Interviu cu Eugen Doga

descc483rcareEugen Doga ne-a vorbit despre spectacolul pe care-l pregăteşte pentru Ziua Limbii Române, noua sa lucrare despre dragostea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle şi motivele pentru care a ales să-şi înregistreze lucrările departe de Moldova.

„Adevărul“: Maestre, ce ne veţi cânta de Ziua Limbii Române?
Eugen Doga: Săptămâna aceasta facem repetiţii pentru concertul de Ziua Limbii Române, care va avea loc în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din păcate, mulţi solişti şi instrumentişti pe care i-aş dori în acest spectacol sunt plecaţi peste hotare. Voi cânta ceva la pian sau la muzicuţă. Va evolua şi orchestra „Lăutarii“. Vor mai fi naistul Vasile Iovu, baritonul Andrei Jilihovschi şi soprana Olga Busuioc. Ulterior, am să plec la tratament în Cehia, revin la Chişinău, iar apoi merg la Moscova şi la Sankt Petersburg pentru nişte concerte.
Ce surprize ne pregătiţi în aria „Dialogurile dragostei“, pe care o imprimaţi aici, la Chişinău?
Vreau să prezint această lucrare pe 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu. Ce va fi? Am pornit de la ideea de a face o operă, dar nu e. Va fi un spectacol muzical. S-au spus multe despre Veronica Micle, inclusiv faptul că a fost o curvă. Dar în afară de ea, n-am auzit de vreo altă femeie uşoară care să fi scris versuri atât de frumoase. Nu se ştie dacă Eminescu ar fi fost cel pe care-l cunoaştem astăzi fără acest drac care-i strica viaţa, dar care, de fapt, îl îmbia la creaţie. E greu să găseşti în toată opera lui Eminescu un loc unde nu-i fie şi o adiere din această imagine a Veronicăi Micle. >>>

Reclame

Victor Crăciun – Eminescu la 1883

Eminescu  1883 este anul crucificării lui Mihai Eminescu. Împlinise vârsta hristică în ianuarie şi era cel mai de seamă poet al neamului. Dăduse, până în iunie, o uriaşă operă lirică, partea ei cea mai aleasă fiind inclusă într-un volum definitoriu. I-l alcătuise, cu pricepere şi viziune întregitoare, Titu Maiorescu. Dar nu avem convingerea că poetului i-a plăcut gestul. Când criticul, la sfârşit de decembrie, i-a adus un exemplar, Eminescu nu s-a învrednicit să-l onoreze decât cu câteva minute, pe care le socotim de complezenţă. Se întâmplase ceva în legătură cu care nu vom avea niciodată certitudini, ci doar supoziţii. De altfel s-a desprins uşor de carte, dăruind-o doctorului Leidesdorf, care l-a îngrijit la Ober-Döbling câteva luni, şi care, neştiind româneşte, nu era interesat de această ediţie, ci mai degrabă de culegerea Mittei Kremnitz, care cuprindea şi 25 de poeme traduse în limba germană, transpunere privegheată de poetul însuşi. >>>

Ce urât ne-am purtat cu Zoe Dumitrescu-Buşulenga! de Alex. Ştefănescu

Zoe.Dumitrescu.Busulenga.foto.mihai-tapliga-agerpres-A murit Zoe Dumitrescu-Buşulenga! Avea în ea o flacără despre care nu-ţi venea să crezi că s-ar putea stinge, era o iluminată şi totuşi a murit. A închis ochii cuminte, respectuoasă faţă de lume, făcând până şi din dispariţia ei un act de pedagogie. Poate că toţi aceia care îşi deplâng indecent îmbătrânirea, arătând contemporanilor o faţă schimonosită de nemulţumire şi resentimente, vor învăţa ceva din lecţia marii profesoare.

