Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru – Suceava, Bucovina, România Ediția I, 5-12 Iulie 2014

Moto: First Fist – Best Drama

Opt zile și câteva lumi noi de văzut, prin magia trupelor de teatru aduse de FIST la Suceava, din toată lumea, nenumărate universuri scenice inventate prin texte semnate de Alexandr Galin, Nico Vaccari, Jean-Paul Sartre, Sofocle, Tadeusz Slobodzianek, Laurent van Wetter, George Ștefan, German Sadulaev, Radu Țuculescu, Sarah Kane, John Fowles: first FIST. Școlile actorului și ale regizorului sau ale scenografiei, construcția de rol și deconstruirea inteligentă a textului, șlefuirea gamelor infinite ale trăirii umane accelerând pe evoluții surprinzătoare ce țin de psihismul auctorial, toate aceste produse tipice ale artelor scenice au făcut obiectul demonstrațiilor de clasă și de studiu ale formațiilor de actori incluși în program.

O foarte originală premieră mondială pentru lumea teatrului s-a consumat recent în Bucovina: Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru a reunit, la Suceava, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc, între 5 și 12 iulie, trupe aparținând celor mai diverse școli de interpretare, începând cu cele naționale (București, Iași, Tirgu Mureș, Sibiu, Cluj), și până la cele din Londra, Budapesta, Chișinău sau Lodz. Această primă ediție a avut ca organizatori Consiliul Județean Suceava prin Muzeul Bucovinei, Asociația pentru Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” din București, Institutul Cultural Român, iar ca parteneri Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, Iulius Mall și Teatrul “George Ciprian” din Buzău. Lor li s-au adăugat alte importante forțe de parteneriat media locale și regionale. Neprețuit a fost și ajutorul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava. S-au implicat direct Ministrul pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, domnul, cunoscut actor și el, Bogdan Stanoevici, Președintele Consiliului Județean Suceava, Cătălin Nechifor și Prefectul de Suceava, Florin Sinescu, precum și domnul Stelian Nistor, Președintele Adociației pentru Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru. >>>

Felicia Nichita-Toma, Cernăuţi, Bucovina – Jurnal de război

„Fiind fiii şi fiicele Neamului Românesc din Ucraina şi purtătorii aceleiaşi istorii şi limbi, indiferent cum ne numim – români, moldoveni sau volohi, – suntem cu toţii îngrijoraţi de agravarea situaţiei politice din ţară. Drept urmare a acestei situaţii alarmante ne adresăm cu un apel de a Vă respecta obligaţiile de cetăţeni şi de a Vă apăra doar în mod paşnic drepturile acordate de Constituţia şi legislaţia în vigoare, inclusiv a Legii cu privire la principiile politicii lingvistice de stat. După stabilizarea situaţiei în Ucraina de a convoca şedinţa senatului Uniunii interregionale « Comunitatea Românească din Ucraina », la care să fie examinată starea implementării legii Ucrainei « Cu privire la principiile politicii lingvistice de stat » în toate zonele cu populaţie românofonă din Ucraina. Şi aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”. Apelul a fost semnat de Ion Popescu, preşedintele Consiliului Naţional, Vasile Tărâţeanu, preşedintele senatului, Aurica Bojescu, secretar responsabil. Mănăstirea Bănceni, 8 februarie 2014.Zorile-Bucovinei-20-02-2014

O, sfântă naivitate! Dar câte apeluri privind implementarea Legii cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor a adresat respectivul deputat „fiilor şi fiicelor Neamului Românesc”? Nici unul!Cu toate că de la adoptarea legislaţiei respective s-a scurs nu puţin timp – peste un an şi jumătate – din iulie 2012, iar promisiunile s-au dus pe apa sâmbetei. „…implementarea oricărei legi noi presupune anumite cheltuieli din Bugetul de Stat”, citez cuvintele deputatului Ion Popescu din interviul amintit mai sus. „”Dacă ea nu era adoptată şi semnată până la 15 august a.c. (2012 -n.a.), se tărăgăna prea mult aplicarea ei, până prin 2014. Noi, însă, am făcut tot posibilul ca implementarea ei să poată fi prevăzută în bugetul pe anul viitor (2013 – n.a.). Cu atât mai mult, cu cât nu toate normele legii prevăd cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat. Ea are acţiune directă, implementarea ei urmează să se realizeze în trei luni, adică după ce Cabinetul de Miniştri va elabora mecanismul de realizare a acelor prevederi sau norme care presupun cheltuieli bugetare. Legea prevede foarte multe norme cu acţiune directă. În şcolile din toate unităţile administrativ teritoriale (sat, orăşel, raion, regiune, unde vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare întrunesc 10 la sută din populaţie conform datelor de statistică) se studiază în mod obligatoriu nu numai în limba de stat, ci şi limba regională. În acest fel, începând cu noul an de învăţământ 2013-2014, limba română va fi predată obligatoriu şi în şcolile ucrainene din localităţile româneşti…”. [1] >>>

,,Nu ne uitați!”- Strigătul redactorului-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, Vitalie Zâgrea

