Mărturie a Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului despre Dreptcredinciosul voevod Mihai Viteazul şi adeverirea dreptei credinţe

Mihai Viteazul“Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad, si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: “Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. >>>

Întâmplări cu Grigore Vieru

001grigorevieru11000xDragoste şi ură  

N-a existat, cred, nicăieri în lume un alt poet care ar fi fost iubit atât de mult şi, totodată, care ar fi fost urât atât de mult.
Pentru ce a fost iubit Grigore Vieru?
Pentru talent, curaj, omenie, demnitate, consecvenţă, dârzenie, bunătate, credinţă, curăţenie, verticalitate…
Pentru ce a fost urât Grigore Vieru?!
Pentru talent, curaj, omenie, demnitate, consecvenţă, dârzenie, bunătate, credinţă, curăţenie, verticalitate…
Era iubit de către unii pentru acelaşi lucru pentru care alţii îl urau… Şi viceversa. >>>

Ben Todică- Între două lumi (IV)

Încrucişare

Cuvântul ne trezeşte conştiinţa.

 Platon odată a propus ca toţi scriitorii şi poeţii să fie alungaţi din Atena pentru că, a zis el, sunt foarte periculoşi. Ei se joacă cu idei pe care le îmbracă în emoţii şi, aceste idei sunt asimilate emoţional de către cei din jur, prind rădăcini în sufletul omului şi din acest motiv îi vrea afară din oraş.

Scriitorii, poeţii, artiştii, … de orice natură ar fi ei, sunt oameni periculoşi pentru că ei iau idei şi le înfaşă în experienţe emoţionale creând lucrări de artă care devin metafora vieţii. Metafora care ne transformă felul de a gândi şi vedea. Ideile sunt mai pătrunzătoare decât sfaturile politicianului sau ale conducătorului de grup-de orice natură ar fi acelea. >>>

Victor Leahul – „Starţun între temniţă şi vecie” (XV)

Bucovina

      Noi, studenţii fără părinţi din regiunile răpite de sovi­etici, lipsiţi de orice sprijin familial şi hărţuiţi de aceştia şi chiar de autorităţile române aservite lor, lipsiţi uneori de cele mai de bază bunuri materiale, cum ar fi hrana şi îm­bră­cămintea, am ajuns la un fel de conştiinţă de colectivi­tate, ca şi cum am fi fost cu adevărat fraţi şi surori. Numai solidaritatea care a existat între noi ne-a ajutat să răzbatem prin timpurile grele de la sfârşitul războiului. Un moment în care această coeziune s-a manifestat în toată puterea ei ne-a fost oferit de o întâmplare neaşteptată în iarna lui 1947/48. >>>