S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, şi petrecându-şi o mare parte din ultimii ani de viaţă la Mânăstirea Văratec, unde şi-a găsit acum o sută şi ceva de ani liniştea şi Veronica Micle. „Am socotit – explica Zoe Dumitrescu-Buşulenga lui Grigore Ilisei, într-un interviu publicat în revista noastră (nr. 33/ 2000) – că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri şi mai cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mânăstiri. Era o frumoasă obişnuinţă, mai ales în lumea boierească.” >>>

Gheorghe Radu – Comemorarea lui Creangă în arhivele nemţene

Ion CreangaPagini alese din istoria judetului Neamt 

Cel născut în Humulestii Neamtului trecea în nefiintă la cumpăna dintre ani, la 31 decembrie 1889 (în acelasi an cu marele Mihai Eminescu si Veronica Micle – n.n.). 
Într-un raport al Scolii Primare mixte din Humulesti, din 15 ianuarie 1915 (coincidentă cu ziua de nastere a Luceafărului poeziei românesti – n.n.) către Revizoratul scolar al judetului Neamt, sub semnătura „dirigintelui N. Bancea“, se consemnează „modul cum s-a făcut comemorarea de 25 de ani de la moartea lui Ion Creangă“.  >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Dinu Zarifopol şi Maria Economu

,.O pasionantă şi onorantă istorie a elitei romaneşti a secolelor XIX-XX se întrevede dinspre aceste familii Culianu-Nanu-Zarifopol. Iar acum – cu o incredibilă restituire documentară Eminescu, o „bombă“ care va stârni – fără îndoială – mari ecouri’’: Dialog – Christina ZARIFOPOL-ILLIAS (Fiica lui Dinu Zarifopol) – Ion Bogdan Lefter

      Dinu Zarifopol

 Mereu m-a interesat biografia scriitorului Dinu Zarifopol. Firesc, pentru că ne-am născut în aceeaşi localitate – Cârligi, judeţul (astăzi) Bacău. ,,Astăzi’’ fiindcă iniţial Cârligiul făcea parte din desfiinţatul judeţ Roman.

Eu, deşi sunt născut acolo, n-am nici un fel de amintiri din sat, pentru că familia mi s-a mutat la Roman când eram foarte mic. Totuşi, se poate face o punte de legătură între mine şi scriitorul Dinu Zarifopol, în afara faptului că suntem consăteni. Tatăl meu a fost directorul şcolii din Cârligi, şcoală care funcţiona în conacul familiei Zarifopol. Chiar dacă până la Cârligi sunt vreo douăzeci de kilometri de la Roman, am realizat că m-ar putea interesa localitatea natală abia târziu, la peste cincizeci de ani. Coincidenţă, sau nu, ar putea fi o legătură de familie între mama lui Dinu Zarifopol care se numea Mihalcea, şi directorul liceului Roman-Vodă, Gheorghe Mihalcea, născut tot în Cârligi. >>>

Mihai Ştirbu – Caragiale și Alexandrina Burelly

„Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfăţişării lor în situaţiile anume alese de autor”. Titu Maiorescu

  Dacă cineva şi-ar forma o părere despre dramaturgul Ion Luca Caragiale doar prin faptul că este autorul ,,Scrisorii pierdute’’ sau a ,,Nopţii furtunoase’’, cu siguranţă s-ar înşela. Asemeni tuturor scriitorilor, a avut o viaţă plină, marcată de împliniri dar şi de multe dezamăgiri şi insatisfacţii în viaţa personală şi-n cea publică, fiind apreciat şi blamat totodată de personalităţile din literatura vremii. În acelaşi timp, s-a bucurat de prietenia şi dragostea unor doamne care au însemant ceva în epocă, dar şi-n literatura română. Trebuie spus că în ciuda cancanurilor (adevărate sau nu) care l-au împovărat, periclitându-i poate voit cariera, în viaţa de toate zilele Caragiale a fost respectuos, curtenitor şi iubitor cu femeile din familia sa. >>>

Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Buşulenga): Să-l apăraţi pe Mihai Eminescu

Rostul acestui articol, pe langa apropiata zi, 20 august, in care Zoe Dumitrescu Busulenga (Maica Benedicta) ar fi implinit 89 de ani, este dublat de durerosul si incredibilul Ipotesti, sfartecat in aceasta perioada de rapoarte, sesizari penale, nepotisme si ordinare aranjamente, fapte de care greu se vor spala locurile devenite sacre pentru milioane de romani.

De ce Zoe Dumitrescu Busulenga?

