Pompiliu Comşa: Trezeşte-te naţiune

PROF.POMPILIU-COMSA2Viaţa în România nu e un galop de sănătate. Asta după ce în comunism românii erau o clasă de ’’viermi sociali’’ cărora li se dirijau mişcările şi gândirea. S-au creat în psihologia ultimilor 50 de ani ai românilor nişte blocaje, care au fost atât de ermetice şi atât de dureroase, ca nişte chingi de oţel, care au strâns spiritul, obligându-l pe om să se concentreze la non-valori, la salarii şi concediu. Pentru el, această bucăţică de cvasi-libertate care i s-a dat l-a făcut să creadă că este foarte bine în carcasa lui, în limitarea vieţuii lui, serviciu-acasă, serviciu-acasă. În opinia mea, dar nu numai, pierderea monarhiei a fost una dintre cele mai mari drame din istoria ţării noastre. >>>

Reclame

Petruş Andrei: Ben Todică – Durerea Paradisului pierdut – Bucuria Paradisului regăsit

 ,,Exilul face parte din destinul poporului român.”  (Mircea Eliade)

     Un român adevărat, aflat la aproape 30.000 km. distanţă de Ţara – mamă, la Melbourne în Australia,a făcut şi face astfel de lucruri fără nici un sprijin din partea nimănui. Numele său este Ben Todică şi s-a născut la 23 noiembrie 1952 în satul Iezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui. Astăzi domnia a împlinit 60 de ani, prilej fericit cu care , de aici, din inima ţării, îi dorim sănătate, spor în toate şi un călduros ,,La mulţi ani!”

     Viaţa sa este un complicat roman, simplu de povestit: pe când avea doi ani , părinţii săi, Aurica şi Gheorghe Todică pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl său a început să lucreze la minele de uraniu din Ciudanoviţa. Benoni Todică a plecat din ţară în anul 1979, la frumoasa vârstă de 27 de ani. Pentru a supravieţui în ţara adoptivă, îndeplineşte munci dintre cele mai diverse, calificându-se în profesii diferite, dar iubirile adevărate vor fi doar trei: filmul, teatrul şi scrisul. Cei plecaţi în timpul dictaturii ceauşiste păreau pierduţi pentru totdeauna şi amintirea lor părea să se acopere cu cenuşa uitării. Dar >>>