,,Nu ne uitați!”- Strigătul redactorului-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, Vitalie Zâgrea

Vitalie-ZagreaAseară, târziu am aflat de la Vitalie Zâgrea, redactor-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, cu sediul la Cernăuți despre secția închisă recent de autoritatile de la Kiev, suspendarea celor două ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română.
La întrebarea mea, Vitalie Zâgrea , fiind în spital, cum l-aș putea ajuta, răspunsul a fost emoționant: “NU NE UITAȚI !!!”
Jurnaliștii , Victor Rocea, Ziaristi Online“, deja au luat atitudine.
,,Nu sunteți singuri!”
“Preşedintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă, la Sulina, că îi este recunoscător preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, pentru că nu a obstrucţionat dreptul etnicilor români din ţara vecină să înveţe în limba maternă. „Indiferent de opţiunile politice pe care le aveţi în Ucraina, vreau să ştiţi că din punctul meu de vedere, preşedintele Ianukovici a fost un preşedinte care şi-a ţinut cuvântul în ceea ce priveşte neobstrucţionarea dreptului românilor de a învăţa în limba română”, a afirmat Băsescu, discutând cu o profesoară venită din Ucraina la tabăra de la Sulina, pentru tinerii români din afara graniţelor ţării.” (Adevarul, 3 august 2013)

Vitalie Zâgrea, redactor-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, cu sediul la Cernăuți, sectie inchisa recent de autoritatile de la Kiev, a suferit ieri un atac cerebral in urma disensiunilor din cadrul postului. O alta jurnalista, Ecaterina Gujuc, a murit subit in luna ianuarie. Redam apelul disperat al colegilor nostri din spatiul istoric si de expresie romanesc si ne alaturam lui: >>>

Reclame

Aspazia Oţel Petrescu – …frumoasa mea Bucovină

Basarabia-Pământ-RomânescStimată doamnă Mariana Gurza,

Acum, când m-am hotărât să vă scriu este sfârşit de toamnă şi în grădiniţa mea „doamna melopeelor” îşi desfăşoară nostalgica sa romanţă. Îşi aşterne covorul galben-auriu de frunze moarte printre florile înfiorate de suflul rece al acestei dimineţi sticloase, cu un cer încă senin, dar cu geană de nori plumburii spre asfinţit. Copacii aproape goliţi de frunze se leagănă trist în vântul sprinţar; par stindarde zdrenţuite ce se pleacă în calea soarelui, care se mai îndură să salute cu suliţe lungi de lumină trandafirii şi daliile ce se străduiesc cu elan să mai dea „farmec regretelor”.
Părea o zi obişnuită, nu lipsită de farmec, dar o tristeţe surdă punea stăpânire pe sufletul meu – îmi lipsea ceva. Un dor nesfârşit îmi încleştă inima, ziua aceasta semăna cu ceva ce pierdusem definitiv şi iremediabil şi totuşi ceva ce era dorit cu intensitate. >>>

O carte care cinsteşte Neamul: ,,Sfânt e numele tău, Voloca”, de Gheorghe Gorda

Gorda_VolocaCronică de carte bucovineană

,,Biblioteca basarabeană” din Mirosloveşti (judetul Iaşi) – cum numim noi secţiunea de carte din cadrul Bibliotecii comunale -, născută din iniţiativa şi efortul personal al „mirosloveşteanului adoptat” conf. univ. dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, s-a îmbogăţit cu un nou lot de carte scrisă pe pământul românesc din Răsărit, glie răpită din vatra Neamului de către tiranii politici ai Europei. De data aceasta, în vraful cărţilor cu autori chişinăuieni am identificat o carte arătoasă, după ceea ce am putut observa la prima vedere, prezentată la exterior prin simbolistica rafinat măiestrită (pe coperte) de graficianul Marian Andronic şi ingredimentată cu produsul „celui de-al treilea ochi” al chişinăuianului Vasile Şoimaru. Cartea aceasta este scrisă şi apărută la Cernăuţi, inima Bucovinei de Nord, pământul românesc sfâşiat, ca pe o căprioară aflată în luminiş, de doi lupi hulpavi: unul venind dinspre Vest, celălalt dinspre Est. >>>

Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi

C O M U N I C A T

  În perioada 14-16 decembrie 2012, în Nordul Bucovinei, la Cernăuţi,  a şasea oară consecutiv, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi în parteneriat cu Centrul Cultural Bucovina din Suceava,  Liga tineretului român „Junimea” din regiunea Cernăuţi şi Asociaţiunea ASTRA Mihail Kogălniceanu Iaşi,  a organizat  Zilele  Culturii Tradiţionale Române. Acţiunile au fost sprijinite de Primăria Municipiului Iaşi, Primăria Cernăuţi, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi şi Fundaţia „Iuliu Maniu”, Boston/New York. 

