Maestrul Vasile Menzel şi cartea sa, „IUBEŞTE-MĂ şi IA-MĂ CU TINE”

Apreciat de lumea artistică, dar şi de presă, drept cel mai complecs artist român, „Pasy” Vasile Menzel, component al celebrului duet Fraţii Mentzel (solişti vocali şi dansatori) îşi lansează cel de al 10-lea volum de versuri .
Evenimentul – spectacol va avea loc joi, 27 februarie 2014, ora 18,30 la Teatrul „Excelsior” din Bucureşti, str. Academiei nr. 28, ( Pţa. Revoluţiei).
Pentru multitudinea talentelor sale, prof. univ. dr. Alexandru Lazăr de la UNATC (Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică) declară: „Fără discuţie, Vasile Menzel (Doctor în arte) este, din toată generaţia lui, cel mai activ, cel mai fecund, cel mai variat, cu aptitudini certe în numeroase domenii, lucru rar, demn de Cartea Recordurilor. Menzel este un excelent creator în teatru şi în muzică, un excelent Artist al vremurilor noastre”.
Regretatul scriitor şi editor Mircea Sântimbreanu (premiul Uniunii Scriitorilor) susţinea că: „V. Menzel rămâne de bune decenii în lumina rampei – pe toată plaja artei contemporane. Personalitate distinctă şi reputată, cu un larg public personal, care, prin multitudinea preocupărilor sale, îmi aminteşte de o personalitate a Renaşterii, Leonardo da Vinci”.

George Petrovai – Cuvinte-ncumințite XVII (Pilule fără efecte secundare)

1.Cu adevărat remarcabil este doar acela care rămâne cu picioarele pe pământ, deși umblă cu capul în nori.
2.Bățoșenia – nefirescul verticalei pentru cineva obișnuit să se târască.
3.Legea progresului social: Tot mai mulți oameni fără coloană vertebrală pun umărul la vertebrarea societăților lor.
4.Oricât e cineva de mare, el pentru moarte-i ca oricare.
5.Pentru marile ambiții, puținătatea trupului este o gazdă mai primitoare decât corpolența.
6.Nici un om cuminte nu se grăbește spre cimitir, ci caută să amâne pe cât posibil inevitabilul, alegând calea cea mai lungă. Oricum toate drumurile vieții duc într-acolo…
7.Când spiritul e mare, stă pe-ale lui picioare și de la înălțime privește-n depărtare.
8.Statul – mașina de tocat destine, ca el și-ai lui s-o ducă bine.
9.Coloana de ți-i antrenată, ai promovarea garantată.
10.Nu poți pe toate să le ai – ori temenele faci și promovezi, ori șefilor cu tifla tu le dai.
11.Nimeni nu trece prin viață fără să lase în urmă ceva din esența lui. Birjarii, de pildă, au lăsat în urma lor înjurăturile…
12.În ce privește rafinamentul urii, nici cei mai înverșunați dușmani nu sunt în stare să se ridice la nivelul prietenilor.
13.De-abia când ai mulți prieteni nu duci lipsă nici de dușmani.
14.Dacă de atacurile dușmanilor cunoscuți te poți apăra de unul singur, de dușmănia unora dintre prieteni numai bunul Dumnezeu poate să te apere.
15.Trădarea – ultimul și cel mai fierbinte cartof pe care ți-l servesc prietenii, iar după asta n-ai decât să vomiți, să te dai cu capul de pereți și, dacă rămâi cu țeasta întreagă, să te închizi pentru totdeauna în tine.

Ioan Miclău, sau o viaţă de om în slujba culturii române în ţara lui Markus Zusak

Am primit, prin amabilitatea Preotului Paroh Al.Stănciulescu-Bârda, editorul cărţii despre care vom face vorbire, volumul scriitorului Ioan Miclău, membru al Ligi Scriitorilor Români, stabilit în Australia, intitulat “Pe drumurile artei “, apărut la Editura “Cuget Românesc “.
Cartea este, practic, o antologie monografică, în care sunt reunite texte ale unor scriitori despre opera lui Ioan Miclău, poet talentat, interviuri, poezii, articole de memorialistică, studii, corespondenţă cu personalităţi din ţară şi străinătate, ca dr.Adrian Botez, prof.univ.Ilie Rad, scriitorul Dimitrie Grama, scriitorul Al.Florin Ţene, membru corespondent al Academiei Americană Română, scriitoarea Veronica Balaj, prof. dr.Maria Vaida etc. Cartea, închizându-se cu reproduceri după Diplomele şi Brevetele primite de Ion Miclău, ca recunoaştere pentru opera sa, şi activitatea depusă în cadrul Bibliotecii “Mihai Eminescu“, pe care a înfiinţat-o în localitatea Cringila, din Australia, de la Academia de Ştiinţe şi Arte, “Brevetul” semnat de Preşedintele României, Emil Constantinescu şi Ion Caramitru, coperţile cărţilor pe care le-a publicat, inclusiv fotografi de familie.

Ioan Miclău – Despre bunul simţ şi obrăznicie!

. Nu trece o zi, o oră, o secundă să nu auzim in noi rugăminţile adevărului,
totuşi de cele mai multe ori le ignorăm. Aceasta este intrarea in relele de care
ne vom plange ulterior!
. Fiecare necaz are o cauză, deseori ascunsă în prea binele ce a nesocotit
bunul simţ, măsura, de cari nu ar trebui să uităm niciodata!
. In vreme ce bunul simţ îşi păstrează calitaţile-i umane, obraznicia proliferează
şi ea socotindu-se cu neruşinare cap de elite!
. Din cauza bunului simţ deseori ai de suferit, dar, ai să observi mai târziu că eşti
iubit şi nici prietenii nu te mai ignoră!
. Când obrăzniciei îi trânteşti uşa în nas, va fi prima care să te dea în judecată
învinuindu-te de lipsă de bun simţ; deci, are şi ea idea acestei calităţi, dar nu e pentru
ea, ci pentru alţii!