Victor Leahul

                „Starţun, între temniţă şi vecie”  (continuare)                       FĂT FRUMOS

Când a apărut în casă fratele meu Ionică (mai mic de­cât mine cu doi ani şi trei luni) a apărut şi un leagăn. În el e­ra culcat Ionică, iar mama mă punea să-l legăn. La înce­put treaba asta era un fel de distracţie: eu, băiat mare, a­veam grijă de fratele meu mai mic şi asta îmi dădea un fel de rang în mijlocul familiei şi în ochii mamei mai ales.