Sa_mi_canti_cobzar

În cadrul manifestării s-au desfăşurat:

      –  Ediţia  a III-a  a Simpozionului „Vatra dulce strămoşească”, dedicat problemelor cercetării, culegerii  şi păstrării folclorului (Titluri comunicări: Adina Hulubaş >>>

Români bucovineni la Cernăuți – Festivalul Internațional de Muzică Autentică „Să-mi cânți, cobzar”, Cernăuți


>>>

Mariana Cristescu – „Din Boian la Vatra Dornii/ Au umplut omida cornii…”

540px-coat_of_arms_of_moldavia-svg„De ce nu scrieţi şi despre Ţinutul Herţei? Vă este teamă?”- m-a întrebat, mustrător parcă, un cititor. – „Eu ştiu de la bunicul meu, care a reuşit să scape de acolo pe când era copil, dar copiii mei şi ai altora de unde să afle despre grozăviile care s-au petrecut neamului nostru, că nici măcar eu nu am găsit în vreun manual de istorie!?!” Are dreptate. Nici în manualele şcolare din vremea copilăriei mele nu era măcar menţionat numele Herţei. Mai târziu, nici atât. Nu l-am întrebat ce vârstă are, dar precis copiii cititorului nostru – bucovinean, fie şi doar parţial – „beneficiază” de manuale alternative! Dacă mi-e teamă? Nu. Mă tem doar de Dumnezeu. Aş fi scris, oricum, pe rând, despre toate pământurile româneşti furate, mai ales că ceea ce s-a întâmplat cu Herţa depăşeşte orice imaginaţie. Deşi nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop – Molotov, şi nici în Notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940, decât cedarea acelor părţi ale Basarabiei şi a Bucovinei care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârşit un abuz, prin încălcarea termenilor ultimatumului, şi au ocupat şi un teritoriu cu o suprafaţă de 400 km pătraţi şi o populaţie de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa. Sovieticii au afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece fusese trasată pe hartă o linie de demarcaţie cu un creion gros de tâmplărie. >>>

Vasile Plăvan, un „autor de epocă“

Boabe de lacrimi..Scriu despre un om cât o… Epocă Istorică. Un om cât sufletul neamului meu. O epocă în care se prelungeşte viaţa mea, un şir lung de mătănii… Undeva, înapoi, ca o verigă dintr-un lanţ care merge în adâncul unei fântâni.

Vasile Plăvan s-a născut la 24 noiembrie 1889, în comuna Cupca, judeţulStorojineţ, într-o familie de ţărani înstăriţi. Avocat, gazetar şi publicist a fost un entuziast şi un idealist de o aristocratică nobleţe sufletească, de distincţie morală, de bunătate şi necuprinsă omenie.

Un tânăr ager, de o statură potrivită, cu alură nobilă, având ochii calzi, migdalaţi. O mustăcioară elegantă, care îi sporea farmecul.

„Blând cu cei netrebnici, conciliant cu cei răi şi ignobili, blajin faţă de toţi hulitorii şi certătorii de profesie şi iertător faţă de toţi cari l-au nedreptăţit sau persecutat şi l-au jignit, Vasile Plăvan a fost întrega lui viaţă un îmblinzit fanatic al idealului şi în acelaşi timp o nefericită victimă a credinţei lui sufleteşti că oamenii sînt mai buni decât se învederează în josnicia lor de toate zilele.”
(Ziarul „Suceava”, nr. 20, din 27 ian. 1939, din Cernăuţi) >>>