Vitalie-ZagreaAseară, târziu am aflat de la Vitalie Zâgrea, redactor-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, cu sediul la Cernăuți despre secția închisă recent de autoritatile de la Kiev, suspendarea celor două ore şi 25 de minute de emisiuni în limba română.
La întrebarea mea, Vitalie Zâgrea , fiind în spital, cum l-aș putea ajuta, răspunsul a fost emoționant: “NU NE UITAȚI !!!”
Jurnaliștii , Victor Rocea, Ziaristi Online“, deja au luat atitudine.
,,Nu sunteți singuri!”
“Preşedintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă, la Sulina, că îi este recunoscător preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, pentru că nu a obstrucţionat dreptul etnicilor români din ţara vecină să înveţe în limba maternă. „Indiferent de opţiunile politice pe care le aveţi în Ucraina, vreau să ştiţi că din punctul meu de vedere, preşedintele Ianukovici a fost un preşedinte care şi-a ţinut cuvântul în ceea ce priveşte neobstrucţionarea dreptului românilor de a învăţa în limba română”, a afirmat Băsescu, discutând cu o profesoară venită din Ucraina la tabăra de la Sulina, pentru tinerii români din afara graniţelor ţării.” (Adevarul, 3 august 2013)

Vitalie Zâgrea, redactor-șef al redacției în limba română de la Radio Ucraina Internațional, cu sediul la Cernăuți, sectie inchisa recent de autoritatile de la Kiev, a suferit ieri un atac cerebral in urma disensiunilor din cadrul postului. O alta jurnalista, Ecaterina Gujuc, a murit subit in luna ianuarie. Redam apelul disperat al colegilor nostri din spatiul istoric si de expresie romanesc si ne alaturam lui: >>>

Aspazia Oţel Petrescu – …frumoasa mea Bucovină

Basarabia-Pământ-RomânescStimată doamnă Mariana Gurza,

Acum, când m-am hotărât să vă scriu este sfârşit de toamnă şi în grădiniţa mea „doamna melopeelor” îşi desfăşoară nostalgica sa romanţă. Îşi aşterne covorul galben-auriu de frunze moarte printre florile înfiorate de suflul rece al acestei dimineţi sticloase, cu un cer încă senin, dar cu geană de nori plumburii spre asfinţit. Copacii aproape goliţi de frunze se leagănă trist în vântul sprinţar; par stindarde zdrenţuite ce se pleacă în calea soarelui, care se mai îndură să salute cu suliţe lungi de lumină trandafirii şi daliile ce se străduiesc cu elan să mai dea „farmec regretelor”.
Părea o zi obişnuită, nu lipsită de farmec, dar o tristeţe surdă punea stăpânire pe sufletul meu – îmi lipsea ceva. Un dor nesfârşit îmi încleştă inima, ziua aceasta semăna cu ceva ce pierdusem definitiv şi iremediabil şi totuşi ceva ce era dorit cu intensitate. >>>

O carte care cinsteşte Neamul: ,,Sfânt e numele tău, Voloca”, de Gheorghe Gorda

Gorda_VolocaCronică de carte bucovineană

,,Biblioteca basarabeană” din Mirosloveşti (judetul Iaşi) – cum numim noi secţiunea de carte din cadrul Bibliotecii comunale -, născută din iniţiativa şi efortul personal al „mirosloveşteanului adoptat” conf. univ. dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, s-a îmbogăţit cu un nou lot de carte scrisă pe pământul românesc din Răsărit, glie răpită din vatra Neamului de către tiranii politici ai Europei. De data aceasta, în vraful cărţilor cu autori chişinăuieni am identificat o carte arătoasă, după ceea ce am putut observa la prima vedere, prezentată la exterior prin simbolistica rafinat măiestrită (pe coperte) de graficianul Marian Andronic şi ingredimentată cu produsul „celui de-al treilea ochi” al chişinăuianului Vasile Şoimaru. Cartea aceasta este scrisă şi apărută la Cernăuţi, inima Bucovinei de Nord, pământul românesc sfâşiat, ca pe o căprioară aflată în luminiş, de doi lupi hulpavi: unul venind dinspre Vest, celălalt dinspre Est. >>>

Ioan Miclău – Steaua Bucovinei

                               Dedicatie pt. Adrian Botez

 

Steaua Bucovinei rasare pentru ingeri,

Pentru cei ce inca din Ceruri ne privesc,

Pentru cei ce nenascuti sunt inca,

Si pentru cei ce gangurind la pieptul mamei cresc! >>>

Urători din Nordu’ Moldovei

Colind din Nordul Moldovei

colindatori-la-humulesti-grupul-folocloric-sezatorea-din-vanatori-neamt

De, sculaţi, boieri, cuconi,
Că vă vin colindători
Noaptea pe la cântători.
Nu vă aduc nici un rău,
Ei v-aduc pe Dumnezeu.
Dumnezeu e mititel
Mititel şi-nfăşeţel, >>>

Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi

C O M U N I C A T

  În perioada 14-16 decembrie 2012, în Nordul Bucovinei, la Cernăuţi,  a şasea oară consecutiv, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi în parteneriat cu Centrul Cultural Bucovina din Suceava,  Liga tineretului român „Junimea” din regiunea Cernăuţi şi Asociaţiunea ASTRA Mihail Kogălniceanu Iaşi,  a organizat  Zilele  Culturii Tradiţionale Române. Acţiunile au fost sprijinite de Primăria Municipiului Iaşi, Primăria Cernăuţi, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi şi Fundaţia „Iuliu Maniu”, Boston/New York. 

