Irina Bek – Parfum de struguri albaștri

Masina gonea pe sosea si parul auriu al Felipei flutura in vântul cald. E ca-ntr-un uscator de haine, îi trecuse prin cap, abia astepta toamna adevarata, cu racoare si seri reci si nu acest început de septembrie care era înca o prelungire a verii incinse. Plecase la drum dupa ce reusise sa-si bifeze tot ce mai era in agenda, încât sa pastreze  un gol de o saptamâna macar pentru o vacanta pe care simtea ca daca n-o va lua, avea sa-i explodeze capul. De data asta, vacanta a fost cumva impusa, parintii sai aveau de gând sa vânda casa in care locuisera zeci de ani, casa copilariei ei. Nu mai erau în stare sa se îngrijeasca de pamânt, de livada, de vita-de-vie întinsa pe hectare întregi. Nu se putea spune ca nu se desparteau >>>

Reclame