Biblioteca „Glasul Bucovinei” – un vis împlinit al românilor din Cernăuţi

Odată cu inaugurarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei” din Cernăuţi, în spaţiul literar românesc din această zonă minunată, a fost înscrisă o pagină nouă. De multă vreme se discuta despre deschiderea unei biblioteci româneşti la Cernăuţi şi, iată, în cele din urmă, visul celor interesaţi de a avea în centrul regional o asemenea bibliotecă, practic, a devenit realitate. Intelectualitatea română din Bucovina, profesori, scriitori, lideri ai asociaţiilor culturale, reprezentanţi ai mass-media au fost prezenţi, marţi, 20 noiembrie, la acest eveniment deosebit de important pentru mediul literar cernăuţean – inaugurarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei”. Evenimentul a fost posibil graţie eforturilor depuse de profesorii Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac, personalităţi marcante în domeniul literaturii şi culturii române bucovinene şi nu numai. >>>

Iaşi-Cernăuţi-Edineţ – „Românii din afara graniţelor ţării. Iași-Cernăuți: legături istorice”

Despărţământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iaşi al Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA, în colaborare cu Universitatea „Al.I. Cuza” Iași, Academia Română, Filiala Iași, Centrul bucovinean de artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești CernăuțiSocietatea Culturală „Mihai Eminescu” Cernăuți, Cercul ASTRA „Gh. Asachi” Herța, Primăria Orașului Edineț, Despărțământul ASTRA „Pan Halippa” Edineț și Asociația culturală „Parcova-Nova”organizează, în perioada 07-11 noiembrie 2012, la IaşiCernăuți și Edineț, ediţia a XIV-a a Simpozionului internaţional „Românii din afara graniţelor ţării. Iași-Cernăuți: legături istorice”, la care și-au anunțat prezența peste 40 de specialiști din România, Republica Moldova și Ucraina. >>>

In Memoriam Prof.univ.dr. Mircea‐Eugen Craioveanu

“Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii de Vest din Timişoara anunţă cu durere dispariţia distinsului Prof.univ.dr. MirceaEugen Craioveanu.

Profesorul Mircea-Eugen Craioveanu s-a născut la 20 noiembrie 1942 la Cernăuţi, în Bucovina de Nord, într-o familie de militari de carieră, bunicul său, Eugen Craioveanu fiind general de armată în armata Imperiului Austro-Ungar, iar după Marea Unire din 1918 în cea a României. După primii doi ani petrecuţi la Cernăuţi, familia a trebuit să părăsească Bucovina din cauza războiului, găsind refugiu la Sibiu. >>>

Oraşele Cernăuţi şi Iaşi s-au înfrăţit

Sâmbătă, 6 octombrie 2012, la ceremonia solemnă a sărbătorii Zilei Oraşului Cernăuţi, viceprimarul municipiului Iaşi, Mihai Chirică, şi secretarul Primăriei cernăuţene, Vitalii Myhailişin, au semnat documentul corespunzător.
      În afara înfrăţirii acestor două oraşe, documentul mai prevede şi o colaborare mai strânsă în domeniile social, economic şi cultural.

Reamintim că primele demersuri pentru înfrăţirea dintre Iaşi şi Cernăuţi au fost începute în 2010, la iniţiativa Asociaţiei de Prietenie Româno – Ucrainiană. Iar în şedinţa din 28 septembrie a.c., Consiliul Local Iaşi a aprobat proiectul de hotărâre privind înfrăţirea municipiului Iaşi cu oraşul Cernăuţi. >>>

Nicolae Hăucă, Cernăuţi : „Dinastia” Hurmuzachi

În ziua de 29 septembrie s-au împlinit 200 de ani de la naşterea renumitului istoric şi om politic, Eudoxiu Hurmuzachi, unul dintre cele mai viguroase mădulare ale ilustrei familii Hurmuachi, ce a jucat un rol deosebit de important în istoria Bucovinei nu numai prin faptul că a fost căpitan al Ţării Bucovinei. Alături de alte personalităţi de marcă ale neamului nostru el a participat la Revoluţia din 1848, iar în 1849 a făcut parte din delegaţia care a prezentat împăratului[1] un memoriu, în urma căruia Bucovina a fost recunoscută că entitate distinctă, cu drepturi egale cu ale celorlalte ducate ale Monarhiei austriece[2], fiind ruptă de Galiţia. >>>

