Un gând omagial pentru preabunul meu prieten Ben Todică

Un copilandru din Ciudanovița –Banat, România- aștepta nerăbdător, acum vreo 50 de ani, sosirea de la munca în șut a tatălui său, pe care îl adora. Mai târziu, plăcându-i ce făcea tatăl, copilul devenind adolescent, a luat-o pe urmele părintelui, lucrând în abataj. Dorind mai mult de la viață, știind că poate oferi cu mult mai mult, tânărul observă cu ochii lui mari toate aspectele vieții întipărindu-le pe retina minții. Și-a cumpărat cum a putut un aparat de filmat. Cu acesta a realizat câteva filme documentare legate, bineînțeles, de activitatea minieră, filme care au fost apreciate și premiate. Dorind să cunoască lumea largă, tânărul nostru, după o stagiune de 10 ani în Italia, emigrează în Australia unde trăiește și astăzi.

Evident, pe îndepărtatul continent puiul de miner a căutat și a reușit să lege prietenii cu cei din comunitățile românești din toată lumea. Nu a renunțat deloc la aparatul de filmat, mai ales că a absolvit Monash University, specializându-se în ingineria de sunet, regia de film, urmând cursuri cu personalități marcante din domeniul muzicii, actoriei și operatoriei.

Un om de cultură complex, Ben Todică, căci despre Domnia Sa este vorba, a publicat printre altele: cărți, articole analitice, mânuind cu dexteritate arta actorului, precum și a imaginii, s-a bucurat de aprecierea și respectul oamenilor de cultură de pe întreg mapamondul. Filmele sale documentare, care de-a lungul timpului au luat sau au fost nominalizate la premii importante, au trimiteri în marea artă cinematografică a lumii, fiind uneori comparat prin imagine și temă cu Akira Kurosawa și Andrei Tarkovski. Cărțile sale Între două lumi și În două lumi, s-au bucurat de un real succes, fiind o oglindă loială a lumii interioare a autorului, precum și a celei reale.

Ben Todică, Omul care m-a impresionat puternic, fiindu-mi un model pentru curajul de a răzbi în hăţişul crunt al existenţei noastre. Pornind de la cele mai simple îndeletniciri umane (a lucrat printre altele și ca sudor), Ben Todică a reuşit să ajungă în cele mai nobile şi frumoase profesii, asemenea florii de colţ care răsare solitară din stânca aridă a munţilor. Nu voi uita niciodată sprijinul pe care mi l-a acordat absolut dezinteresat, încurajându-mă şi dându-mi puterea de a tinde spre ascensiune; lucru pe care m-am străduit să îl realizez, având în minte exemplul lui personal. Fiind un poliglot de succes, un artist sensibil, un jurnalist, scriitor şi cineast ancorat în realitățile și în dedesubturile vieţii, Ben Todică este un etalon de urmat pentru toate generaţiile care vor să abordeze viaţa în multitudinea şi diversitatea ei.

În acest spirit mi-am orânduit gândurile şi faptele, sperând ca măcar o fărâmă din ce-am învăţat de la el să fi realizat în viaţa mea, procedând în aşa fel încât, când voi petrece și eu a 60-a aniversare a mea, să mă ajute Dumnezeu să am cu ce mă raporta lumii.

În aceste clipe, când Pământul pe care respiră Ben Todică face a 60-a rotaţie în jurul Soarelui, îi urez să aibă mereu spiritul tânăr şi puterea de a fi în continuare, altruist, drept, plin bunătate. Viața lui Ben Todică m-a convins că „se trăiește și din dragoste, nu-i așa?”

LA MULŢI ANI!

Cu apreciere şi preţuire, Hedir Al-chalabi

Un gând despre „Un gând omagial pentru preabunul meu prieten Ben Todică

Comentariile sunt închise.