Sa_mi_canti_cobzar

În cadrul manifestării s-au desfăşurat:

      –  Ediţia  a III-a  a Simpozionului „Vatra dulce strămoşească”, dedicat problemelor cercetării, culegerii  şi păstrării folclorului (Titluri comunicări: Adina Hulubaş >>>

Români bucovineni la Cernăuți – Festivalul Internațional de Muzică Autentică „Să-mi cânți, cobzar”, Cernăuți


>>>

Mariana Cristescu – „Din Boian la Vatra Dornii/ Au umplut omida cornii…”

540px-coat_of_arms_of_moldavia-svg„De ce nu scrieţi şi despre Ţinutul Herţei? Vă este teamă?”- m-a întrebat, mustrător parcă, un cititor. – „Eu ştiu de la bunicul meu, care a reuşit să scape de acolo pe când era copil, dar copiii mei şi ai altora de unde să afle despre grozăviile care s-au petrecut neamului nostru, că nici măcar eu nu am găsit în vreun manual de istorie!?!” Are dreptate. Nici în manualele şcolare din vremea copilăriei mele nu era măcar menţionat numele Herţei. Mai târziu, nici atât. Nu l-am întrebat ce vârstă are, dar precis copiii cititorului nostru – bucovinean, fie şi doar parţial – „beneficiază” de manuale alternative! Dacă mi-e teamă? Nu. Mă tem doar de Dumnezeu. Aş fi scris, oricum, pe rând, despre toate pământurile româneşti furate, mai ales că ceea ce s-a întâmplat cu Herţa depăşeşte orice imaginaţie. Deşi nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop – Molotov, şi nici în Notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940, decât cedarea acelor părţi ale Basarabiei şi a Bucovinei care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârşit un abuz, prin încălcarea termenilor ultimatumului, şi au ocupat şi un teritoriu cu o suprafaţă de 400 km pătraţi şi o populaţie de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa. Sovieticii au afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece fusese trasată pe hartă o linie de demarcaţie cu un creion gros de tâmplărie. >>>

Vasile Plăvan, un „autor de epocă“

Boabe de lacrimi..Scriu despre un om cât o… Epocă Istorică. Un om cât sufletul neamului meu. O epocă în care se prelungeşte viaţa mea, un şir lung de mătănii… Undeva, înapoi, ca o verigă dintr-un lanţ care merge în adâncul unei fântâni.

Vasile Plăvan s-a născut la 24 noiembrie 1889, în comuna Cupca, judeţulStorojineţ, într-o familie de ţărani înstăriţi. Avocat, gazetar şi publicist a fost un entuziast şi un idealist de o aristocratică nobleţe sufletească, de distincţie morală, de bunătate şi necuprinsă omenie.

Un tânăr ager, de o statură potrivită, cu alură nobilă, având ochii calzi, migdalaţi. O mustăcioară elegantă, care îi sporea farmecul.

„Blând cu cei netrebnici, conciliant cu cei răi şi ignobili, blajin faţă de toţi hulitorii şi certătorii de profesie şi iertător faţă de toţi cari l-au nedreptăţit sau persecutat şi l-au jignit, Vasile Plăvan a fost întrega lui viaţă un îmblinzit fanatic al idealului şi în acelaşi timp o nefericită victimă a credinţei lui sufleteşti că oamenii sînt mai buni decât se învederează în josnicia lor de toate zilele.”
(Ziarul „Suceava”, nr. 20, din 27 ian. 1939, din Cernăuţi) >>>

Biblioteca „Glasul Bucovinei” – un vis împlinit al românilor din Cernăuţi

Odată cu inaugurarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei” din Cernăuţi, în spaţiul literar românesc din această zonă minunată, a fost înscrisă o pagină nouă. De multă vreme se discuta despre deschiderea unei biblioteci româneşti la Cernăuţi şi, iată, în cele din urmă, visul celor interesaţi de a avea în centrul regional o asemenea bibliotecă, practic, a devenit realitate. Intelectualitatea română din Bucovina, profesori, scriitori, lideri ai asociaţiilor culturale, reprezentanţi ai mass-media au fost prezenţi, marţi, 20 noiembrie, la acest eveniment deosebit de important pentru mediul literar cernăuţean – inaugurarea Bibliotecii „Glasul Bucovinei”. Evenimentul a fost posibil graţie eforturilor depuse de profesorii Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac, personalităţi marcante în domeniul literaturii şi culturii române bucovinene şi nu numai. >>>

Iaşi-Cernăuţi-Edineţ – „Românii din afara graniţelor ţării. Iași-Cernăuți: legături istorice”

Despărţământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iaşi al Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA, în colaborare cu Universitatea „Al.I. Cuza” Iași, Academia Română, Filiala Iași, Centrul bucovinean de artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești CernăuțiSocietatea Culturală „Mihai Eminescu” Cernăuți, Cercul ASTRA „Gh. Asachi” Herța, Primăria Orașului Edineț, Despărțământul ASTRA „Pan Halippa” Edineț și Asociația culturală „Parcova-Nova”organizează, în perioada 07-11 noiembrie 2012, la IaşiCernăuți și Edineț, ediţia a XIV-a a Simpozionului internaţional „Românii din afara graniţelor ţării. Iași-Cernăuți: legături istorice”, la care și-au anunțat prezența peste 40 de specialiști din România, Republica Moldova și Ucraina. >>>

In Memoriam Prof.univ.dr. Mircea‐Eugen Craioveanu

“Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii de Vest din Timişoara anunţă cu durere dispariţia distinsului Prof.univ.dr. MirceaEugen Craioveanu.

