„Scriitori în turnul de veghe al Patriei, după cum este văzută de peste 15 ani jurnalista Maria Diana Popescu, aflată „de veghe” cu „ocheanul” îndreptat incisiv înspre situaţia actuală din România. Citiţi că aveţi ce şi de ce!” (M.Caba)
Am mai spus-o de multe ori, în diverse ocazii, în calitatea mea de fost diplomat militar și filolog iubitor de țară, popor și limbă, am rămas credincios jurământului depus acum mai bine de cinci decenii ce avea să-mi consfințească aceste trei mari iubiri, îngemănate într-un mănunchi frumos colorat și parfumat. Scriu de dragoste, de existență, de pământ și cer și mă îndârjesc să scriu și de dureriile ce-mi maculează mănunchiul celor trei iubiri de căpătâi. Despre destrăbălata asta de politică vorbesc, uraganul pe cale să dea omenirea de-a berbeleacul în hăul istoriei.
Da, în ciuda sentimentelor contradictorii ce-i determină pe mulți confrați să evite acest spațiu spiritual atât de spumegos, scriu și public pamflete, satire, parodii etc. – și le mulțumesc confraților gazetari literari și editorilor care își asumă virtualul risc publicându-mă. Nu sunt singurul și mă bucur de fiecare dată când lecturez articole, eseuri, proză sau poezie în care realitatea sumbră în care trăim este abordată cu curaj și responsabilitate. Eu o țin creanga cu versurile, luând, desigur, notă de rezervele unora din criticii ce se apleacă asupra volumelor mele. Rezervele lor se fundamentează mai ales pe „delicatețea” domeniului, a carui abordare implică, se crede, ceva curaj – de unde și preferința pentru evitarea lui, atât de către autori, cât si de către criticii literari.
Cine a trăit și a creat în regimul de nostalgică amintire – cum îndrăznește să-i spună eurotristul care sunt eu – își poate da seama că riscurile sunt mult mai reduse acum, când ai dreptul legal la opinie, dar asta nu-ți folosește la mai nimic. Cine a lecturat volumul „Mărturisiri și fulgurații la foc de tabăra” (Editura Betta, Bucuresti, 2023) va înțelege bine această scurtă digresiune – preambul la știrea că luni 28 mai am lansat la Pitești, iar miercuri 29 mai am lansat la BookFest 2024 București recent editatul meu volum „Pandemicale și Eurotriste”, din care atașez pamfletul „Cântec de DNA”, adânc ancorat în realitatea acestor zile. Ce ar putea face mai mult un scriitor, urmărind la televizor știrile zilei, între care aventurile grupului infractional, cum îi zic jurnaliștii, al lui Coldea ocupă spațiul de prim inters (prime time, nu-i așa?) al tuturor canalelor? Eu m-am străduit și m-am bucurat să-mi apară acum, în toiul actualei lungi campanii electorale, volumul conținând pamfletul scris pe când eroii acestor zile erau încă în posturi cheie și le prevesteam viitorul. Mulțumesc lui Dumnezeu, previziunea s-a cam adeverit și nu rămâne decât ca Dalila să ia foarfecele și sa taie…
Vă puteți imagina cu câtă satisfacție am lecturat articolul pe această temă publicat în revista ArtEmis de D-na Maria Diana Popescu[1]. Iată, au trecut mai bine de cincisprezece ani de când distinsa autoare – poet, scriitor, eseist și jurnalist – stă neclintită „în turnul de veghe al Patriei”, cum îndrăznea atunci să titreze un jurnalist miltar din primul eșalon, devenit între timp un simplu părerolog pe la telviziunile pe unde încă mai adie briza euroatlantică[2].
Da, există autori pe care i-aș numi descriptioniști, cei care își aștern pe hârtie sau în spațiul virtual sentimente, trăiri, senzații ce țin de intimitatea ființei lor, dar există și din aceia care nu pot face abstracție de mediul în care trăiesc și pe care îl descriu, creatori a căror statură intelectuală poate face din descriptori niște redutabili formatori de opinie. Eu cred că de așa ceva duce lipsă societatea – de la noi sau de oriunde. Doamne, câtă lipsă duce azi România de turnuri de veghe! Și cât m-aș bucura să fiu un simplu soldat dintr-o armată de pamfletari și poeți-cetățean redutabili… @!
Cântec de D.N.A.
D.N.A., hei, D.N.A./ luate-ar… frica să te ia !/ – Făcuși din statul român/ casă fără de stăpân/ căruță fără de roți/ lan din care fură toți / dar tu-i bagi la pușcărie/ doar pe cei ce nu-ți plac ție…/ Știm că nu e panglicar/ care să n-aibă dosar / și că n-ai loc prin sertare / de purcoaie de dosare -/ care cum te-a supărat/ îl înhați imediat/ nu oricum, tu îl înhați/ cu armata de mascați/ cu alaiul cât mai mare/ sub lumini de reflectoare/ să se știe-n lumea-ntreagă/ ca Kodruța-i mai Teleagă/ decât Dincă, înainte/ și că domnu’ președinte/ Dumnezeu de l-ar sili/ de ea tot nu s-ar lipsi/ ar da fuga la Berlin/ tot cu jale și suspin/ pentru-o pilă la Bruxelles/ să i-o lase lângă el…// Ehehei, popor de cuci/ unde sunt ai tăi haiduci/ să dea buzna prin conace/ și ia hoții din găoace/ să umple cu ei căruța/ și să-i ducă la Kodruța/ apoi pe dânsa s-o ia/ s-o încalece pe-o șa/ și să mi-o călătorească/ ‘n toata țara românească/ iar românii s-o mângâie/ cu salivie și tămâie…// Supărat mi-s, DNA/ că n-ai vrut să fie-așa/ n-ai last-o s-o mângâie/ ci mi-o proțăpiși la… U.E./ S-aibă Maica Europă/ Stareță unsă ca popă!/ Acum nu știu ce să spun/ Făcuși poate-un lucru bun/ Spele-se cu ea pe cap/ Cei ce și-au dorit satrap/ Dar, zău, eu le plâng de milă/ Că satrapul e-o Dalilă...
––––––––––––––
[1] https://www.art-emis.ro/editoriale/caile-lui-coldea – 29 mai 2024
[2] https://www.art-emis.ro/jurnalistica/n-am-sa-ma-misc-din-turnul-de-veghe-al-patriei-mele – 15 iulie 2015
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/jurnalista-din-turnul-de-veghe
Melidonium 