Ticu Lăcătuşu la 52 de primăveri, La mulţi ani!

Constantin Lacatusu s-a nascut la Piatra Neamt in data de 21 februarie 1961. A absolvit Facultatea de Geologie din Bucuresti in 1986. Este primul roman care a urcat pe Everest, precum si singurul roman care a cucerit cele mai inalte varfuri ale celor 7 continente.

Ticu >>>

Reclame

Ioan Miclău – versuri

Văzute  şi  nevăzute!

Cu vazutele  mergi  bine,
Nevazutele te strang,
Infiltrati si dame fine,
Vrajitori si panglicari,
Nevazuti  la vreo  lucrare, >>>

Maria Rugină – Măsura omului ,,făcut”

IUBIREA este stea polară – Luceafărul mișcării tale.
Ea te înalță și coboară, dând vieții sens, imbold și cale.
Iubirea te va căuta: ea n-are viață fără tine
Și tot ce ai și ce nu ai, de drept și-n fapt, îi aparține.
 
Iubirea nu-i o datorie, nici un impozit permanent,
Pe care să-l plătești o viață, dacă n-ai fost o clipă-atent.
Cârma se află doar în tine, este esența ta ca fire,
Coroana inimii-lumină, descătușată de-ntâlnire. >>>

Ioan Miclău – Povestea mâinilor

“Oh, ce buna e odihna,

Pe la umbrile de cetini,

Ori la plaji muiate-n aur,

Viata ta pe val s-o legeni!

Astfel, mainile odata,

Surori dragi, unioniste, >>>

Dor de Eminescu, de Adrian Păunescu

Intr-o lume relativa
Ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut
Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi >>>

Octavian D. Curpaș – Interviu cu Vavila Popovici: Cum Elena Ceaușescu a lăsat-o pe Vavila Popovici fără dreptul de a-și tipări propriul volum de versuri

  Poetei şi prozatoarei Vavila Popovici ştiinţa i-a dat multe cunoştinţe, însă literatura a încercat să o înveţe cum să le folosească. Ştiinţa i-a exersat şi i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice şi literare i-au şlefuit-o, atât cât s-a putut. Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite oraşe, a schimbat mereu şcolile, a pierdut şi a câştigat >>>

Transformările oraşului citite pe chipurile oamenilor

Intr-o fereastra deschisa catre oras şi oameni, necunoscuţii cotidianului sunt percepuţi de cele mai multe ori ca fiind simpli trecatori, straini. Privim omul ca purtator de poveşti, omul creator de urme, spontan şi expresiv în gest, omul ca prezenţa singulara, omul în comunitate, omul locurilor pierdute, cu grijile şi zambetul de zi cu zi, omul ca prezenţa sau ca lipsa decisiva, ca element definitoriu al locului.

Oamenii ca actori pe scena oraşului pe care artistul fotograf îl parcurge ca privitor şi ascultator sensibil, cu simţurile ascuţite, ca martor, ca povestitor – constituie o resursa inepuizabila de inspiraţie. Prin privirea asumata in registrul afectiv strainul se apropie, devenind cel caruia i-am aflat “o secunda” din viaţa. >>>

Constantin Enianu – Eluţiuni reflexive

Eluţia 1
Pitagora
Iubesc corpul iar sufletul urcă
Prin el de la Unul spre Mulţi.
De aceea împletirea lor descurcă
Binele sub legi de culţi.
Aedul
Din Unul Mulţi se nasc,
Apoi vin la-ntâiul şi-l pasc… >>>

Roman – Oameni ai cetăţii romaşcane

Ana Maria Alexe, arhitect șef al municipiului Roman, recunoaște cu seninătatea celui trecut prin 30 de ani de administrație publică: “În administrație nu faci arhitectură, faci administrație, adică citești proiecte, gestionezi planuri urbanistice, ești conțopist, verifici și veghezi să fie respectată legea“.
Pentru cine s-a visat un vrăjitor al volumelor, pare trist, dureros chiar, să fie în conflict permanent cu propriile vise. “Arhitectura este artă dacă ești vizionar, iar eu, în adolescență, cînd am ales această meserie, visam să construiesc case, orașe, campusuri universitare, temă pe care am și absolvit facultatea. Și nu oricare, facultatea de Arhitectură din București, etalon și atunci, și acum. >>>