Profesorul Mircea-Eugen Craioveanu s-a născut la 20 noiembrie 1942 la Cernăuţi, în Bucovina de Nord, într-o familie de militari de carieră, bunicul său, Eugen Craioveanu fiind general de armată în armata Imperiului Austro-Ungar, iar după Marea Unire din 1918 în cea a României. După primii doi ani petrecuţi la Cernăuţi, familia a trebuit să părăsească Bucovina din cauza războiului, găsind refugiu la Sibiu. >>>

Mariana Cristescu – România despre care tăcem din ce în ce mai des…

,,Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ţară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…” (Vasile Pârvan)

       Cel mai vechi oraş european – Provadia, în vârstă de peste 7 milenii – a fost găsit lângă un fost teritoriu românesc – ne anunţă gazetele lumii civilizate, referindu-se la recentele descoperiri arheologice de lângă Varna, datând din perioada 4.700 – 4.200 i.Hr. Descoperirea a fost confirmată de cercetătorii japonezi, britanici şi germani. Potrivit acestora, aici se află „pereţi înalţi de 3,3 metri şi groşi de 2 metri, iar în acel oraş locuiau între 300 şi 350 de oameni, toţi foarte prosperi, pentru că stăteau în apropierea uni mine de sare. În epoca preistorică, sarea era monedă de schimb.”
       Este importantă pentru noi, românii, această informaţie, deoarece oraşul Provadia se afla în apropiere de Cadrilater, parte integrantă a României Mari, împreună cu Caliacra şi Durustorul, cedate ruşinos, fără luptă, Bulgariei, în 1940, ca şi Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi Transilvania, la presiunile Germaniei. >>>

Mariana Cristescu – „Munţilor cu creasta rară,/Nu lăsaţi straja să piară!”…

  „Pe noi ne poartă o putere providenţială din ţară în ţară românească şi ne-a adus şi aici, în Bucovina, şi ne va purta şi mai departe, în Ardeal, şi în toate părţile care au nevoie de noi, până când această Dacie va fi spălată de străinism şi să spunem că cerem dezrobirea noastră prin unirea cu România”. (Pantelimon Halippa) >>>

Oraşele Cernăuţi şi Iaşi s-au înfrăţit

Sâmbătă, 6 octombrie 2012, la ceremonia solemnă a sărbătorii Zilei Oraşului Cernăuţi, viceprimarul municipiului Iaşi, Mihai Chirică, şi secretarul Primăriei cernăuţene, Vitalii Myhailişin, au semnat documentul corespunzător.
      În afara înfrăţirii acestor două oraşe, documentul mai prevede şi o colaborare mai strânsă în domeniile social, economic şi cultural.

Reamintim că primele demersuri pentru înfrăţirea dintre Iaşi şi Cernăuţi au fost începute în 2010, la iniţiativa Asociaţiei de Prietenie Româno – Ucrainiană. Iar în şedinţa din 28 septembrie a.c., Consiliul Local Iaşi a aprobat proiectul de hotărâre privind înfrăţirea municipiului Iaşi cu oraşul Cernăuţi. >>>

Nicolae Hăucă, Cernăuţi : „Dinastia” Hurmuzachi

În ziua de 29 septembrie s-au împlinit 200 de ani de la naşterea renumitului istoric şi om politic, Eudoxiu Hurmuzachi, unul dintre cele mai viguroase mădulare ale ilustrei familii Hurmuachi, ce a jucat un rol deosebit de important în istoria Bucovinei nu numai prin faptul că a fost căpitan al Ţării Bucovinei. Alături de alte personalităţi de marcă ale neamului nostru el a participat la Revoluţia din 1848, iar în 1849 a făcut parte din delegaţia care a prezentat împăratului[1] un memoriu, în urma căruia Bucovina a fost recunoscută că entitate distinctă, cu drepturi egale cu ale celorlalte ducate ale Monarhiei austriece[2], fiind ruptă de Galiţia. >>>

Bustul Aniţăi Nandriş-Cudla va fi dezvelit la Mahala, în Nordul Bucovinei

În localitatea Mahala din regiunea Cernăuţi va avea loc, duminică, dezvelirea bustului Aniţăi Nandriş-Cudla, o ţărancă din Nordul Bucovinei, ridicată în 1941 de KGB, împreună cu cei trei copii mici ai săi, separată de soţ şi deportată în Siberia – scrie MAX MEDIA. Bustul a fost prezentat recent la Ploieşti, în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, în timpul lansării cărţii „20 de ani în Siberia”, un volum ce reîmprospătează memoria victimelor Gulagului sovietic. În „20 de ani în Siberia”, autoarea, Aniţa Nandriş-Cudla, îşi povesteşte anii trăiţi dincolo de Cercul Polar. >>>

„Limba noastră rumânească – pod pestă Dunăre”!

Pretutindeni, în lumea asta mare, trăiesc români şi mai toţi sărbătoresc, la sfârşit de august, cum pot şi cum se pricep, Ziua Limbii Române.