Recunosc si imi asum ocolisul pe care il voi urma in a vorbi despre Eminescu folosind un exemplu prea putin cunoscut, dar deja atacat la drumul mare. >>>

Veronica Micle – Un destin tragic

La sfarsitul vecerniei, aproape de miezul noptii, calugaritele de la manastirea Varatec au ramas nemiscate. Clopotele bisericii incepusera sa bata rar si funebru, a moarte. In casa cu etaj a maicii Fevronia Sarbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viata in a cincizecea noapte scursa de la trecerea in nefiinta a lui Mihai Eminescu.

Suntem in 4 august, 1889. O agonie de douazeci de ore punea capat unei vieti de 39 de ani. O viata care fusese, cum insasi poeta o definea, „o complicare ciudata de >>>

Casa lui Eminescu de la Văratec, lăsată să se prăbuşească definitiv

Varatec Monastery

Cine a trecut pe la Mănăstirea Văratec a avut ocazia (dacă a avut şi informaţia necesară) să vadă cum, sub ochii noştri, o casă despre care există destule dovezi că ar fi aparţinut lui Mihai Eminescu este lăsată să se dărîme definitiv. Subiectul “Casa lui Eminescu de la Văratec” a făcut înconjurul ţării anul trecut odată cu difuzarea unei emisiuni la o televiziune centrală în care s-a vorbit despre această tristă realitate a vremii noastre. Dar despre această casă s-a mai vorbit şi înainte, cea mai înverşunată luptătoare pentru renovarea casei dovedindu-se a fi, încă de acum un deceniu, chiar una dintre maicile de la Văratec, Benedicta (acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga). >>>

Cine salvează muzeul “I.I. Mironescu” de la Tazlău?

   Judeţul Neamţ nu este printre cele din urmă în ţară din punct de vedere al muzeelor, şi asta doar dacă avem în vedere casele care au aparţinut scriitorilor: casa Creangă de la Humuleşti, casa Veronica Micle de la Tîrgu Neamţ, casa Vlahuţă de la Agapia. Toate sînt funcţionale, iar turiştii le caută cînd trec prin zonă. Cîndva era şi Casa Sadoveanu de la Neamţ…. >>>

Veronica Micle- in memoriam

poetă (1850-1889)

S-a născut la 22 aprilie 1850 în Năsăud. Fiică a cizmarului Ilie Câmpean şi a soţiei lui Ana. La naştere a primit numele mamei, Ana. După moartea soţului, Ana Câmpean a trecut în Moldova, stabilindu-se în Tg. Neamţ. De aici, în 1853, pleacă la Iaşi. Ana – fiica – urmează Şcoala primară (timp în care îşi schimbă numele din Ana în Veronica) şi Şcoala Centrală de Fete din Iaşi (1863). Un an mai târziu se căsătoreşte cu Ştefan Micle – rectorul Universitaţii din Iaşi. A avut două fete: Virginia, poetă, căsătorită cu Ed. Gruber, şi Valeria (cântăreaţă de operă, sub pseudonimul artistic Hilda). În 1872, la Viena îl cunoaşte pe M. Eminescu, de care se va ataşa printr-o afecţiune ce îi >>>

Vavila Popovici- Eminescu și dragostea

              „Eminescu este expresia integralã a sufletului   românesc” N. Iorga

       Nãscut ca Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850 în satul Ipotesti, judetul Botosani, a bucurat natia noastrã cu doar 39 ani de viatã, dar cu o imensã activitate literarã. A fost cea mai importantã voce poeticã din literatura românã, prozator si jurnalist. A fost activ în societatea literarã Junimea si a >>>

Mihai Știrbu- Iubirile scriitorilor

publicist, Roman

      Deoarece scriitorii sunt oameni, oameni care văd şi probabil trăiesc mai mult decît ceilalţi durerea, necazul, bucuria, dar şi simt mai intens totul atunci când sunt atinşi de suava boare de vânt a iubirii, mondenitatea acţiunilor lor este mai atractivă pentru oricine. Dacă pentru apariţia unui nou suflet este nevoie de doi, scrierea, fie ea poezie sau >>>