Nicolae Dabija: O carte-statuie a românismului

Vasile-Soimaru-Romanii-din-jurul-RomanieiExistă cărţi-monumente. Dar iată şi o carte-statuie. E vorba de volumul „Românii din jurul României” de Vasile Şoimaru. Are 376 de pagini şi e o lucrare crescută pe verticală, precum Coloana Infinită a lui Constantin Brâncuşi. Despre tipăriturile deosebite, de regulă, se spune: o carte ca aceasta apare una la un an, sau una la zece ani, sau una la o sută de ani. Despre astă operă unică se poate afirma că asemenea cărţi apar o dată la două mii de ani. De ce? Albumul lui Vasile Şoimaru prezintă, pentru prima dată în istorie, mărturii scrise şi imagini fotografice despre marele popor al dacilor, despre care Herodot spunea că se întinde din munţii Moraviei şi până la apele Niprului. Această carte de circa 3 kilograme e o carte grea. În primul rând – de sensuri şi frumuseţi. Am mai putea-o denumi: un sfert de milion de kilometri într-o mie de imagini. Atâţia kilometri a făcut Vasile Şoimaru pentru a aduna cele o mie de imagini din carte. Alte câteva sute de mii de fotografii i-au rămas în afara acestei Enciclopedii a Daciei refăcute simbolic. Dacă Decebal ar putea-o răsfoi, şi-ar regăsi lesne ţara toată între filele ei. Precum arheologul care reconstituie după un os dinozaurul preistoric, Vasile Şoimaru reconstituie cu un peisaj, cu ruinele unei catedrale sau licăririle din privirile unor consângeni – o epocă, o ţară, un neam. Imaginile volumului respectiv sunt ca un comentariu la cartea de istorie. Această Cazanie a neamului românesc trebuie să fie predată în şcoală ca o anexă la manualul de istorie. Îl întreb pe Vasile: >>>

Reclame

Gheorghe Pârlea: O prezenţă sui-géneris la Chişinău (sau) Generalul-scriitor Radu Theodoru, un model uman nealterat de timp şi de timpuri

lansaea-albumului-2014-01 V. S.

conf. univ. dr. Vasile Şoimaru

Cu o săptămână în urmă am trecut din nou Prutul. Desigur, nu la vreun ordin militar şi nu cu zăngănit de arme… Iată, mă urmăreşte celebra formulă ostăşească, imperativă, la care a răspuns, în iunie 1941, tatăl meu.
Eu am trecut pentru a treia oară râul cel care încă ne mai desparte Neamul şi am făcut-o, ca de fiecare dată, la “ordinul” d-lui conf. univ. dr. Vasile Şoimaru – acum, ca să particip la lansarea monografiei sale etnofotografice ,,Românii din jurul României”[1], volumul al doilea, o capodoperă între lucrările de acest gen.
Cu acest prilej, la Biblioteca Academiei de Studii Economice din Chişinău, unde a avut loc evenimentul, l-am cunoscut pe generalul de aviaţie (şi scriitor cu notorietate) Radu Theodoru, un exemplu relevant (pentru mine, chiar revelator) în a exprima vivacitatea fizică şi mental-spirituală la vârsta senectuţii. Domnia Sa, ignorându-şi cei aproape 91 de ani, vârsta calendaristică, venise cu trenul de la Bucureşti ca să cinstească, prin prezenţă, fapta măreaţă (şi încă nu am folosit adjectivul cel mai relevant) a intelectualului chişinăuian, pe care generalul-scriitor îl întâlnise o singură dată. Profesorul basarabean îi adusese la Bucureşti, cu un an în urmă, un volum omagial [2], al cărui iniţiator şi coordonator este, dedicat românilor jertfiţi la Cotul Donului în războiului care trebuia să readucă Acasă teritoriile româneşti, smulse din trupul ţării de tiranul de la Răsărit. Generalul nonagenar a privit fapta profesorului şi publicistului Vasile Şoimaru ca pe un gest de demnitate personală ce suplinea indiferenţa crasă a statului român, la 70 de ani de la tragedia Armatei noastre, însemnând asta 150 de mii de victime, în câteva zile. Nicio urmă de respect oficial nu se arătase atunci pentru memoria acestor ostaşi ai Armatei Române, care au consacrat, în noiembrie 1942, cel mai tragic exemplu de jertfă supremă pentru Patrie. Şi scriitorul cu grad de general remarcase asta, dedicându-i basarabeanului care spăla ruşinea instituţională un articol de preţuire [3]. Venerabilul Radu Teodoru, participant la război (pe Frontul de Vest), avea dimensiunea acelui măcel şi a dedesubturilor strategico-politice care au accentuat masacrul. Şi mai ştia acest înţelept om de arme şi profund cunoscător al istoriei că ostaşul oricărei armate din lume e absolvit de orice eroare politică săvârşită de cei ce l-au trimis în tranşee. La noi, pesemne că nu se ştie (încă!) asta.Lansaea Albumului-2014 (2) >>>

