Petruş Andrei: Ben Todică – Durerea Paradisului pierdut – Bucuria Paradisului regăsit

 ,,Exilul face parte din destinul poporului român.”  (Mircea Eliade)

     Un român adevărat, aflat la aproape 30.000 km. distanţă de Ţara – mamă, la Melbourne în Australia,a făcut şi face astfel de lucruri fără nici un sprijin din partea nimănui. Numele său este Ben Todică şi s-a născut la 23 noiembrie 1952 în satul Iezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui. Astăzi domnia a împlinit 60 de ani, prilej fericit cu care , de aici, din inima ţării, îi dorim sănătate, spor în toate şi un călduros ,,La mulţi ani!”

     Viaţa sa este un complicat roman, simplu de povestit: pe când avea doi ani , părinţii săi, Aurica şi Gheorghe Todică pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl său a început să lucreze la minele de uraniu din Ciudanoviţa. Benoni Todică a plecat din ţară în anul 1979, la frumoasa vârstă de 27 de ani. Pentru a supravieţui în ţara adoptivă, îndeplineşte munci dintre cele mai diverse, calificându-se în profesii diferite, dar iubirile adevărate vor fi doar trei: filmul, teatrul şi scrisul. Cei plecaţi în timpul dictaturii ceauşiste păreau pierduţi pentru totdeauna şi amintirea lor părea să se acopere cu cenuşa uitării. Dar >>>

Reclame

George Roca – Fă bine ce faci!

Am început să scriu de când eram la şcoala primară. Poate acestă meteahnă mi se trage de la admiraţia pe care o aveam faţă de fosta mea vecină, Doina Coman (alias Ana Blandiana) din Oradea. Surorile Coman, Doina şi Geta, locuiau în cladirea lipită de-a noastră. Vroiam şi eu să fiu „scriitor” cu tot dinadinsul! Aşa că m-am zbătut destul de tare… să mă perfecţionez, sa scriu cât mai bine, să fiu publicat. Iubeam orele de limbă şi literatură română! Am avut profesori excelenţi care m-au încurajat. Printre ei criticul literar Gheorghe Grigurcu, Aurel Dragoş Munteanu, Iosif Pervain, Traian Blajovici, Maria Alexandrescu-Vulişici, Valentin Chifor şi chiar şi Stelian Vasilescu, secretarul literar al teatrului din Oradea. La fel şi fraţii Lucian şi Ovidiu Drimba, ambi profesori universitari şi scriitori care au sclipit pe firmamentul literaturii române contemporane. >>>

Leo Butnaru: Ordine de zi, ordine de noapte sau viaţa ca tentativă de a fi

Volumul Ordine de zi, ordine de noapte (Editura VALMAN, Rm. Sărat, 2009), al lui Leo Butnaru, aduce un fragment din hermeneutica unei vieţi trăite între două culturi, aflate într-o continuă dispută, făţişă uneori, pentru a îngloba cultura intermediară. Poemele care-l compun oferă cititorului – căruia poetul îi dedică în final o odă – un panoptic alcătuit din ipostaze ale prozaicului cotidian, traversate frecvent de ecouri mitice, prin intermediul unui eu liric care se simte ultragiat de real, în abordarea căruia se manifestă însă cu dezinvoltură, deşi nu poate fi ignorată autocenzura  expansiunilor sufleteşti, pe care şi-o impune. >>>

„Jurnal American” – Constantin Brâncuși în Muzeul Metropolitan de Artă, New York

 Fragment 

Cu mare interes căutăm sala în care sunt expuse lucrările lui Brâncuşi şi la găsirea ei ne bucurăm ca nişte copii. Găsim trei lucrări ale lui, printre care şi Pasărea în văzduh, strălucind, înăltându-se spre cer, spre soare, realizată din marmură în 1923. Într-adevăr străluceşte ca şi cum ar fi luminată de o lumină misterioasă, de natură cosmică. Concepută fără aripi, fără pene, lucioasă, lustruită şi închisă în sine, sculptura lui Brâncuşi radiază în jurul său frumuseţe şi speranţă. >>>