Iuliana Paloda-Popescu: Poeme creștine

iuliana-popescu1         Îngerul

Scriu poeme cu Îngeri
pe care nu le mai citeşte nimeni –
alfabetul e vechi, mâna e singură,
prea înceată,
parcă nimeni n-ar vrea să mai ştie
lumina dintâi, necreată.

Numai Îngerul
se aşează lângă umărul meu
şi îmi aprinde inima
Doamne, îmi spun – e un semn –
parcă-ar ninge din vis,
parcă-aievea am fi, ne-am roti,
spre-a ne pierde târziu,
luminaţi într-un cântec!… >>>

Reclame

Mariana Cristescu – Cine batjocoreşte Armata Română? Şi de ce? Până când?

Cam multe întrebări într-un titlu, veţi spune, pe bună dreptate. La prima întrebare se poate răspunde rapid, fără pretenţia de a epuiza subiectul. După căderea Zidului Berlinului şi a celorlalte „ziduri” din Est, după evenimentele din Decembrie ’89 din România, marile imperii şi-au tras repede pătura democraţiei şi a drepturilor individului peste şosetele murdare, îndemnând la distrugerea armatelor mici şi propagând un trist mercenariat în cadrul marilor lor familii. Aşa că feciorii noştri nu mai sunt obligaţi să stea de strajă gratis la popotă ori să pună mâna la muncile agricole  (oricum, obiectul muncii nu mai există, nu mai avem agricultură, iar şanţurile antitanc de la irigaţii au dispărut şi ele), ci pot muri în glorie, cu o brumă de bani şi medaliaţi, în teatrele de operaţiuni ale altora, la ordin străin. >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Ion Creangă şi Tinca Vartic

Ion CreangaIon Creangă a fost un cleric onorabil, dar fără vreo chemare deosebită pentru preoţie, aprecia criticul literar Vladimir Streinu (Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1973). A excelat ca scriitor, iar din punct de vedere profesional – în cariera didactică, atât ca învăţător, cât şi ca autor de manuale şcolare.

 Nu cred să existe român care să nu fi auzit de Ion Creangă.

Ion Creangă, povestitorul nepereche al moldovenilor, îşi doarme somnul de veci în Iaşul drag lui, în cimitirul Eternitatea. Acolo, nu departe de cei câţiva metri pătraţi ai veşniciei lui, a poposit pentru totdeauna şi unicul său fiu, ,,Căpitanul’’. >>>

Constantin Enianu – Nasul lui Pinocchio

Să fii minţit este cel mai grav act de trădare. Dar ce este şi mai grav e că unii nu-şi dau seama când sunt minţiţi sau chiar vor să fie minţiţi. Dictonul latin „mundus vult decipi, ergo decipiatur”(lumea vrea să fie mințită, deci las-o să se mintă), confirmă afirmaţia lui Henrik Ibsen, cum că omului mediu dacă i-ai luat minciuna, îl privezi de fericire. Minciuna a menţinut preşedinţi de state în funcţie sau i-a doborât; a distrus sau a menţinut căsnicii; a declanşat războaie sau le-a evitat. Consecinţele minciunii pot fi aşadar benigne sau maligne. Obiectul minciunii a dat naştere şi la „ştiinţa minciunii”. >>>

Luminiţa Amarie – versuri

De ce te-oi fi iubind

De ce te-oi fi iubind bărbat închipuit
De unde să te iau când sufletul îmi plânge
Pe tine te aștept și anii mi-au murit
Nu te-am putut avea dar mi te plimbi prin sânge >>>

Dorna Arini – mănăstirea de pe malul Bistriţei

Bistriţa curge liniştită, iar Bârnărelul „o priveşte”, de parcă ar vrea să o cicălească de ce e prea domoală. Pe mal de râu foşnesc arinii, iar pe munte e un alt spectacol – bacii îşi mână turmele. Apoi, se aud bătând clopotele şi întreg peisajul se umple de un sunet sfânt, venit dintr-un mare turn lemn (clopotniţa). E dangătul ce cheamă la rugăciune, e dangătul de la Mănăstirea „Acoperemântul Maicii Domnului” de la Dorna Arini.  >>>

Irina Păcurariu, despre soţul ei, alpinistul Ticu Lăcătuşu: Pentru noi este bărbatul din casă, nu eroul

O conversatie cu Irina Pacurariu e un prilej de relaxare si inspiratie, deopotriva. Am reusit sa o prindem la telefon pe realizatoarea de la TVR 1 intr-una din zilele in care conducea pe ruta Bucuresti – Piatra Neamt, si i-am tinut de urat o bucata de drum, rugand-o sa ne povesteasca despre fetitele ei – Ana si Iris, despre sotul sau – faimosul alpinist Ticu Lacatusu, despre profesia, dorurile si dorintele ei. >>>

Sergiu Celibidache în S.U.A.

Sergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912 în Roman, judeţul Roman, România. Dirijor si compozitor român de elită, membru de onoare al Academiei Române. S-a stins din viaţă la 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franţa (în apropiere de Paris). 

>>>

Elena Emanuela Sava – Două lumânări

 Ploua de două săptămâni. Ploaie de toamnă în mijlocul verii, azi caldă şi liniştită, mâine rece şi prăpăstioasă. De fiecare dată când tuna şi fulgera dârdâiau ferestrele casei. Iar când trăsnea câteodată, se cutremura tot pământul. Atunci Bunica fugea degrabă în casă de aprindea candela. Şi într-o răsuflare rostea o rugăciune în şoapte şi bătea câteva închinăciuni.  Pe o asfel de vreme nu mă lăsa niciodată să mă uit pe fereastră. >>>