Bustul Aniţăi Nandriş-Cudla va fi dezvelit la Mahala, în Nordul Bucovinei

În localitatea Mahala din regiunea Cernăuţi va avea loc, duminică, dezvelirea bustului Aniţăi Nandriş-Cudla, o ţărancă din Nordul Bucovinei, ridicată în 1941 de KGB, împreună cu cei trei copii mici ai săi, separată de soţ şi deportată în Siberia – scrie MAX MEDIA. Bustul a fost prezentat recent la Ploieşti, în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, în timpul lansării cărţii „20 de ani în Siberia”, un volum ce reîmprospătează memoria victimelor Gulagului sovietic. În „20 de ani în Siberia”, autoarea, Aniţa Nandriş-Cudla, îşi povesteşte anii trăiţi dincolo de Cercul Polar. >>>

Diana Toma – Să nu uităm că suntem români, că avem o Mamă, un Grai și o Ţară

Părinţii mei, români cu rădăcini adânci în pământul istoric al Bucovinei, se conduc după înţelepciunea că dacă nu-şi cunoaşte graiul matern, omul nu are viitor. Or, fiind bucovineni cu inimă română, tot timpul au vorbit şi vorbesc în familie în limba română. Această dragoste faţă de graiul străbunilor am sorbit-o şi eu odată cu laptele mamei. De micuţă am fost deprinsă şi de bunei să-mi iubesc Limba şi Neamul, să le port în suflet ca pe o sfântă icoană. Şi deoarece în acele timpuri nu exista în Cernăuţi o >>>

Cameleonismul politicienilor români

Pe data de 30 mai 1991, prof. univ. dr. Petre Ţurlea, atunci deputat, a propus Camerei Deputaţilor păstrarea unui moment de reculegere în memoria Mareşalului Ion Antonescu. Preşedintele Camerei era Dan Marţian. Toţi deputaţii, fără nici o excepţie, s-au ridicat şi au păstrat momentul de reculegere. În felul acesta, deputaţii, reprezentanţi ai Poporului Român, recunoşteau caracterul drept al războiului condus de Mareşalul Ion Antonescu împotriva Uniunii Sovietice în perioada 22 iunie 1941-23 august 1944. >>>

Iurie Levcic – „Cultura românească are viitor la Cernăuți”

L-am cunoscut de curând pe Iurie Levcic, jurnalist și om de cultură din regiunea Cernăuți, Nordul Bucovinei. Este originar din raionul Noua Suliță, din nordul Basarabiei, cum spune Dumnealui. De-a lungul anilor, după ce a absolvit Colegiul de muzică „Isidor Vorobkevici” și Facultatea de Istorie din cadrul Universității naționale „Iurii Fedkovici” din orașul Cernăuți, a lucrat >>>

Ciprian Porumbescu- „Iar când fraților, m-oi duce…” 130 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu

După o călătorie de aproape patru zile și patru nopți, miercuri 27 februarie 1883, Ciprian Porumbescu coboară din trenul de Cernăuți în gara Ițcani-Suceava extenuat de drum. Deoarece îi era “prea greu a prourma călătoria mai departe, încă astăzi[1], prin intermediul birjarului unei trăsuri, care aștepta pe un instrumentist chemat de Mărioara pentru a-i acorda pianul, Ciprian trimite o scrisoare tatălui său, iar el, rămâne, peste noapte, la Lola Lichtenberger, rudă apropiată a Gorgonilor și bună prietenă cu Berta. >>>

O prietenie complicată

În anul 1958, doi emisari ai regimului comunist de la Bucureşti (fără mandat oficial expres) plecau la Paris să-l convingă pe Mitropolitul Visarion Puiu să revină în ţară. Fostul înalt ierarh al Bucovinei fusese condamnat la moarte – în contumacie – de Tribunalul Poporului, prin sentinţa din 26 februarie 1946. Acuzaţia: crime de război. Vom vedea mai jos ce fel de „crime” săvârşise prelatul. Nu e nicio îndoială, dosarul fusese fabricat de procurori la ordinul forţelor de ocupaţie, mai exact, al comisarilor sovietici, iar completul de judecată alcătuit, cum ştim, tot la ordin politic, nu a făcut decât să valideze ceea ce i se dictase. Trecuseră 12 ani de exil pentru mitropolit. Cine erau cei doi trimişi, într-un fel, cu mandat de la vârful conducerii de partid şi de stat, se presupune – logic, având în vedere greutatea misiunii -, chiar de la Gheorghiu-Dej. >>>

