Concursul naţional de poezie (şi pentru copii), epigramă, proză, proză satirică, eseu, teatru, reportaj literar, pictură şi fotografie artistică ,,Dor de Dor”

Incepând de azi, 11.2.2013, puteţi trimite lucrările dumneavoastră pentru 
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE (ŞI PENTRU COPII), EPIGRAMĂ, PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU, REPORTAJ LITERAR, PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE ARTISTICĂ  „DOR de DOR” – IPOTEŞTI – Ediţia III-a, 2013

Eugen Evu: Tremurul infraseismic al Fiindului în lirica Vavilei Popovici

„Să știi să plângi de bucurie/ când îți iese fericirea în cale/  doar și numai pentru câteva clipe./ Să știi să plângi/ când fericirea-ți este pierdută,/când inima și mintea aleargă năucite/  pe căi neștiute./ Râs-plânsul lumii să-l prețuiești/ și lacrimile-ți vor naște poeme.”

   Astfel se deschide noua carte de versuri a Vavilei Popovici, cu un enunţ – explicit ars poetica, ce nu  lasă echivoc asupra ţintei moraliste clasice a scrierii d-sale eseistice şi epice. Apelul la sintagma populară “râsu-plânsu”, este cheia viziunii mito-logice – antinomia condiţiei existenţiale, a plânsului ( din basmul lui Ispirescu, de a “ nu se naşte”,) şi a râsului – geamăn, sau dacă vreţi a mitului gemelarilor – fraţi , Fârtatul şi Nefârtatul. ( Dioscurii din mitologia arhaică românească, Lazăr Şăineanu). Întreaga carte este astfel un modern “ Înşir’ te mărgărite”, discursul fiind unul explicit – afirmativ – povăţuitor, în manieră adaptată paradigme neo – sacerdotale, ca să zic aşa.

MAria RUgină – versuri

În iadul istoriei

Am ajuns azi hoții lumii, după ce am fost prădați;
Cei care ne-au jefuit sunt acuzatori ,,curați” .
Aspirând aurul dacic, vechii lumilor stăpâni
Ne-au lăsat măcar pământul și respectul de străbuni.

Înălțându-ne Columnă, poduri, drumuri, apeducte,
N-au răpit istoriei dreptul sfânt să ne asculte.
Cei mânați de lăcomie, din N puncte cardinale,
Au găsit în vatra noastră adăpost, bucate, țoale…

Maria Diana Popescu – Acelaşi putregai, altă şmecherie enciclopedică

Nu doar în tomberoane se găsesc gunoaie. Resturi alterate sînt cu duiumul în crîşmele politice, unde se vînd şi se cumpără doctrine pentru cleptomani, dar şi în găştile transpartinice, care acum se înfruntă pentru prăzile de la viitoarele raioane. Deocamdată, Romgaz şi Transgaz. Ce să mai! E război între baronii locali şi cei de la centru. Numai că nu se mai trage cu puşca. Intrînd de fiecare dată pe uşa secretă a conflictului dintre esenţă şi aparenţă, dintre ceea ce sînt cu adevărat şi ceea ce vor să pară pristandalele noastre, dau tot timpul de acelaşi putregai şi de fosforescenţa eternelor figuri, gata să se ia la trîntă în orice moment pentru vrabia din mînă. Aceleaşi mecanisme stricate, pe care e musai să le strîng cu uşa, musai să le sufoc în oprobriu, demontîndu-le miturile. Tot soiul de muşterii şi excentrici originali şi-au găsit locul nefiresc de „cald” în politica încăpătoare, mai ceva decît Arca lui Noe, tocmai pentru că nimeni nu mişcă un deget ca să le confere adevărata legitimitate. Cam toţi parveniţii care folosesc un scaun de birou politic se molipsesc de cleptomanie şi concep urgent planuri solide de ciupeală. Vă mai amintiţi brandul „Să trăiţi bine”? Destui rătăciţi mai cred în el, cum mai nou cred în proaspăta mişcare populară de buzunar. Altă şmecherie, cu o mînă de aderenţi, cît să încapă într-un autobuz.