Petruş Andrei: Teodor Oancă – Poezia faptului divers

Slujitor al învățământului universitar craiovean, profesorul Teodor Oancă ne surprinde în mod plăcut cu încă o carte pe care o adaugă celorlalte 14 apărute până în prezent. (,,Instantanee cotidiene”, Editura ,,Universitaria”, Craiova, 2013)

Avem de-a face cu o proză scurtă în care au excelat C. Negruzzi, I. Al. Brătescu – Voinești, Emil Gârleanu, Gh. Brăescu, Anton Bacalbașa, D. D. Pătrășcanu și I. L. Caragiale, maestru incontestabil.
După teatru (,,Salonul regal. Teatru scurt”, 2006) și poezie ( ,,Vitrina cu rondeluri”, 2012) Teodor Oancă abordează genul scurt, momentul, schița, secvența, felia de viață: mici întâmplări, gesturi, dialoguri, expresii, dezamăgiri, necazuri semn distinctiv al epocii în care trăim, toate sunt trecute, printr-o conștiință lucidă, în operă de artă. Asemeni lui nenea Iancu, Teodor Oancă ,,simte enorm și vede monstruos”. Exclamăm și noi cititorii, la rândul nostru: ,,Ce lume! Ce lume!”. >>>

Emilia Ţuţuianu – Ziua teatrului

           emilia-tutuianuSe spune că ochii sunt oglinda sufletului. Ei ne invită să pătrundem în dimensiunea ascunsă a fiecărui om de lângă noi. Ochii ce ne privesc şi gestul ce însoţeşte cuvântul ne intră în cămăruţa sufletului ne deschide canalul invizibil al lacrimilor sau bucuria imensă a sufletului… aşa poate fi descris un actor.

Puţini ştiu că la Roman s-au născut nu numai poeţi, scriitori ce s-au afirmat în cultura naţională… dar şi actori de valoare, care au reprezentat cu succes teatrul românesc. >>>

Dan Grigoraş, omul pentru care teatrul este raţiunea de a exista

 A interpretat sute de personaje, încă de pe vremea studenţiei, a câştigat premii importante la festivaluri de teatru din întrega ţară şi îşi doreşte să joace roluri cât mai complexe şi variate. Născut pe meleaguri vrâncene, Dan Grigoraş a descoperit arta teatrală pe când era elev al Liceului AgroIndustrial din municipiul Adjud, acolo unde dragostea pentru literatură s-a contopit cu pasiunea pentru teatru, inoculată de profesorul de limba rusă, Vasile Batâr, în colaborare cu dascălul de limba română, Adrian Botez. Dornic să devină un actor de renume, mai ales că era sigur de faptul că acesta este adevărata sa vocaţie, a urmat Facultatea de Teatru şi Film din Bucureşti. Pe perioada studenţiei a interpretat zeci de roluri care l-au ajutat să se formeze şi să cunoască o bună parte din tainele acestei arte care, aşa cum susţine, reprezintă „însăşi raţiunea de a exista”. „Teatrul este cea mai bună formă de purificare. Toate emoţiile, atât pozitive, cât şi negative sunt descărcate pe scenă. Practic evadezi din cotidian şi te transpui într-o altă lume”, mărturiseşte actorul. >>>

Ziua teatrului la Biblioteca din Roman

afis1Din partea Societaţii Culturale George Radu Melidon invitat special Dan Grigoraş actor la teatrul Tineretului din Piatra Neamţ

Trupa de teatru ,,Gong” din Roman – „Iubind în taină”

Time Out Pub Roman a obișnuit deja romașcanii cu evenimente deosebite – de la concerte și party-uri tematice, până la spectacole de stand up comedy.  Cunoscuta trupă de teatru „Gong” a prezentat o piesă de teatru: „Iubind în taină”. Love story-ul îi are drept protagoniști pe Amalia Popa (în rolul Veronicăi Micle) și Vlad Ianuș (în rolul lui Mihai Eminescu). Spectacolul propus de tânăra, dar titrata trupă romaşcană se intitulează “Iubind în taină” şi a avut trei părţi: un recital din poezia de dragoste semnată de Mihai Eminescu, un recital de versuri dedicate lui Eminescu de poeţi români şi o transpunere în scenă a poveştii de dragoste dintre Veronica Micle şi Mihai Eminescu. >>>