Ucraina se teme de paşapoartele româneşti

Obiectivul Bucureştiului de a creşte numărul cetăţenilor români până la 20% din populaţia regiunii ucrainene Cernăuţi provoacă îngrijorare în rândul ucrainenilor şi moldovenilor din această parte a Ucrainei – transmite postul ucrainean de televiziune TSN. Sunt deja şase luni de când, în satele moldoveneşti din Nordul Bucovinei, emisarii străini (români, n.red) îndeamnă localnicii ca, în timpul următorului recensământ al populaţiei, să se declare români – subliniază sursa, atrăgând atenţia că locuitorii regiunii Cernăuţi sunt convinşi să îşi schimbe identitatea naţională mai ales prin intermediul obţinerii cetăţeniei române, care le oferă posibilitatea să călătorească fără viză în ţările Uniunii Europene. >>>

George B. LØVENDAL – un strălucit artist viking la gurile Dunării

In galeria marilor admiratori ai ţăranului român, ai bogăţiei sale spirituale şi de autentică trăire se înscrie, la loc de frunte, şi pictorul George B. LØVENDAL, artist multilateral român, de origine danezo-norvegiană[1].

Contactul, pe la începutul anilor ’20, cu realităţi­le satului românesc a marcat definitiv arta şi viaţa sa. Stau mărturie elocventă sutele de picturi[2], schiţe, acuarele etc., în care a încercat să refacă cronica lumii mirifice a satului românesc aflat la crepus­culul existenţei sale patriarhale. >>>

Grigore Bostan, Personalitate de referinţă

Festivalul din această toamnă (2011) organizat la Cernăuţi, consacrat vieţii şi creaţiei lui Grigore Bostan, ne readuce în memorie imaginea redutabilului profesor şi scriitor, a omului de cultură care a reprezentat, în polimorfia etnică şi lingvistică a Cernăuţiului, statutul intelectualului român, a tipului universitar doct, bine fixat în verticalitatea opţiunilor sale. El devenise, în timp, o figură proeminentă şi chiar harismatică, o personalitate de care contextul nu putea face abstracţie, ale cărui părere, poziţie, idei, într-o problemă sau alta, contau.

La Cernăuţi, imaginea savantului, conturată încă din tinereţe, este astăzi binecunoscută şi apreciată. Cercetările sale ştiinţifice au investigat, în special şi cu necesitate, spaţiul bucovinean, recuperându-l şi (re)valorificându-l din noi perspective temporale şi axiologice. Cine a parcurs lucrările sale din domeniul folcloristicii comparate, al istoriei literaturii şi artei româneşti din Bucovina – Corelaţii tipologice şi contacte >>>

Anghel Popa- O enigmă a Societăţii academice „Junimea“ din Cernăuţi – Ion Iacoban

Nebănuite şi, uneori, chiar surprinzătoare pot fi informaţiile de arhivă ale unor instituţii. Un exemplu concret, în acest sens, ni-l oferă arhiva Societăţii academice „Junimea“ din Cernăuţi. Deşi am cercetat-o de-a lungul unei perioade ce a însumat şase ani, concretizându-i informaţiile în câteva lucrări pe care le-am publicat, avem plăcuta surpriză, recitând fişele în mod aleatoriu, să ne aflăm în faţa unor aspecte noi, nesesizate la prima lectură, când urmăream alte obiective tematice, care au importanţa lor, dezvăluindu-ne lucruri inedite, aparţinând unei lumi, astăzi, din păcate, uitate. >>>

Maria Iliuţ – o privighetoare a munţilor carpatini

În folclorul nostru există o voce de privighetoare, coborâtă din pieptul munţilor carpatini spre plaiurile cu flori. E o voce inconfundabilă care reprezintă cel mai bine Nordul folcloric, o voce de nivelul Minei Pâslaru şi Sofiei Vicoveanca, dar care nu a avut fericitul prilej de a fi cunoscută în Ţara care ne aparţine, dar de care am fost rupţi trupeşte şi spiritual. >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Eminescu şi teatrul

Dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet și un pasionat ziarist, atunci categoric că ar fi rămas la prima lui dragoste, teatrul și ar fi devenit un mare actor. Spun acest lucru pentru că încă din copilărie Eminescu a fost atras de mirajul scenei. Primii lui ani i-a petrecut la Ipotești și la Botoșani. Fiind „cel mai rău” dintre copiii căminarului, Mihai s-a ascuns în singurătatea codrului și a naturii, s-a >>>

Maria Iliuț- Din Suceava-n Rădăuți și mai sus la Cernăuți

La pas prin Cernăuți- Vestigii românești în capitala istorică a Bucovinei

Dacă doriţi să vedeţi toate stilurile arhitectonice, care au existat în ultimele secole în Europa, nu trebuie să cheltuiţi banii pentru călătorii îndepărtate. E suficient să parcurgeţi pe jos străzile din partea veche a oraşului Cernăuţi şi veţi vedea aici stiluri începând cu empiricul din perioada împăratului Napoleon şi terminând cu stilul sovietic din timpurile lui Iosif Stalin, de la liniile melodioase ale barocului clasic până la construcţia edilitară primitivă din deceniile lui Nikita Hruşcov. Cernăuţiul mai este caracteristic şi prin faptul că numai în acest oraş din Ucraina pot fi văzute clădiri în stil neobrâncovenesc. Călătoria o puteţi >>>

Emilia Spătaru: „Mariana Gurza, fiică a satului Cupca“ (Bucovina de Nord)

Fostul Palat al Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi

Născută pe meleaguri bănăţene, în România, poeta Mariana Gurza, domiciliată în Timişoara, rămâne, totuşi o fiică a satului Cupca. De ce ? Pentru că nu uită baştina părinţilor săi, pentru că, fiind departe, este totuşi, atât de aproape sufleteşte de noi. Iar poeziile sale dedicate Bucovinei, ne dovedesc mereu că tânjeşte după baştina părinţilor, că visează, trăieşte, scrie despre ea. >>>

Victor Leahul – “Starţun între temniţă şi vecie” (XVI)

Fratii Ionica si Victor Leahul

Inginerul Solcan Dumitru, absolvent al Politehnicii Gheor­ghe Asachi, din Iaşi, din seria cu un an înaintea noas­tră, se distinsese ca un om capabil şi bine pregătit în­că din primul an al funcţionării lui ca inginer. Angajat la Căile Ferate, a fost trimis ca şef de şantier să se ocupe de construcţia podului de cale ferată peste râul Moldova, de la Roman.  >>>

Eroi români uitați

Să susținem refacerea monumentului Regimentului 14 Dorobanți și a celorlalte Monumente militare din orasul lor natal Roman, pentru Eroii care au murit pentru Romania. Oraș pe care nu l-au mai vazut. Oraș care i-a uitat..

Emil Cioran: „Traim la marginea istoriei pentru ca nu am fost niciodata un popor de cuceritori” >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (XII)

   Astfel am aflat că poetul Radu Gyr a debutat la 14 ani cu poezia „În munţi”, un poem dramatic şi că publicase până la acest moment mai multe volume de versuri: Plânge Strâmbă-Lemne (1927), Cerbul de lumină (1928), Stele pentru leagăn(1936), Cununi uscate (1938), Corabia cu tufănici (poem dramatic – „comedie vegetală”, 1939), Poeme de război (1942), Balade (1943). >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (XI)

Ceilalţi elevi din tabără jucau fotbal în timpul liber. Jucătorii erau împărţiţi în două echipe aproape la fel de puternice, dar cel mai bun jucător era Apolzan. Aceasta era părerea unanim recunoscută. Oraşul răsuna de glasurile elevilor antrenaţi în susţinerea echipei preferate. Într-o duminică, cam cu două săptămâni înainte de închiderea taberei, Apolzan n-a apărut pe terenul de fotbal. >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (X)

Când vine trenul din Uniunea Sovietică locomotiva aleargă veselă auzindu-se: „Spiciki! Spiciki! Spiciki!”