O carte care cinsteşte Neamul: ,,Sfânt e numele tău, Voloca”, de Gheorghe Gorda

Gorda_VolocaCronică de carte bucovineană

,,Biblioteca basarabeană” din Mirosloveşti (judetul Iaşi) – cum numim noi secţiunea de carte din cadrul Bibliotecii comunale -, născută din iniţiativa şi efortul personal al „mirosloveşteanului adoptat” conf. univ. dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, s-a îmbogăţit cu un nou lot de carte scrisă pe pământul românesc din Răsărit, glie răpită din vatra Neamului de către tiranii politici ai Europei. De data aceasta, în vraful cărţilor cu autori chişinăuieni am identificat o carte arătoasă, după ceea ce am putut observa la prima vedere, prezentată la exterior prin simbolistica rafinat măiestrită (pe coperte) de graficianul Marian Andronic şi ingredimentată cu produsul „celui de-al treilea ochi” al chişinăuianului Vasile Şoimaru. Cartea aceasta este scrisă şi apărută la Cernăuţi, inima Bucovinei de Nord, pământul românesc sfâşiat, ca pe o căprioară aflată în luminiş, de doi lupi hulpavi: unul venind dinspre Vest, celălalt dinspre Est. >>>

Gheorghe Pârlea: ,,Românii din jurul României în imagini” – un Album care face…Unirea

rdjr-013

Dedic acest text Zilei Limbii Române, căci tema operei la care se face referire aici e, implicit, LIMBA ROMÂNĂ – esenţa trăirii în spiritul Neamului, element fundamental prin care autorul Albumului şi-a identificat conaţionalii, în peregrinările sale aproape epopeice.
*
Ştiu doar sumar ce face la ASEM doctorul în economie, universitarul Vasile Şoimaru. M-a impresionat, în relativa mea ignoranţă, mai ales faptul că este cofondatorul acestei instituţii universitare, prima de acest gen în Republica Moldova, şi că a fost o vreme prorectorul ei – “rectorul di pi loc”, cum îl alintau (în dulce grai moldovenesc) prietenii, căci rectorul propriu-zis era profesorul Paul Bran, universitarul de la Bucureşti.
Ştiu însă ceva mai mult, atât cât poate recepta şi percepe constituţia mea intelectuală, ce face monografistul, artistul fotograf, omul de spirit, umanistul – Românul, în ultimă instanţă – Vasile Şoimaru. >>>

Gheorghe Pârlea – Un clinchet de dor din dreapta Prutului, ca răspuns la „dangătul de dor” al poetului basarabean Ionel Căpiţă

IONEL CAPITAÎntâmplarea de a-l cunoaşte pe universitarul Vasile Şoimaru de la Chişinău, am mai spus-o (puţin altfel), a fost pentru mine ca o ieşire a primitivului din hruba evului său eminamente rudimentar. Desigur, comparaţia nu vizează progresul tehnic, căci nici satul în care trăiesc nu a rămas închistat în „civilizaţia” epocii de piatră, nici eu, locuitorul său, dascăl al şcolii primare timp de 34 de ani până la întâlnirea cu intelectualul chişinăuian, n-am trăit cu mentalitatea omului de Cro-Magnon. Comparaţia mea – ce-i drept, o hiperbolă – vizează decorul meu lăuntric, transformarea interioară. Căci asta ar însemna contactul meu cu omul de carte Vasile Şoimaru, implicit cu faptele sale culturale care m-au atins – cunoscându-le (parte din ele) şi în unele chiar implicându-mă. Iar folosul meu cultural-spiritual a căpătat plusvaloare prin contactul intermediat de acest energic militant pentru românism cu alţi intelectuali din nobila sa stirpe, direct sau indirect, prin operele lor artistice şi/sau publicistice, dedicate cu precădere resuscitării conştiinţei naţionale, stare de spirit aflată în gravă suferinţă pe ambele maluri ale Prutului. >>>

Vasile Șoimaru – Românii din jurul României în imagini

Basarabia Istorică (Ucraina)

Această prezentare necesită JavaScript.

>>>

Vasile Șoimaru – Românii din jurul României în imagini

Nordul Bucovinei şi al Basarabiei şi Ţinutul Herţa (Ucraina)

Această prezentare necesită JavaScript.

