vizibilitatea prea puternică, dar şi truda mai sistematică ? >>>

Costică Matei – Creangă: un rapsod popular din zona Roman

rapsod popular, Roman

 „A arat, a plivit în ogorul tradiţiilor strămoșești, căutând urma dorului.A semănat suflet, a pus toată averea, şi-a răsărit cântec popular. L-a udat cu lacrimile măicuţelor, cu apa bătrânului Siret, l-a vânturat de neghină, l-a purtat în traista sufletului şi ni l-a adus nouă drept jertfă, pe altarul Dragostei”.  >>>