       Căutând şi negăsind altceva mai bun, mătuşa mea a luat nişte pânză de casă din aceea de cânepă din care se fac cămăşile naţionale ţărăneşti şi a dat unei croitorese din sat să-mi facă cămăşi după croiala de la oraş. Echipat cu costumul acela uzat şi cu cămăşile acelea groase de cânepă aveam aspectul unui ţăran neamţ mai sărac de prin Banat. >>>

Petre Herţanu – Vasile Precop – „spiritus rector” al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina după reactivare

publicist, Suceava

publicist, Suceava

Statornic, subtil observator al convulsiilor celui de al doilea genocid mondial, al realităţiilor unei perioade din contemporaneitatea noastră, cărturarul Vasile Precop, rămâne în memoria generaţiilor trecute, prezente şi viitoare, o nemuritoare Carte mare, oricând deschisă care te invită s-o citeşti. >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (IX)

                           leahu2.jpg (333×332)      Fericirea turmei din ţarcul măcelarului

  Moto: „Atâta vreme cât există capitalismul şi comunismul nu putem avea pace. În cele din urmă, fie unul fie celălalt, va dispărea. Se va cânta prohodul fie pentru Republica Sovietică, fie pentru capitalismul mondial. Avem azi doar o pauză în timp de război… >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (VIII)

    În acest timp norii grei ai istoriei se adunau peste nordul Europei. În urma primului război mondial, Prusia Orientală, o provincie germană, rămăsese despărţită de restul ţării prin coridorul Danzig ieşire la Marea Nordului, acordat Poloniei prin tratatul de pace. >>>

Victor Leahul: “Starţun, între temniţă şi vecie” (VII)

                      Cu manualele şcolare problema s-a rezolvat destul de uşor. Liceul nostru avea o bibliotecă de manuale şcolare „Biblioteca Pauperum” şi cuprindea câteva serii complete de manuale pentru toate clasele. Ele erau procurate de „Fondul Bisericesc”, o instituţie a Bisericii Ortodoxe din Bucovina care subvenţiona liceul nostru şi Liceul Ortodox de Fete din oraş, plus alte şcoli din ţară.

>>>

Victor Leahul

         “Starţun, între temniţă şi vecie”  (VI)

TATA

                La sfârşit de an şcolar în clasa I-a, am fost selecţionat pentru echipa de dansuri naţionale şi pentru recitări. Cu dansurile nu prea mi-a mers, căci mă lăsam mereu pe spate şi stricam alinierea perechilor, până la urmă am renunţat. Pentru recitare, domnişoara învăţătoare mi-a dat să învăţ o poezie, „Bunicuţa”: >>>

Victor Leahul

                         “Starţun, între temniţă şi vecie”  (V)

                         Visuri prevestitoare

            De la o anumită vreme am început să am în timpul somnului nişte vise ciudate, uneori chiar fioroase. Mai întâi am avut un vis cu Maica Domnului. Se făcea că ea se desprinsese din icoană şi acum sta plutind în aer în mijlocul camerei. Mi-am făcut cruce şi o rugam să se aşeze înapoi în icoană că eu am să fiu cuminte, dar ea mă dojenea cu un fel de supărare de ce nu mă ţin mai tare în credinţă şi mă las cuprins de îndoieli. >>>

Sorin Ullea – Graniţele Moldovei (III)

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi

      „..Şi totuşi n-am terminat cu Moldova dintre Prut şi Nistru căreia azi i se spune “Republica Moldova” sau  uneori  numai  “Moldova”, o confuzie a unor ziarişti din care nu ştii despre ce Moldovă e vorba: de la Iaşi sau de la Chişinău. E bine ştiut că ruşii ce stăpânesc azi Moldova de peste Prut caută prin  toate  mijloacele  şi  perversităţile  specifice  lor din  totdeauna  s-o  rusifice  şi  etnic  dar  şi  în  limbă. Şi cei  mai de ieri şi cei mai de azi vor să ne convingă şi  pe noi  românii  şi  Europa  întreagă  că  înşişi  românii  din  “Republica  Moldova”  nu  se  consideră români  şi  nu se  numesc  ca atare,  ci îşi  spun  numai “moldoveni”..”