>>>

Vasile Șoimaru – un patriot român din Moldova

Vasile SoimaruVasile Şoimaru – Economist, conferenţiar universitar şi publicist moldovean. Născut la 30 aprilie 1949, Cornova, RSS Moldovenească, URSS, astăzi în Republica Moldova, în familia gospodarilor Şoimaru Alexei şi Nina (n. Roşca). Licenţiat al Facultăţii de Economie a Institutului Politehnic (ulterior – Universitatea Tehnică) din Chişinău (1971). Studii de doctorat (1973-1977) la Institutul de Finanţe şi Economie din Leningrad (Sankt Petersburg), susţinând, în 1978, teza de doctor în >>>

Liliana Moldovan – Un neam care a supravieţuit milenii

„Mai sunt români în fruntea statului român?” Liliana Moldovan în dialog cu conf. univ. dr.Vasile Şoimaru

Vasile Şoimaru – Economist, conferenţiar universitar, publicist şi fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova, s-a născut în 30 aprilie 1949, în satul Cornova, Republica Moldova. A susţinut teza de doctorat în economie „Prognozarea productivităţii muncii în industria RSSM” în anul 1978 la Institutul de Finanţe şi Economie din Leningrad (Sankt Petersburg). În perioada 1971-1973 a fost asistent la catedra de Economia Muncii de la Politehnica din Chişinău apoi a desfăşurat activitate pedagogică la Facultatea de Economie a Universităţii de Stat din Moldova (1977-1990) unde a deţinut, succesiv, funcţiile: lector, lector superior, conferenţiar universitar (din 1982) şi prodecan. În 2004 editează albumul „Poeme în imagini”, care conține circa 300 de fotografii artistice, iar în 2008 – albumul monografie „Românii din jurul României în imagini”, cu un studiu introductiv și circa 850 de imagini, selectate din mii de lucrări efectuate în ultimii cinci ani în zece țări, pe trasee ce însumează peste 100.000 km. „Este o carte pentru veșnicie, pentru că niciodată nu vor mai putea fi surprinse mărturiile așa cum V. Șoimaru le-a înregistrat și pe care le lasă tuturor românilor. Unicitatea acestei lucrări este o realitate științifică” (prof. univ. dr. Zamfira Mihail, Universitatea „Spiru Haret” din București). >>>

Vasile Şoimaru – Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (I)

Cotul Donului, o mare tragedie românescă, uitată de statul român

Acum 70 de ani, la 19 noiembrie 1942, la o distanţă de 1942 de kilometri de Chișinău, se declanşa cea mai tragică operațiune militară din istoria Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad.
Despre bătălia de la Stalingrad, considerată cea mai grea, cea mai sângeroasă din istoria omenirii, inclusiv despre tragedia de la Cotul Donului, am citit pentru prima dată în cartea lui Victor Nekrasov (B okonax Cmaлuнгpada – tranşeele Stalingradului), un bestseller din perioada sovietică, în primăvara anului 1967, fiind student în anul trei la Tehnicumul (azi Colegiul) de electromecanică din Chişinău. Mă aflam la practică la Fabrica de mobilă Nr. 5 din oraşul transnistrean Tiraspol şi locuiam în gazdă cu doi muncitori de la acea fabrică, care sorbeau pe rând cartea cu pricina, contaminându-mă şi pe mine de lectura ei. Despre carte am avut cea mai bună impresie. Aşa înţelegeam eu lucrurile pe atunci… Numai că, mai târziu, în toamna anului 1982, deci, la exact 40 de ani de la evenimentele de pe Volga şi Don, am auzit alte adevăruri despre tragedia dată, din gura unui bătrân, Gheorghe Oţetea, veteran al războiului din Est, din comuna Corbasca, judeţul Bacău. Plângea şi vorbea, iar soţia lui, Ioana, adăuga pe alocuri, la cele spuse de bătrân, amănunte pe care le auzise tot de la el pe când era mai tânăr şi avea o memorie mai bună. Impresiile de la cele auzite de la bătrânul Oţetea m-au urmărit mulţi ani la rând. >>>

O carte cât (şi ca) o Biblie: “Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi în RSSM(1940-1947)” de Alexei Memei

Categoric, pentru patriotul Vasile Şoimaru, harnicul militant pentru Unire, Prutul nu mai are conotaţia de hotar nedrept în sânul Neamului. Nici un basarabean, cred, n-a trecut Prutul de-atâtea ori de câte a facut-o universitarul de la ASEM Chişinău în ultimele două decenii, doar cu scopul de a trezi din somnul uitării românismul cel încă adormit. Şi de fiecare dată când trece prin preajma locurilor de unde se trage, prin strămoşii săi de demult, aduce şi cărţi (scrise la Chişinău) pentru Biblioteca din Mirosloveşti, îmbogăţind colecţia de carte basarabeană (al cărei fondator este) a acestei instituţii culturale săteşti de pe malul Moldovei. >>>