 Serbia. „Vineri, 31 august, în Bor a avut loc serbarea Zilei Limbii Române, printr-o manifestare sub denumire «Limba noastră rumânească – pod pestă Dunăre». Evenimentul a avut loc în Biblioteca oraşului Bor, cuvântul de salutare fiind rostit de doamna Vesna Teşovici, directoarea bibliotecii, care a spus, salutând oaspeţii, că sunt mereu bineveniţi şi că instituţia pe care o conduce există chiar pentru a fi în serviciul unor asemenea evenimente, lucru rar în Serbia. După aceea, oaspeţii au  fost salutaţi şi din partea domnului Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei pentru cultura românilor-vlahilor >>>

Diana Toma – Să nu uităm că suntem români, că avem o Mamă, un Grai și o Ţară

Părinţii mei, români cu rădăcini adânci în pământul istoric al Bucovinei, se conduc după înţelepciunea că dacă nu-şi cunoaşte graiul matern, omul nu are viitor. Or, fiind bucovineni cu inimă română, tot timpul au vorbit şi vorbesc în familie în limba română. Această dragoste faţă de graiul străbunilor am sorbit-o şi eu odată cu laptele mamei. De micuţă am fost deprinsă şi de bunei să-mi iubesc Limba şi Neamul, să le port în suflet ca pe o sfântă icoană. Şi deoarece în acele timpuri nu exista în Cernăuţi o >>>

Cameleonismul politicienilor români

Pe data de 30 mai 1991, prof. univ. dr. Petre Ţurlea, atunci deputat, a propus Camerei Deputaţilor păstrarea unui moment de reculegere în memoria Mareşalului Ion Antonescu. Preşedintele Camerei era Dan Marţian. Toţi deputaţii, fără nici o excepţie, s-au ridicat şi au păstrat momentul de reculegere. În felul acesta, deputaţii, reprezentanţi ai Poporului Român, recunoşteau caracterul drept al războiului condus de Mareşalul Ion Antonescu împotriva Uniunii Sovietice în perioada 22 iunie 1941-23 august 1944. >>>

Iurie Levcic – „Cultura românească are viitor la Cernăuți”

L-am cunoscut de curând pe Iurie Levcic, jurnalist și om de cultură din regiunea Cernăuți, Nordul Bucovinei. Este originar din raionul Noua Suliță, din nordul Basarabiei, cum spune Dumnealui. De-a lungul anilor, după ce a absolvit Colegiul de muzică „Isidor Vorobkevici” și Facultatea de Istorie din cadrul Universității naționale „Iurii Fedkovici” din orașul Cernăuți, a lucrat >>>

Dorna Arini – mănăstirea de pe malul Bistriţei

Bistriţa curge liniştită, iar Bârnărelul „o priveşte”, de parcă ar vrea să o cicălească de ce e prea domoală. Pe mal de râu foşnesc arinii, iar pe munte e un alt spectacol – bacii îşi mână turmele. Apoi, se aud bătând clopotele şi întreg peisajul se umple de un sunet sfânt, venit dintr-un mare turn lemn (clopotniţa). E dangătul ce cheamă la rugăciune, e dangătul de la Mănăstirea „Acoperemântul Maicii Domnului” de la Dorna Arini.  >>>

Ciprian Porumbescu- „Iar când fraților, m-oi duce…” 130 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu

După o călătorie de aproape patru zile și patru nopți, miercuri 27 februarie 1883, Ciprian Porumbescu coboară din trenul de Cernăuți în gara Ițcani-Suceava extenuat de drum. Deoarece îi era “prea greu a prourma călătoria mai departe, încă astăzi[1], prin intermediul birjarului unei trăsuri, care aștepta pe un instrumentist chemat de Mărioara pentru a-i acorda pianul, Ciprian trimite o scrisoare tatălui său, iar el, rămâne, peste noapte, la Lola Lichtenberger, rudă apropiată a Gorgonilor și bună prietenă cu Berta. >>>

O prietenie complicată

În anul 1958, doi emisari ai regimului comunist de la Bucureşti (fără mandat oficial expres) plecau la Paris să-l convingă pe Mitropolitul Visarion Puiu să revină în ţară. Fostul înalt ierarh al Bucovinei fusese condamnat la moarte – în contumacie – de Tribunalul Poporului, prin sentinţa din 26 februarie 1946. Acuzaţia: crime de război. Vom vedea mai jos ce fel de „crime” săvârşise prelatul. Nu e nicio îndoială, dosarul fusese fabricat de procurori la ordinul forţelor de ocupaţie, mai exact, al comisarilor sovietici, iar completul de judecată alcătuit, cum ştim, tot la ordin politic, nu a făcut decât să valideze ceea ce i se dictase. Trecuseră 12 ani de exil pentru mitropolit. Cine erau cei doi trimişi, într-un fel, cu mandat de la vârful conducerii de partid şi de stat, se presupune – logic, având în vedere greutatea misiunii -, chiar de la Gheorghiu-Dej. >>>

Mărturie despre deportarea din 13 iunie 1941 în Aktiubinsk, Kazahstan, a Mariei a lui Onofrei Bizian, din satul Ropcea, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi (născută la 21 ianuarie 1927)

Mărturie despre deportarea din 13 iunie 1941 în Aktiubinsk, Kazahstan, a Mariei a lui Onofrei Bizian, din satul Ropcea, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi (născută la 21 ianuarie 1927)

            Până la 28 iunie 1940 tata meu lucra în Poliţie în Storojineţ şî o mărs [s-a refugiat] în România. Mama a rămas cu patru copchii. Aşa pe noi ne-o rîdicat. În luna lui iunie [13 iunie 1941], dimineaţa din zori, au venit un >>>