                                            *

            Am străbătut între anii 1955 şi 1972 în lung şi-n lat toată Moldova, inclusiv “Bucovina” cu cercetările mele şi n-am gustat decât de două ori, şi mi-a ajuns, >>>

Victor Leahul

 Starţun, între temniţă şi vecie”  (continuare IV)

O Sentinţă grozavă

                     Într-o zi mama mi-a spus că moş Iluţă a murit şi că trebuie să mergem să-l vedem. Tot ce am văzut acolo mi-a umplut capul de întrebări. L-am văzut pe moş Iluţă în casa cea mare culcat într-un sicriu înconjurat de lumânări aprinse. >>>

Victor Leahul

   Starţun, între temniţă şi vecie”  (continuare III)

CLOŞCA ŞI PUIŞORII

  După multe zile de frig a venit şi primăvară. Era o zi frumoasă cu soare cald. Mama s-a gândit să-mi dea drumul pe-afară să mai respir aer curat. Eram pus sub supravegherea unei fete din vecini, Florica lui Chirliuc, cu vreo trei ani mai mare ca mine. Fata o îndrăgise pe mama pentru că o servea cu câte ceva bun de mâncare ceea ce acasă ea nu prea avea.

>>>

Victor Leahul

                „Starţun, între temniţă şi vecie”  (continuare)                       FĂT FRUMOS

Când a apărut în casă fratele meu Ionică (mai mic de­cât mine cu doi ani şi trei luni) a apărut şi un leagăn. În el e­ra culcat Ionică, iar mama mă punea să-l legăn. La înce­put treaba asta era un fel de distracţie: eu, băiat mare, a­veam grijă de fratele meu mai mic şi asta îmi dădea un fel de rang în mijlocul familiei şi în ochii mamei mai ales.
>>>

Victor Leahul

„Starţun, între temniţă şi vecie”

Introducere

   Dragul meu prieten, care ai binevoit să deschizi această carte, fii binevenit într-o lume pe care poate că ai cunoscut-o numai puţin sau poate n-ai cunoscut-o deloc.

         Te invit să o cunoşti şi să păşeşti împreună cu mine prin viaţa aceasta pe care am început-o şi eu la 7 iunie 1921, într-un sat din nordul Bucovinei şi într-o ţară care se chema ROMÂNIA MARE, rezultată din reaşezarea neamurilor după războiul cel Mare – Primul război mondial. >>>

Epifanie Cozărescu- Adevărul despre Pogromul de la Iași, iunie 1941 așa cum l-a cunoscut dr. Epifanie E. Cozărescu

 Mult stimate domnule profesor Ion Coja,

                     Încântat şi onorat de faptul că aţi binevoit a citi volumul meu de proză scurtă intitulat „Paramedicalia” – ceea ce vrea să însemne  „însemnări  din timpul vieţii mele ca medic”. Cu alte cuvinte, sunt evocate momente  din viaţa mea de medic,  „trăite şi nu „născocite”… Printre acestea şi problemele evreilor din Moldova – unde am convieţuit şi eu cu dânşii. >>>

Lupta pentru limba română, Cernăuţi

Zilele acestea a avut loc la Cernăuţi, în Ucraina, al treilea Congres al jurnaliştilor români de pretutindeni. Ziariştii de limba română din Republica Moldova, Ucraina, Serbia şi România au discutat despre problemele cu care se confruntă în ţările unde limba română e din ce în ce mai puţin vorbită şi unde lupta pentru drepturile românilor minoritari se dă pe toate planurile: politic, cultural, în mass-media. >>>

Mădălin Necşuţu

 jurnaliştii români din jurul României: Cernăuţi, nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei

Mihai Eminescu a găzduit din nou condeie românești la Cernăuți la a treia ediție a Congresului „Forumului Internațional al Jurnaliștilor Români” >>>

Corneliu Vlad

Romanii din Ucraina – „Bucovina, aceasta rană deschisă a sufletului românesc, este una din dramele batrânului continent” >>>

Mariana Gurza: Boabe de lacrimi – Vasile Plăvan

      Scriu despre un om cât o …Epocă Istorică. Un om cât sufletul neamului meu. O epocă în care se prelungeşte viaţa mea, un şir lung de mătănii…Undeva, înapoi, ca o verigă dintr-un lanţ care merge în adâncul unei fântâni.

>>>