Maica Benedicta(Zoe Dumitrescu-Buşulenga) – Eminescu între credinţă şi cunoaştere

S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinţei marelui artist-gânditor, fiecare emiţător dând un caracter aproape apodictic punctului său de vedere. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alţii un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea de contextul atât de vast şi complex al întregii gândiri şi opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară. >>>

Mitropolitul Visarion Puiu, 48 de ani de la trecerea la Domnul

Un păstor iscusit, un misionar erudit şi un patriot desăvârşit

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului , a Catedrala arhiepiscopală din Romana fost pomenit astăzi in cadrul Sfintei Liturghii mitropolitul Visarion Puiu, la împlinirea a 48 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. După Sf. Liturghie si slujba Parastasului, a fost evocată personalitatea ierarhului , iar in dupa amiaza zilei, la biserica Sf. Vasile cel Mare din mun. Roman, in sala speciala ce-i poarta numele, unde se afla si o expozitie foto documentara permanenta dedicata ierarhului, au avut loc activităţi religios-culturale menite sa readuca in atentia contemporanilor viata si faptele celui ce la 10 aug.1964, s-a mutat”  la cerestile locasuri”. >>>

Părintele Constantin Galeriu – Iubire şi Înviere

Iubirea e Dumnezeiasca. „Dumnezeu este iubire” (Ioan IV, 8). Exis­tenta in iubire, Dumnezeu este totodata viata, iubirea fiind principiul vietii ; orice viata se naste din iubire.

Dar, Dumnezeu este iubire pentru ca este Treime. In Treime sta posibilitatea iubirii si bogatia vietii. In monolog, in vorbirea doar cu sine nu se poate naste decat iubirea de sine. In doi, cum s-a observat (Hugues de Saint Victor, Pr. Prof. D. Staniloae), fiecare se gusta pe sine din iubirea celuilalt si egoismul nu e deplin depasit. Numai cand iubirea fiecaruia din cei doi se revarsa intr-un altul, se dezvaluie iubirea si viata in plenitudinea ei, ne-egoista, reala lepadare si uitare de sine, pentru instituirea vietii altuia. >>>

Despre Bunicul Meu

 Tati Mitică! Strigam cu voce veselă de copil. Alergam spre poartă ştiind că avea să intre.

Auzisem claxonul de la bicicletă încă de la metrii. Ştiam sigur că are coşul plin. Aşa era întotdeauna când claxona. Cobora de pe bicicletă şi noi roiam în jurul lui. Abia aşteptam să mâncăm lebeniţă, cabanos, peştele murat cu ceapă şi toate bunătăţile ce le cumpăra. Era bunicul nostru şi ne iubea. Îi spuneam „Tati Mitică”. Nu ştiam să îi zicem altfel. Era tată pentru noi. Am crescut în casa lui şi ne-a >>>

Imaginea… vinde?

Ca traim intr-un secol al comunicarii de tip mass-media exterm de diversificata in care datorita progreselor tehnologice in telecomunicatii si in metodele de reproducere vizuala, suntem in permanenta luati cu asalt de imagini.

S-a considerat ca aceasta abundenta de imagini transforma societatea intr-o “societate a informatiei” care promoveaza comunicarea la cel mai inalt grad. Dar acest lucru duce la crearea unei lumi in care abunda informatia fara sa mai existe inteles, conform cunoscutului teoretician francez Jean Baudrillard. Acest lucru se intampla din cauza devenirii invizibile a semnului, datorita clonarii imaginilor. >>>

Mircea Eliade și „generația” sa

 La sfîrsitul anilor 20, un număr de intelectuali care si-au spus tînăra generatie si care erau profund influentati de Nae Ionescu, au căutat să scape de goliciunea înspăimîntătoare a pozitivismului si a tehnologiei moderne si să realizeze un nou echilibru spiritual.

