Conacul de la Bozienii de Sus, judeţul Neamţ, revendicat de urmaşii boierului Balş.

Spitalul de boli cronice din satul Bozienii de Sus judeţul Neamţ, este disputat de trei ani în instanță între moștenitorii boierului Balș și Primăria Ruginoasa. Urmașii boierului Balș au revendicat conacul în care funcționează spitalul, 1.700 de hectare de teren și 150 de hectare de pădure.

 “În anul 2000, moștenitorii boierului Balș, stabiliți în Franța, au spus că renunță la tot. Între timp, de problema revendicării moștenirii din satul Bozienii de Sus s-a ocupat a șaptea spiță a boierului Balș. Acesta și-a schimbat poziția și a spus că vrea despăgubiri pentru clădirea și terenurile pe care le-a moștenit“, a precizat Nicu Chirilă, primarul comunei Ruginoasa. :::

Din Bucureștiul de altădată: Școala de educațiune a românilor

Scriind despre istoria Capitalei, apelez la amintirile lui Dimitrie Papazoglu, capitolul 8 din lucrarea Istoria fondărei oraşului Bucureşti, publicată în anul 1891.

>>>

Constantin Bălăceanu Stolnici- Memoriile unui boier de viţă (I)

În copilăria noastră nu prea colindam pe străzile Bucureştilor. Zilnic făceam o plimbare în zona Parcului Kisselef, unde mergeam pe jos sau ne ducea tata cu maşina, pe sora mea, pe mine şi, bineînţeles, nelipsita guvernantă.

Din când în când, mergeam în centrul propriu-zis, la Athenée Palace, unde locuia permanent o mătuşă a noastră, Ecaterina Stătescu, pe care noi o numeam Tante Titi. De asemenea, tata ne plimba uneori prin oraş cu maşina lui, de care era foarte mândru, ca să cunoaştem oraşul în care trăiam şi să fim familiari nu numai cu aspectul general al Capitalei noastre, cât şi cu principalele ei monumente şi edificii, pe care ni le descria cu multe amănunte istorice. >>>

Familia Ghika şi domeniile din comuna Făurei- Neamţ

 Un pictor fin de siècle 

 Fascinat de genealogii, de felul în care ele construiesc punţi între trecut şi prezent, făcând parcă istoria palpabilă, publicam în revista „Contemporanul” nr.46 din 19 noiembrie 1993, patru scrisori pe care i le trimiseseră lui Eugen (sau Eugeniu) N. Ghika-Budeşti (1843 – 1919), doi contemporani iluştri: Vasile Alecsandri şi P. P. Carp. Mare senior ieşean, acest scoborâtor al Ghikuleştilor moldoveni – familie despre ai cărei membri am mai avut prilejul să scriu în paginile României literare (domnitorul Grigore Alexandru Ghyka şi sora sa Elena Şubin, diplomatul şi esteticianul Matila C. Ghyka, enigmaticul George Sebastian) – a oscilat între politica conservatoare şi boema artistică, nefiind consacrat pe deplin nici de una nici de cealaltă. Nu a avut oare suficient talent nici pentru treburile publice nici pentru pictură ? S-a manifestat la el un oarecare diletantism aristocratic care dispreţuia vizibilitatea prea puternică, dar şi truda mai sistematică ? >>>

Memoriile unui boier de viţă (X)

Palatul Cantacuzino avea, în stânga lui, un mic teren verde, o grădiniţă cu câţiva pomi  pe care apoi s-a ridicat o clădire mică de care îmi amintesc foarte vag. Aceasta, după 1930 a fost înlocuită cu blocul care se menţine neschimbat până astăzi, bloc la parterul căruia s-au succedat o serie de restaurante mici de mâna a doua. >>>