Nicolae Dabija- Biserică şi neam

Arhimandritul Serafim Dabija afirmase cu o ocazie: „Credinţa pentru Neamul Românesc este ca cheagul pentru brânză. Ea i-a dat tărie şi consistenţă”.
Credinţa ne-a ajutat să supravieţuim, dăruindu-ne speranţă în Dreptatea lui Dumnezeu şi pentru această aşchie de Popor.
Dintotdeauna, biserica noastră a fost una de oblăduire. Ea nu s-a zbătut să cucerească spaţii (canonice) străine, ci şi-a apărat doar propriile fruntarii…
Imaginea preotului basarabean, nevoit să slujească între lumi, o suprapun cu cea a preotului din Cetatea Albă, asediată de turci la 1484: atunci când în luptă a căzut pârcălabul fortăreţei, el a ridicat de jos sabia acestuia şi i-a luat locul, fiind comandantul de pe metereze al asediaţilor… >>>

Ioachim Băcăuanul – Episcopi care au scris istorie la Roman

ÎPS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

 Şirul episcopilor romaşcani începe cu vlădica Ioan, al cărui nume îl cunoaştem din pomelnicul de la Bistriţa, ctitoria voievodului Alexandru cel Bun, însă nu cunoaştem nimic din activitatea sa ca episcop de Roman. Întrucât pentru a vorbi despre fiecare dintre cei peste 70 de episcopi care s-au rânduit la Roman ne-ar trebui câteva zeci de pagini, ne vom opri atenţia asupra celor care s-au remarcat în mod deosebit şi despre ale căror perioade de păstorire există date certe. Între perioadele (1531-1548) şi (1551-1558), în scaunul vlădicesc de la Roman s-a aflat Macarie al II-lea, un ierarh învăţat prin intermediul căruia cunoaştem foarte multe lucruri din perioada medievală a Bisericii şi nu >>>