Moldoveanul care cântă la Teatrul Bolșoi din Moscova: „Mă rog la Dumnezeu înainte de a urca pe scenă“

Andrei Jilihovschi a câştigat premiul III la Festivalul „Maria Bieşu“ din acest an. Modest și îndrăgostit de muzică. Aşa se descrie Andrei Jilihovschi, moldoveanul care cântă la Teatrul Bolșoi din Moscova. Îşi alege cu grijă rolurile şi îşi face semnul crucii înainte de fiecare spectacol.

Aplaudat pe scene mari din Rusia şi Letonia, cântăreţul de operă Andrei Jilihovschi (27 de ani) este un necunoscut în satul natal – Hârtop, Cimişlia. „Aveam 19 ani când am plecat din Republica Moldova. Foarte rar mai trec prin sat, pentru că şi părinţii mei s-au mutat mai aproape de Chişinău”, explică tânărul. Chiar şi aşa, nu-i place să i se spună vedetă şi se recomandă cu modestie ca un băiat de la ţară, născut într-o familie numeroasă, cu 11 copii. >>>

Demnitatea intelectualului român

Sunt convins că lista scriitorilor care nu au pactizat cu comunismul e mult mai impresionantă şi mai importantă decât lista scriitorilor care au pactizat cu comunismul. Dacă extindem explorarea şi exemplificarea şi spre celelalte domenii ale vieţii intelectuale (istorie, filosofie, teologie, sociologie, psihologie, matematică, biologie, inginerie, muzică, arte plastice, teatru etc.), vom vedea că partea necomunistă a intelectualităţii române are o sferă considerabilă. De altfel, ar trebui să luăm în seamă un calcul simplu şi în ceea ce priveşte proporţia de comunişti din naţiunea română. Dacă e adevărat că în 1989 ar fi existat peste patru milioane de membri ai PCR, ne rămâne o sumă de peste şaisprezece milioane de români care nu au fost membri ai PCR. De acord că o asemenea socoteală e >>>

O conversaţie cu Ştefan Lupu, actor la Teatrul Mic din Bucureşti

Născut pe 8 mai 1985 la Sfântu Gheorghe, jud. Covasna; Absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca; A debutat pe scena Teatrului Andrei Mureşan din Sf. Gheorghe; >>>

Ben Todică- Între două lumi (V)

Primul meu teatru adevărat

În 1966 profesorul meu de desen Ion Călin de la Şcoala Generală din Ciudanoviţa m-a introdus în lumea teatrului dându-mi primul meu rol în „Moş Ion Roată şi Unirea”. A urmat apoi rolul lui Gâtlan Zaharia în „Amintiri din Copilărie” de Ion Creangă. Pe atunci eram un ghiduş de 15 ani căruia îi plăcea să stârnească râsul. Piesa având mare succes, Călin se grăbeşte s-o prezinte şi publicului Oraviţean prin echipa Teatrului Vechi „Mihai Eminescu”. Cu o seară înainte de premieră, nemulţumit fiind de dinamica actorului ce-l juca pe Gâtlan, Călin hotărăşte să mă aducă la Oraviţa. >>>

Constantin Chiriac (I) : „Poezia a fost întotdeauna temelia a tot ce am făcut“

Într-o lume românească ciudată, pusă pe căpătuială, mediocră și alergică la ceea ce înseamnă inițiativă cuturală veritabilă, prezența în peisaj a lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, este aproape exotică. Despre ce se află în spatele acestui exotism, dar și despre multe alte aspecte din biografia unui destin remarcabil – în interviul de mai jos. 

Domnule Constantin Chiriac, puțini știu, cred, că v-ați născut în Moldova și ați terminat liceul „Costache Negruzzi“ din Iași. Credeți că, în general vorbind, originea cuiva își pune amprenta asupra carierei respectivului? A lăsat „dulcele târgcolinar anumite date de fond în structura dvs. influențând decisiv felul de a fi și de a gândi? >>>