Ucraina se teme de paşapoartele româneşti

Obiectivul Bucureştiului de a creşte numărul cetăţenilor români până la 20% din populaţia regiunii ucrainene Cernăuţi provoacă îngrijorare în rândul ucrainenilor şi moldovenilor din această parte a Ucrainei – transmite postul ucrainean de televiziune TSN. Sunt deja şase luni de când, în satele moldoveneşti din Nordul Bucovinei, emisarii străini (români, n.red) îndeamnă localnicii ca, în timpul următorului recensământ al populaţiei, să se declare români – subliniază sursa, atrăgând atenţia că locuitorii regiunii Cernăuţi sunt convinşi să îşi schimbe identitatea naţională mai ales prin intermediul obţinerii cetăţeniei române, care le oferă posibilitatea să călătorească fără viză în ţările Uniunii Europene. >>>

George B. LØVENDAL – un strălucit artist viking la gurile Dunării

In galeria marilor admiratori ai ţăranului român, ai bogăţiei sale spirituale şi de autentică trăire se înscrie, la loc de frunte, şi pictorul George B. LØVENDAL, artist multilateral român, de origine danezo-norvegiană[1].

Contactul, pe la începutul anilor ’20, cu realităţi­le satului românesc a marcat definitiv arta şi viaţa sa. Stau mărturie elocventă sutele de picturi[2], schiţe, acuarele etc., în care a încercat să refacă cronica lumii mirifice a satului românesc aflat la crepus­culul existenţei sale patriarhale. >>>

Grigore Bostan, Personalitate de referinţă

Festivalul din această toamnă (2011) organizat la Cernăuţi, consacrat vieţii şi creaţiei lui Grigore Bostan, ne readuce în memorie imaginea redutabilului profesor şi scriitor, a omului de cultură care a reprezentat, în polimorfia etnică şi lingvistică a Cernăuţiului, statutul intelectualului român, a tipului universitar doct, bine fixat în verticalitatea opţiunilor sale. El devenise, în timp, o figură proeminentă şi chiar harismatică, o personalitate de care contextul nu putea face abstracţie, ale cărui părere, poziţie, idei, într-o problemă sau alta, contau.

La Cernăuţi, imaginea savantului, conturată încă din tinereţe, este astăzi binecunoscută şi apreciată. Cercetările sale ştiinţifice au investigat, în special şi cu necesitate, spaţiul bucovinean, recuperându-l şi (re)valorificându-l din noi perspective temporale şi axiologice. Cine a parcurs lucrările sale din domeniul folcloristicii comparate, al istoriei literaturii şi artei româneşti din Bucovina – Corelaţii tipologice şi contacte >>>

Anghel Popa- O enigmă a Societăţii academice „Junimea“ din Cernăuţi – Ion Iacoban

Nebănuite şi, uneori, chiar surprinzătoare pot fi informaţiile de arhivă ale unor instituţii. Un exemplu concret, în acest sens, ni-l oferă arhiva Societăţii academice „Junimea“ din Cernăuţi. Deşi am cercetat-o de-a lungul unei perioade ce a însumat şase ani, concretizându-i informaţiile în câteva lucrări pe care le-am publicat, avem plăcuta surpriză, recitând fişele în mod aleatoriu, să ne aflăm în faţa unor aspecte noi, nesesizate la prima lectură, când urmăream alte obiective tematice, care au importanţa lor, dezvăluindu-ne lucruri inedite, aparţinând unei lumi, astăzi, din păcate, uitate. >>>

Satele cu drept valah din arealul lemkilor (ruteni din sudul Poloniei).

Scurte consideraţii privind aportul dacilor liberi şi a unor migraţii româneşti de ev mediu la constituirea populaţiei şi a limbii rutene/rusine (ucrainienii vestici)

 Colonizarea valaha in Carpatii Padurosi este mai elocvent reflectată de catre Augustin Macej (dreptul valah in satele din sudul Poloniei), dar lucrarea nu ne-a fost disponibila pentru acest articol. Influenţele cuvintelor româneşti pastorale intrate în graiurile rutenilor sunt bine cunoscute. În general, lingviştii şi istoriografii rusini/ucrainieni minimizează aportul influenţelor pre-romane şi a celor latinofone venite dinspre spaţiul românesc. Dincolo de posibila absorbţie a unei părţi a dacilor mari şi costobocilor în amestecul de triburi slave, pecenego-cumane, gotice, elemente româneşti din evul mediu timpuriu (sec. IX- XV) şi-au adusul aportul propriu la generarea prin brasaj şi amestec a populaţiei şi limbii rutene. >>>

Credincios regelui său până la moarte

Veteranul Ilie Tudoreanu primind pe Regele Mihai I al Romaniei în 14 august 1997, Campulung Moldovenesc

Uneori, în anii copilăriei, în după-amiezile de vară cu ploi calde şi luminoase, ne adunam într-un mic salonaş, în jurul mamei şi făceam „conversaţie”, discutând despre diverse subiecte, mai vechi sau mai noi. Mama, care ne „patrona” discuţiile, ne-a propus într-o astfel de zi să încercăm, scormonind în memorie, să relatăm cea mai veche şi mai impresionantă amintire din viaţa noastră. Surorile mele, mai mari ca vârstă, erau avantajate, aveau „amintiri” , în vreme ce eu eram în plină copilărie, întreaga-mi existenţă concentrându-mi-se în jurul unui frumos „şoricar”, pe care îl alintam cu numele de Pufy, şi al unui ied. Nopţi de-a rândul am căutat în tainiţile minţii răspunsul la această întrebare, care mi s-a părut, sufleteşte vorbind, interesantă şi răscolitoare, ca şi astăzi de altfel. Când, în sfârşit, am găsit-o, m-am grăbit, într-o nouă discuţie, să o împărtăşesc familiei. Era o secvenţă din începutul vieţii mele, pe care nu mi-o puteam explica, aşa >>>