Nichifor Crainic a identificat în febrilitatea lor confirmarea unei noi orientări în viata intelectuală românească si o reîntoarcere la religie si le-a deschis acestora paginile revistei „Gîndirea”. Dar această generatie avea propriul său program. Hotărîti să descopere adevăratele coordonate ale spiritualitătii românesti si dornici să aseze cultura română pe un nou făgas, reprezentantii acesteia au format o asociatie numită Criterion. >>>

Mariana Gurza- ,,Avem un drum comun – VIAŢA!”

 O nouă apariţie editorială a scriitorului australian de origine română, Ben Todică, purtând un titlu incitant „În două lumi”, la Editura Singur, 2011.

Pentru Ben Todică, citându-l pe Eugen Lovinescu, “literatura unui neam nu e decât unul din fenomenele ce se produce în sânul acelui neam, pe lângă multe altele.” Om al cuvântului, “binecuvântat de cuvânt”, Ben Todică simte prezenţa Lui Dumnezeu în existenţa sa. Deşi departe de casă, de locurile dragi, Ben Todică este legat de Neamul Românesc prin rădăcini adânci ce şi-au întins ramurile în depărtări. >>>

Nicolae Tonitza (1886-1940)

Nicolae Tonitza- Autoportret

Nicolae Tonitza s-a nascut la 13 aprilie 1886 in Barlad, cunoscut ca pictor, grafician si critic de arta roman. Urmeaza Academia de arte frumoase din Iasi, intr-unul din momentele ei cele mai infloritoare fiind coleg cu Stefan Dimitrescu (mai tarziu Tonitza, Dimitrescu, Sirato si O. Han vor forma „Grupul celor patru”) si avandu-i printre profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare. Din 1908 urmeaza cursurile Academiei regale bavareze de arte frumoase de la Munchen, iar din 1909 pana in 1911, la Paris, frecventeaza ateliere si face studii dupa pictori celebri. Influenta preocuparilor din epoca nu intarzie sa-si puna >>>

Joia Mare

Mantuitorul spala picioarele ucenicilor

Si facandu-se Cina, si diavolul punand dinainte in inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, ca sa-L vanda, Iisus stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la, Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins:::

Ion Lucian- in memoriam..

actor (1924-2012)

 De Ziua Mondială a Teatrului, Ion Lucian a redactat un mesaj pe care soţia sa actriţa Paula Sorescu Lucian l-a citit publicului din Teatrul Excelsior din Capitală, locul de suflet al maestrului. >>>

Florin Ţurcanu – Mircea Eliade. Prizonierul istoriei

Una dintre cele mai aşteptate cãrţi, viu comentată în România încã de la apariţia ediţiei franceze (cred cã la un punct, cel puţin la Universitatea Bucureşti, era cea mai discutatã şi doritã carte), publicatã în româneşte la Humanitas, cu previzibil succes. Eliade a fost mereu, dupã 89, unul dintre cei mai bine vânduţi autori români, iar în bunã parte succesul de început al editurii s-a datorat tocmai publicãrii lucrãrilor marilor interbelici, interzişi sau semi-interzişi preţ de decenii. Dar dincolo de interesul pentru lucrãrile unor Cioran, Eliade, Ionesco, ce deveniserã în comunism adevãrate mituri (pentru cã avuseserã şansa de a pãrãsi ţara la timp, spre deosebire de mulţi alţi colegi de generaţie), a apãrut şi interesul pentru biografiile acestora. >>>

Tudor Ghideanu – Gînduri nepieptănate la „Apocalipsa de fiecare zi” de Daniel Corbu

prof. univ. doctor, Iaşi

Atins de aripa celestă a geniului-Cuvînt, Daniel Corbu face parte dintr-o stirpe anume. Cum nu se întîmplă prea adesea minunea, el este rezultatul unei aporetici a metaforei metafizice, dînd un sens original Poeziei, într-o „apocalipsă de fiecare zi”, intr-o „odissee a singurătăţii” în care „mucezeşte Absenţa”, pentru că, nici mai mult nici mai puţin, „Poezia e haosul condamnat la visare„! Weekend secret. >>>