Andrei Vartic:Trei ani de la plecarea la ceruri a unui român ales

“Ni se tot spune că re-Unirea Basarabiei cu România e un vis. Nu-i adevărat, fiindcă sacrificiul poporului român din Basarabia nu e vis! Fiindcă genocidul comunist din Basarabia nu e vis! Fiindcă Basarabia a fost, este şi va fi hotarul de est – e drept că cel mai vulnerabil – şi al românilor, şi al Europei. Fiindcă Basarabia e pământ românesc. Fiindca Nistrul, încă de pe vremea Apostolului, este împânzit cu biserici rupestre creştine.” >>>

Arta contemporană îşi dă mâna cu folclorul pentru a crea o interesantă instalaţie sonoră

Cum se poate face o expozitie de sunete

Miercuri, 23 mai, în Spaţiul Platforma, o anexă a Muzeului Naţional de Artă Contemporană plasată pe Calea Moşilor Vechi, are loc vernisajul unei expoziţii absolut inedite şi anume o expoziţie de sunete.

Creată de nişte artişti care, conform declaraţiei curatorului Viviana Iacob, iau sunetul foarte în serios, „Pădurea de sunete” reprezintă o călătorie într-o instalaţie sonoră. Cei prezenţi la vernisaj vor primi ca bonus un performance de „zgomote” semnat de artistul care poartă un nume de scenă absolut interesant, „d s l x”, alături de care va cânta Daiana Ivaşcu, o adolescentă de 14 ani din comuna Fundu Moldovei din Bucovina care va interpreta la două instrumente tradiţionale pe cale de dispariţie şi anume la drâmbă şi la solz de peşte. Instalaţia sonoră are şi o partitură grafică desenată de Maria Balabaş. >>>

Maria Iliuţ – o privighetoare a munţilor carpatini

În folclorul nostru există o voce de privighetoare, coborâtă din pieptul munţilor carpatini spre plaiurile cu flori. E o voce inconfundabilă care reprezintă cel mai bine Nordul folcloric, o voce de nivelul Minei Pâslaru şi Sofiei Vicoveanca, dar care nu a avut fericitul prilej de a fi cunoscută în Ţara care ne aparţine, dar de care am fost rupţi trupeşte şi spiritual. >>>

Pustnicii nevăzuţi din Munţii Sucevei

Cei ce isi prorocesc moartea 

Pustnicul Zosima a murit de curand, in octombrie 2008, la varsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a ingropat, in taina, intr-un loc inalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre putinii oameni care i-a cunoscut pe acesti sihastri cu aura de sfintenie din muntii Rarau-Giumalau, care i-a vazut, care i-a auzit, care a fost ingaduit sa urce pana la ascunzisul lor din padure. Marturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest pustnic Zosima si-a „hotarat” exact ziua in care va muri, cu un an inainte. Si-a sapat singur groapa, asteptandu-l apoi pe ucenicul sau in ziua prorocita, ca sa il culce in mormant si sa aseze tarana peste dansul. >>>

Urme eminesciene la Cernăuți

Cernăuţul, aflat la cam 350 de kilometri de Chişinău, este unul din oraşele prin care marele Mihai Eminescu şi-a purtat paşii. Pentru că v-am promis că începând de pe şapte mai şi până pe 15 iunie, în fiecare luni, vom călători pe urmele lui Eminescu, astăzi ne îndreptăm pe străzile bătrânei citatele din Bucovina furată. >>>

Huţulii din munţii Bucovinei

Un neam distinct, cel mai mic neam din lume, altul faţă de cel al rutenilor, moldovenilor sau polonezilor, reprezintă neamul huţul. Imprevizibili şi adanci ca şi pădurile în preajma cărora au supravieţuit, suspicioşi şi prudenţi ca sălbăticiunile codrilor. Iubitori de linişte şi de singuratate, buni cititori ai naturii, îşi construiau gospodăriile în locuri izolate, cât mai departe de mulţimi. Acolo puteau simţi libertatea deplină, feriţi de oameni şi de legi, înfrăţiţi cu ţinuturile fără poteci, şi-au petrecut trăirile de la generaţie la generaţie, supravieţuind ageri şi vicleni într-o lume în care doar cei puternici au şanse… De cand se ştiu, huţulii trăiesc într-o încrengatură de neam care işi lasă moştenirea de spiritualitate şi tradiţie de la bunici la nepoţi.  Aşa au rezistat, în mijlocul pădurilor, de-a lungul a sute de ani. >>>

Octavian Curpaş: „În mine, universul reflectat” – Scriitoarea Vavila Popovici (Raleigh, Carolina de Nord).

Născută pe 24 ianuarie 1935 la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici şi-a descoperit pasiunea pentru scris încă din adolescenţă, când compunea versuri şi citea mult. Ca elevă a liceului teoretic de fete « Unirea » din Tg. Mureş, aceasta urmează în paralel cu şcoala, cursurile Conservatorului (Şcoala Populară de Artă) secţiile pian şi balet. Iată de ce, la acea vreme, viitoarea scriitoare visează să îmbrăţişeze o carieră artistică, însă acest >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Eminescu şi teatrul

Dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet și un pasionat ziarist, atunci categoric că ar fi rămas la prima lui dragoste, teatrul și ar fi devenit un mare actor. Spun acest lucru pentru că încă din copilărie Eminescu a fost atras de mirajul scenei. Primii lui ani i-a petrecut la Ipotești și la Botoșani. Fiind „cel mai rău” dintre copiii căminarului, Mihai s-a ascuns în singurătatea codrului și a naturii, s-a >>>

Maria Iliuț- Din Suceava-n Rădăuți și mai sus la Cernăuți

La pas prin Cernăuți- Vestigii românești în capitala istorică a Bucovinei

Dacă doriţi să vedeţi toate stilurile arhitectonice, care au existat în ultimele secole în Europa, nu trebuie să cheltuiţi banii pentru călătorii îndepărtate. E suficient să parcurgeţi pe jos străzile din partea veche a oraşului Cernăuţi şi veţi vedea aici stiluri începând cu empiricul din perioada împăratului Napoleon şi terminând cu stilul sovietic din timpurile lui Iosif Stalin, de la liniile melodioase ale barocului clasic până la construcţia edilitară primitivă din deceniile lui Nikita Hruşcov. Cernăuţiul mai este caracteristic şi prin faptul că numai în acest oraş din Ucraina pot fi văzute clădiri în stil neobrâncovenesc. Călătoria o puteţi >>>

Emilia Spătaru: „Mariana Gurza, fiică a satului Cupca“ (Bucovina de Nord)

Fostul Palat al Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi

Născută pe meleaguri bănăţene, în România, poeta Mariana Gurza, domiciliată în Timişoara, rămâne, totuşi o fiică a satului Cupca. De ce ? Pentru că nu uită baştina părinţilor săi, pentru că, fiind departe, este totuşi, atât de aproape sufleteşte de noi. Iar poeziile sale dedicate Bucovinei, ne dovedesc mereu că tânjeşte după baştina părinţilor, că visează, trăieşte, scrie despre ea. >>>

Marian Malciu- fragmente din romanul-reportaj „Dor de Bucovina”

La casa ouălor încondeiate

            Autocarul era deja la poarta pensiunii când am ajuns noi acolo, imediat după micul-dejun. Plouase puţin în timpul nopţii şi aerul era mai rece ca în ziua precedentă. Cerul era acoperit aproape în întregime şi norii nu păreau prea prietenoşi ori nu învăţaseră, poate, să ne privească altfel decât ameninţător. M-am urcat, împreună cu Silvia, după ce m-am asigurat că am luat aparatul de fotografiat, cu sentimentul că, în sfârşit, visul meu ori doar o parte din el se va împlini în acea zi. Eram fericit să ştiu că voi vedea locuri cărora le-am dus dorul peste patruzeci de ani, locuri în care istoria, cultura şi religia se împletesc în acest spaţiu multietnic şi multicultural,  ce dăinuie într-un areal plin de frumuseţe naturală cum puţine locuri în România mai există. >>>

Fântâna Albă 1 aprilie 1941

În memoria victimelor masacrului de la Fântâna Albă; în Duminica Paştelui (1 aprilie 1941) peste 3000 de români din satele din valea Siretului din Bucovina, care doreau să fie repatriaţi, au fost împuşcaţi de către trupele sovietice. >>>

Mariana Gurza- UNDE EŞTI BUNICULE ? În amintirea moşilor mei implicaţi în evenimentele de la Fântâna Albă..

 UNDE EŞTI BUNICULE ?

Unde eşti bunicule, uitat printre străini
aruncat într-un colţ de pământ,
ţi-o fi pus cineva o cruce,
fiind român,
sau te-au batjocorit
şi te-au făcut scrum?
Ridică-te din mormânt şi spune,
ce haină e haina în ţara-nstrăinată,
strigă cât poţi să te-audă
Ardealul , Banatul,
ce moş bucovinean ar fi avut Regatul!
De ce te-au schingiuit, biet român
şi tălpile bătute ţi-au fost,
fără hrană, fără apa,

cu capu-n jos?
Ridică-te şi povesteşte-mi,
ce ţi-a făcut străinul
de ce ne-am îndepărtat din nou?
Ce-ţi spun sfinţii în adâncuri,
ce mai face Cernăuţiul? >>>

1 aprilie 1941– masacrul de la Fântâna Albă

Mărturii: Șirul nemulțumirilor populației s-a acumulat treptat și a dus în final la declanșarea dramei de la Fântana Alba din 1 aprilie 1941. Atmosfera din rândul populației din zonă în primavăra 1941 reiese din informațiile culese de la martori. Vom prezenta concluziile scriitorului Vasile Levințchi din Carapciu, el însuși participant la marșul în cauză. Acesta sintetiză astfel, în 1991, cauzele hotărârii oamenilor de pe valea Siretului Mic și a Siretului de a emigra cu orice preț în România: >>>

Octavian D. Curpaș- Interviu cu Vavila Popovici

Vavila Popovici în 1953

Poetei şi prozatoarei Vavila Popovici ştiinţa i-a dat multe cunoştinţe, însă literatura a încercat să o  înveţe ce să facă după aceea, cu ele. Ştiinţa i-a  exersat şi i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice şi literare i-au şlefuit-o, atât cât s-a putut. Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite oraşe, a schimbat mereu şcolile, a pierdut şi a câştigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din >>>